Donald Trump amenință Iranul de la tribuna ONU, dar acasă are parte de tot mai multe limitări: instanțele îi blochează decizii, unii republicani se distanțează de el, iar popularitatea îi scade. Experții citați de The Guardian avertizează că pierderea influenței l-ar putea face să reacționeze și mai agresiv.
- „Îi împing în Iad”. Trump amenință de la tribuna ONU într-o intervenție uluitoare chiar și pentru el
În discursul susținut marți la ONU, Donald Trump a amenințat că va „anihila” Iranul. La intrarea în sediul organizației din New York, însă, președintele american s-a confruntat cu una dintre problemele sale interne. La o întrebare a jurnalistei CNN Kaitlan Collins, Trump a răspuns iritat: „Sunt surprins că CNN este aici ca să mă urmărească. Nu ar trebui să fiți aici”. Postul se numără printre instituțiile de presă cărora le interzisese accesul la Casa Albă, înainte ca un judecător să îi anuleze decizia.
Trump continuă să se prezinte drept un lider care poate impune orice decizie, dar, la 20 de luni de la începutul celui de-al doilea mandat, influența sa întâmpină tot mai multă rezistență, se arată într-o analiză semnată de David Smith în The Guardian. Popularitatea îi scade pe fondul inflației, al creșterii prețurilor la combustibili și al războiului tot mai nepopular din Iran. Iar în propriul partid apar semne de distanțare înaintea alegerilor pentru Congres din noiembrie.
„Acesta este începutul sfârșitului. Acesta este declinul”, spune Rick Wilson, strateg republican și cofondator al Lincoln Project, grup anti - Trump. În opinia sa, pesimismul alegătorilor a ajuns la un nivel nemaiîntâlnit din perioada președinției lui Jimmy Carter.
Luna refuzurilor pentru Trump
Trump a trecut prin patru dosare penale și două tentative de asasinat înainte de a câștiga alegerile din 2024, fără să își piardă încrederea că lucrurile se vor încheia în favoarea sa. În ultima lună, însă, mai multe instituții i-au respins inițiativele.
Rezerva Federală nu i-a îndeplinit dorința privind dobânzile. Curtea Supremă a blocat încercarea administrației de a introduce noi restricții pentru votul prin corespondență la alegerile din noiembrie. Un judecător l-a împiedicat să își adauge numele la Kennedy Center, complexul național dedicat artelor, după care Trump a amenințat că îl va demola. Un alt judecător a ordonat administrației să restabilească accesul la Casa Albă pentru jurnaliștii CNN, MS Now și Politico.
Nici sprijinul republicanilor nu mai pare la fel de sigur. În Florida, statul în care locuiește Trump, candidatul la funcția de guvernator Byron Donalds a eliminat discret de pe site-ul campaniei sale majoritatea referirilor la președinte. Deputata republicană María Elvira Salazar a difuzat reclame electorale în care spune că aplicarea politicii federale de imigrație a mers „prea departe” și că alegătorii latino-americani „se simt trădați”.
Ani la rând, republicanii aleși în funcții au evitat să îl contrazică pe Trump, de teama că acesta va susține un rival împotriva lor sau îi va ataca public. Acum, spune Wilson, perspectiva pierderii locurilor din Congres îi face pe unii să își calculeze altfel riscurile. Ei încep să vadă în Trump însuși o problemă electorală: alegătorii leagă de președinte războiul, prețul carburanților și costul alimentelor.
Wilson descrie și un cerc vicios: pe măsură ce devine o povară pentru partid, Trump reacționează mai vehement și cere mai multă loialitate. Când nu o primește, intensifică presiunea.
Casa Albă respinge ideea unui declin
În fața acestor dificultăți, Trump revine la metodele pe care le-a folosit de-a lungul carierei politice: confruntări publice, dispute culturale și atacuri la adresa presei. Criticii săi interpretează interdicția impusă celor trei publicații la Casa Albă drept un semn de frustrare.
Administrația respinge această interpretare. Davis Ingle, purtător de cuvânt al Casei Albe, a declarat pentru The Guardian că Trump rămâne liderul incontestabil al Partidului Republican și că este hotărât să păstreze majoritățile partidului în Congres. El a enumerat printre reușitele administrației Trump reducerile de taxe, scăderea costului medicamentelor, măsurile pentru menținerea siguranței la frontieră, locurile de muncă create în sectorul privat și creșterea economiilor pentru pensie ale americanilor.
Alegerile din noiembrie ar putea schimba totuși raportul de forțe. Dacă democrații câștigă Camera Reprezentanților, intenționează să deschidă anchete privind presupusa folosire a funcției prezidențiale în beneficiul familiei Trump și al susținătorilor săi, reducerea aparatului federal și proiectele costisitoare de construcție ale administrației.
În același timp, atenția politică se va îndrepta treptat spre alegerile prezidențiale din 2028 și spre posibilii succesori, între care vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio. Bill Galston, cercetător la Brookings Institution și fost consilier al lui Bill Clinton, crede că mutarea reflectoarelor spre altcineva va fi deosebit de greu de suportat pentru Trump: atenția publică este, spune el, „oxigenul” președintelui.
Puterea pe care încă o are
Dificultățile celui de-al doilea mandat nu sunt fără precedent în istoria SUA. Allan Lichtman, profesor de istorie la American University, amintește că Richard Nixon a căzut în urma scandalului Watergate, Bill Clinton a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanților, iar George W. Bush s-a confruntat cu războiul din Irak. El numește acest tipar „blestemul celui de-al doilea mandat”.
Lichtman avertizează însă că scăderea popularității nu înseamnă dispariția puterii prezidențiale. Trump păstrează instrumente importante și este dispus să le folosească, spune istoricul. Tocmai reacția lui la pierderea atenției publice îl îngrijorează: nu ieșirile verbale în sine, ci deciziile pe care le-ar putea lua pentru a reveni în centrul scenei.
Scriitorul și comentatorul conservator Charlie Sykes formulează concluzia și mai categoric. Trump se teme de irelevanță mai mult decât de orice și ar fi naiv, spune el, să ne așteptăm să accepte în liniște diminuarea influenței sale: „Paradoxul este că, cu cât devine mai slab, cu atât devine mai periculos.”
