În peste 30 de ani congrese de partid au tot fost, mai plate cum se întâmplă la UDMR, mai dramatice, ca la victoria lui M. Geoană împotriva lui I. Iliescu sau a lui V. Ponta împotrivă lui M. Geoană, la PSD, sau când E. Udrea a pierdut în fața lui V. Blaga, la PDL.
Dar niciodată până acum un congres și mai ales campania pentru el nu au impactat nici măcar pe departe atât de grav actul de guvernare a țării.
Este fără precedent și prețul este uriaș. De luni de zile nimic din ceea ce se întâmplă în această țară, orice decizie sau lipsa ei, cum e în cazul măsurilor anticovid, este legată direct de interesul electoral al lui Florin Cîțu.
Inclusiv chestiunea PNDL 3, care ne-a aruncat în criză politică, este legată în mod direct de potențarea șanselor dlui Cîțu la congres.
Congresul cu 5.000 de delegați plus invitați și presă, într-un oraș ajuns la aproape 4 la mie rată de infectare, este prin el însuși o sfidare a cetățenilor responsabili, un îndemn la nerespectarea regulilor și încă un motiv de scepticism. Cum scria cineva pe Facebook: dacă ar fi așa grav, și-ar expune ei 5.000 de membri la infectare?
Dacă ar trebui luat vreodată pentru studiu un caz mostră de iresponsabilitate a unui partid, a unui premier și a unui președinte de țară, pentru că dl Iohannis a girat această situație fără precedent, nu cred că poate exista o mostră mai bună decât delirul acestui congres care a decuplat complet guvernarea de agenda reală a țarii.
Prețul se plătește în morți de Covid, dar și de alte boli pentru care nu mai e loc în spitale, în viața tot mai grea a cetățenilor și se va plati în ridicarea populismului și extremismului la cote pe care România nu le-a mai cunoscut din anul 2000, dacă nu chiar mai sus.
După acest festival al grotescului, PNL îl va alege probabil președinte pe Florin Cîțu, un personaj devenit caricatural, ceea ce e chiar mai rău decât a fi detestat.
Și l-ar alege nu pentru că cineva mai dă doi bani pe Florin Cîțu în PNL. Chiar susținătorii lui cei mai aprigi sunt deja jenați de prestația lamentabilă a acestuia. Ci pentru că este paiața din geamul camerei în care trebuie înlaturat Ludovic Orban, cu orice preț.
Un Ludovic Oban care de altfel a subordonat la rândul său interesele țării alegerilor locale și parlamentare din anul guvernării sale. Nu e o victimă, doar l-au ajuns niște deconturi.
Ceea ce ar trebui să cântărească extrem de bine liberalii cu votul în mână este ce va urma după congres, cât de repede și în ce condiții pot oferi țării o guvernare coerentă cu care să înceapă să livreze ceva cetățeanului, pentru că altfel soarta PNȚCD îi paște.
Deja sunt în picaj. Sondajele reale spun că partidul a ajuns în jur de 17-19%, Guvernul are o credibilitate de cel mult 15%, iar Florin Cîțu se duce către 12%. De la 40% cât avea PNL pe valul de entuziasm de la căderea ultimului guvern Dragnea, aici l-au adus pe etape Ludovic Orban și Florin Cîțu.
Când îl votează, indiferent ce punctaje mestecă domnia sa la TV, liberalii trebuie să fie conștienți că dl Cîțu nu are cum să mai formeze o majoritate care să îl susțină.
Va avea împotriva sa USR PLUS, aripa Orban a parlamentarilor liberali (probabil 15-20) și PSD.
Social democrații pot fi dispuși să susțină foarte discret un guvern minoritar liberal, pentru că nu vor nici să guverneze, nici anticipate, dar nu unul condus de Florin Cîțu. Hoitul politic al premierului actual este atât de degradat încât nimeni nu își poate asuma să-l mai atingă, iar PSD se bate acum doar să fie cel care-l incinerează politic pentru a-și pune actul sanitar în palmares.
Chiar dacă F. Cîțu va reuși, cum speră, să rupă o aripă din USR PLUS dornică de guvernare (deși cu talentul sau politic și de negociator mă întreb dacă poate convinge un copil să mănânce o ciocolată), nu i-ar ajunge să facă majoritatea.
Și chiar dacă, la limita limitelor, sub presiunea anticipatelor ar fi revotat în Parlament, ar urma negocierea pentru fiecare proiect de lege în parte până la următoarea moțiune.
Adică o guvernare chiar mai slabă decât acum, care ar distruge PNL.
Și mai trebuie să se gândească liberalii ce proiecție oferă ei acestei țări alegând președinte un premier atât de decredibilizat și detestat, în picaj de încredere, ajuns subiect de înjurătură sau bășcălie națională cum niciun alt premier al României nu a fost.
Și Viorica Dăncilă a fost disprețuită, dar cu o doză de amuzament, de înțelegere, pentru că niciodată nu a fost sfidătoare, ci doar strident inadecvată.
Da, de partea cealaltă e Ludovic Orban, ceea ce face alegerea liberalilor între ciumă și holeră. Atitudinea lor slugarnică, cu câteva foarte mici excepții pe care le știe toată lumea, față de un președinte al României comod, egoist și lipsit de talent politic i-a adus în fața acestei alegeri imposibile.
Liberalii sunt în fața alegerii pe care și-au creat-o, ea însăși dă măsură degradării acestui partid.
Dar măcar atunci când votează ar trebui să le fie foarte foarte clar că niciunul dintre cei doi candidați nu are șanse de a rămâne premier. Unul pentru că nu poate face majoritate, celălalt pentru că nu va fi desemnat și amândoi sunt toxici pentru România.
Citeşte şi:
