Pentru mulți români, Egiptul înseamnă fie un resort pe malul Mării Roșii, fie fotografia obligatorie în fața piramidelor. Ambele imagini sunt adevărate și valoroase. Doar că între ele există o țară care își schimbă chipul de la o regiune la alta. Care merită descoperită și explorată.
Poți petrece o săptămână fără să ieși din hotel, făcând snorkeling printre recife spectaculoase și privind apusul peste Marea Roșie, sau poți ajunge, câteva zile mai târziu, într-un oraș unde să fii întâmpinat de moscheile medievale și, la doar câteva minute distanță, de monumente vechi de peste 4.500 de ani.
Și să nu uităm că Egiptul are șapte situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, dintre care unul este natural: Wadi Al-Hitan, cunoscut drept Valea Balenelor.
Poate tocmai asta face Egiptul diferit de multe alte destinații. Nu te obligă să alegi între mare și cultură. Poți trăi totul în aceeași vacanță. Sau, mai degrabă, cum ar zice Christian Tour. Mai mult decât vacanțe.
Marea Roșie – locul unde vacanța începe sub apă
Dacă există un motiv pentru care milioane de turiști aleg Egiptul an de an, acela este Marea Roșie.
Sub suprafața ei se ascunde una dintre cele mai bogate lumi marine de pe planetă: peste 300 de specii de corali și mai mult de 1.000 de specii de pești.
Partea frumoasă este că nu trebuie să fii scafandru ca să le vezi. În multe locuri, snorkelingul este suficient pentru a transforma o simplă zi de plajă într-o întâlnire cu pești-papagal, corali colorați și ape atât de limpezi încât ai impresia că privești prin sticlă.
Hurghada – marea pe care o iei la pas
Hurghada a fost cândva un sat pescăresc. Astăzi este una dintre cele mai populare stațiuni ale Egiptului, dar încă păstrează un avantaj pe care mulți îl descoperă abia după ce ajung aici: marea nu se termină la plajă.
O excursie spre insula Giftun schimbă complet peisajul. Apa capătă nuanțe aproape ireale de turcoaz, iar plajele cu nisip alb par din alte lumi.
Și orașul merită lăsat să respire dincolo de resort. Portul de agrement, cu iahturi, restaurante și terase, are un ritm diferit de cel al hotelurilor, iar piețele locale îți arată cum e viața aici.
Sharm el-Sheikh – paradisul celor care iubesc recifele
Dacă Hurghada este despre combinația dintre relaxare și excursii, Sharm el-Sheikh este locul în care vacanța începe cu masca de snorkeling.
Orașul se află în sudul Peninsulei Sinai, între Golful Aqaba și Golful Suez, iar în apropiere se află două dintre cele mai cunoscute zone protejate ale Egiptului: Parcul Național Ras Mohammed și Rezervația Nabq.
Aici recifele sunt atât de aproape de țărm încât, în unele locuri, cobori câțiva pași în apă și intri direct într-o lume subacvatică spectaculoasă.
Dacă vrei o atmosferă și mai relaxată, Dahab este una dintre surprizele Peninsulei Sinai. Mai puțin sofisticat decât Sharm, dar iubit de pasionații de diving și windsurfing, orașul păstrează încă aerul unei comunități în care nimeni nu pare grăbit.
Cairo – orașul în care trecutul nu încape în muzee
După câteva zile petrecute la mare, Cairo poate părea aproape un șoc. Traficul, claxoanele, Nilul și mulțimea creează un ritm pe care fie îl iubești instantaneu, fie ai nevoie de câteva ore să-l înțelegi.
Orașul actual a fost fondat în anul 969, sub numele de Al-Qahira – „Victorioasa”. Dar istoria locului începe cu mult înainte.
La Giza, cele trei piramide construite pentru faraonii Khufu, Khafre și Menkaure domină încă orizontul după peste 4.500 de ani. Marea Piramidă este singura dintre cele Șapte Minuni ale lumii antice care a supraviețuit până astăzi.
Surpriza apare însă după ce treci de imaginea pe care o știi din fotografii. Platoul Giza nu înseamnă doar trei piramide, ci o întreagă necropolă, cu temple funerare, morminte și vestigii ce abia așteaptă să fie descoperite.
Iar pentru cei pasionați de Egiptul antic există încă un motiv să rămână mai mult în zonă: Grand Egyptian Museum, care reunește mii de artefacte și cea mai amplă prezentare a tezaurului lui Tutankhamon.
Luxor – cel mai mare muzeu în aer liber
Există un loc în Egipt unde ai impresia că fiecare pas te duce spre alt templu.
