Două imagini din aceeași zi spun ceva important despre România.
În prima, președintele țării lipsește de la ceremoniile de Ziua Marinei și merge, pentru al doilea an consecutiv, la mănăstire.
În a doua, elevii cu cele mai bune rezultate la examenele naționale sunt premiați la hramul Mănăstirii Putna, în decorul unei ceremonii religioase. Imaginile AICI.
Nici mersul la biserică, nici faptul că Biserica recompensează elevi nu reprezintă, în sine, o problemă. Problema apare când ritualul religios ajunge să înlocuiască ceremonia civică, iar opțiunea personală a unui demnitar trece înaintea rolului său instituțional.
Comandantul Armatei lipsește de la Ziua Marinei
Nicușor Dan a petrecut sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Dejani, în apropiere de Făgăraș, unde s-a întâlnit cu credincioșii, a discutat și s-a fotografiat cu aceștia.
În același timp, la Constanța aveau loc ceremoniile de Ziua Marinei. Nicușor Dan a lipsit pentru al doilea an consecutiv. Mesajul său a fost citit de consilierul prezidențial Marius Lazurca, în timp ce premierul Ilie Bolojan a participat și a fost huiduit de o parte a publicului.
Președintele le-a transmis marinarilor mulțumiri pentru profesionalism și sacrificiu, iar românilor le-a dorit „liniște sufletească și bucurie alături de cei dragi”. A vorbit despre disciplină, curaj, solidaritate și încredere, valori care ar trebui să reprezinte un reper pentru întreaga societate.
Mesajul este corect. Absența îi reduce însă forța.
Conform Constituției, președintele României este comandantul forțelor armate și conduce Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Participarea la Ziua Marinei nu este o obligație juridică expresă. Este însă una dintre cele mai clare obligații simbolice ale funcției.
Ceremonia de la Constanța trebuia să aibă prioritate. Vizita la mănăstire, dacă președintele și-o dorea, putea fi programată după îndeplinirea obligațiilor oficiale.
Prezența șefului statului ar fi transmis respect pentru militari și pentru instituția pe care o conduce și reprezintă. Ar fi însemnat și curajul și asumarea de a apărea în fața oamenilor într-o perioadă tensionată social, inclusiv cu riscul de a fi criticat sau huiduit.
Un președinte nu participă numai la evenimentele confortabile. Uneori, simplul fapt că se prezintă, ascultă nemulțumirile și își asumă reacțiile publicului face parte din funcție.
Cu atât mai mult într-un moment în care războiul continuă lângă România, Marea Neagră a devenit un spațiu de confruntare, iar drone și fragmente de drone sunt descoperite pe teritoriul țării și pe litoral zilnic. Ziua Marinei nu mai este doar o sărbătoare, ci un eveniment cu o semnificație directă pentru securitatea națională.
Este aproape ironic că îndemnul la „liniște sufletească” a fost transmis prin intermediul lui Marius Lazurca, consilierul care concentrează atribuții de politică externă și securitate națională și care a devenit el însuși controversat prin unele dintre declarațiile sale publice. Tocmai într-un asemenea moment, președintele ar fi trebuit să-și rostească singur mesajul.
Iar încrederea publică nu este un detaliu. Un sondaj INSCOP din ianuarie 2026 plasa încrederea în Președinție la 27,9%, în scădere de la 34,8% în iulie 2025. Armata avea 61,8%, iar Biserica 63,9%.
Performanța școlară nu trebuie confiscată confesional
A doua imagine vine de la Putna. Elevii cu cele mai bune rezultate din județul Suceava la Evaluarea Națională și Bacalaureat au fost premiați la hramul mănăstirii, într-o ceremonie organizată în jurul slujbei religioase, relatează Agerpres.
Biserica are dreptul să sprijine educația, să ofere burse și să premieze elevi. Pentru familiile credincioase, o asemenea recunoaștere poate avea și o valoare spirituală sinceră.
Dar rezultatul la un examen public nu este o performanță confesională.
Notele sunt obținute de elevi indiferent dacă sunt ortodocși, catolici, protestanți, musulmani, agnostici sau atei. Când premierea oficială este plasată în mijlocul unui ritual, cu elevii încadrați de clerici, icoane și cădelnițe, mesajul vizual devine mai puternic decât explicațiile: succesul școlar apare validat și însușit de instituția religioasă.
Pentru un minor, refuzarea unui asemenea cadru nu este întotdeauna o alegere cu adevărat liberă. Câți elevi ar renunța la premiu sau ar refuza ceremonia religioasă, riscând să-și pună familia, profesorii ori comunitatea într-o situație inconfortabilă?
O soluție firească ar fi ca inspectoratul, școlile sau autoritățile locale să organizeze ceremonia publică, într-un spațiu accesibil tuturor. Biserica ar putea oferi separat premii și burse, cu participare voluntară și fără ca recunoașterea meritului să depindă de prezența la slujbă.
Distincția este importantă mai ales într-un sistem de educație cu probleme grave. România a avut în 2025 cea mai ridicată rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană – 15,5%, față de media europeană de 9,1%, potrivit Eurostat.
La Evaluarea Națională din 2026, 79% dintre candidați au obținut medii de cel puțin 5, dar numai șapte dintre cei peste 143.000 de absolvenți au încheiat examenul cu media 10.
În mod normal, instituțiile educației trebuie să fie primele care recunosc performanța. Școala nu poate externaliza Bisericii nici gestionarea eșecurilor sociale, nici celebrarea puținelor sale reușite.
Problema comună a celor două episoade nu este credința. Credința este liberă și legitimă. Nicușor Dan are dreptul să meargă la mănăstire, iar elevii și familiile lor au dreptul să participe la slujbă și să considere succesul un dar de la Dumnezeu.
Problema este ordinea rolurilor. Președintele trebuia să fie mai întâi comandantul forțelor armate și abia apoi pelerinul particular. Statul nu trebuie să dispară în spatele altarului, iar meritul școlar nu are nevoie de cădelniță pentru a fi recunoscut.
PS: În campania prezidențială, Nicușor Dan a lăsat într-un „seif” o promisiune care urma să fie dezvăluită numai dacă va câștiga alegerile. Le-a câștigat. Și am aflat ce scria pe bilețel: „Promit un singur lucru: Voi face tot ce ține de mine pentru a recâștiga încrederea românilor în instituțiile statului și pentru a reda românilor speranța că România va deveni țara în care noi și copiii noștri să vrem să trăim”.
La puțin peste un an, absența șefului statului de la Ziua Marinei ridică o întrebare legitimă: încrederea în instituții poate fi recâștigată dacă președintele nu este prezent tocmai atunci când rolul său instituțional îi cere să fie? (S.D.S.)
O viață bine trăită: Lecțiile pe care specialiștii în îngrijirea persoanelor aflate la sfârșitul vieții le-au învățat de la pacienții lor
Marian Călborean, antreprenorul care croiește soluții AI pe măsura fiecărui business: Câștigă cei care înțeleg și adoptă transformarea
Liderii Europei sunt în vacanță, crizele nu. Când concediul se transformă într-o problemă politică
Trabzonspor a luat decizia finală în cazul lui Denis Drăguș