Luxor este construit pe ambele maluri ale Nilului, iar râul împarte orașul în două lumi diferite. Pe malul estic se află templele de la Karnak și Luxor. Pe malul vestic începe lumea faraonilor.
Valea Regilor adăpostește mormintele unora dintre cei mai puternici conducători ai Egiptului antic, inclusiv pe cel al lui Tutankhamon. La câțiva kilometri se află templul lui Hatshepsut, femeia care a reușit să domnească asemenea unui faraon într-o epocă dominată de bărbați.
Iar Karnak este genul de loc în care dimensiunile devin greu de imaginat. Coloane uriașe, obeliscuri și temple ridicate și extinse de-a lungul secolelor fac ca întregul complex să pară construit pentru altă scară decât cea umană.
Aswan și templele care au fost salvate de sub ape
Mai la sud, Nilul încetinește, iar Egiptul capătă un aer diferit.
Aswan a fost, timp de secole, poarta sudică a țării. Dar povestea care îl face cu adevărat memorabil este cea a templelor mutate din calea apelor.
În anii 1960, construirea Marelui Baraj de la Aswan amenința să înghită sub lacul Nasser mai multe monumente antice. UNESCO a coordonat atunci una dintre cele mai spectaculoase operațiuni de salvare a patrimoniului din istorie: temple întregi au fost tăiate în blocuri și reconstruite pe teren mai înalt. Cel mai impresionant dintre ele este Abu Simbel.
Cele patru statui colosale ale lui Ramses al II-lea, înalte de aproximativ 21 de metri, veghează și astăzi intrarea într-un templu care pare sculptat direct în munte.
Alexandria – Egiptul care privește spre Mediterana
Dacă ai ajunge aici fără să știi unde te afli, poate că n-ai ghici imediat că ești în Egipt. Fondată în 331 î.Hr. de Alexandru cel Mare, Alexandria are o atmosferă mediteraneană, cu faleze, cafenele și un ritm mai liniștit decât Cairo.
A fost odinioară unul dintre marile centre intelectuale ale lumii, iar astăzi rămâne orașul în care Egiptul pare să privească spre Europa fără să-și piardă identitatea.
Siwa – oaza care pare o lume separată
La sute de kilometri de marile orașe există un alt Egipt. Siwa este una dintre cele mai izolate oaze ale țării. Palmieri, măslini, izvoare termale și lacuri atât de sărate încât plutești fără efort apar în mijlocul deșertului ca o iluzie.
În jur începe Bahr ar-Rimal al-Azam – o întindere nesfârșită de dune care schimbă complet imaginea clasică a Egiptului. Și mai există ceva special aici: comunitatea amazighă a păstrat o cultură proprie, iar Siwa are un ritm care pare desprins din altă epocă.
Egiptul se vede și de pe Nil
Există o variantă de vacanță care schimbă complet perspectiva asupra țării. O croazieră între Luxor și Aswan îți permite să vezi temple, sate și câmpuri fertile fără să schimbi hotelul în fiecare seară.
De pe punte observi cel mai bine contrastul care definește Egiptul: o fâșie verde de-a lungul Nilului și, la câțiva pași mai departe, deșertul.
Este unul dintre puținele locuri din lume unde înțelegi cât de mult poate depinde o civilizație întreagă de un singur fluviu.
O țară în care merită să revii
Mulți turiști pleacă din Egipt convinși că au văzut țara după o săptămână petrecută între resort și piramide. În realitate, aceea este doar una dintre fețele ei.
Hurghada nu seamănă cu Dahab. Cairo nu seamănă cu Alexandria. Luxor pare o lume diferită de Siwa, iar Nilul schimbă complet felul în care privești deșertul.
Poate tocmai de aceea Egiptul este una dintre destinațiile în care merită să revii. Nu doar pentru soare, mare sau piramide, ci pentru sentimentul rar că, schimbând doar regiunea, ai impresia că ai ajuns într-o altă țară. Și dacă prinzi și o ofertă de bilete de avion gratuite, nu-ți rămâne decât să fredonezi „Iubește, Călătorește alături de Christian Tour”.
Cum ajung agenții români în slujba Rusiei? George Simion e SAFE
Kosovarii au aflat cât a plătit, de fapt, FCSB pentru Meriton Korenica: Cifrele afacerii
România, criticată de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii pentru condițiile din detenție: celule supraaglomerate, ploșnițe și deficit de personal
Spania amenință să blocheze extinderea UE. Condiția pusă de Madrid înainte ca Muntenegru să poată adera
