Donald Trump a avut săptămâna aceasta două ocazii să își arate influența pe scena internațională: un discurs la Adunarea Generală a ONU și o întâlnire la Casa Albă cu președintele Chinei, Xi Jinping. A vorbit apăsat despre forța Statelor Unite și i-a rezervat liderului chinez o primire fastuoasă. Rezultatele au fost însă mai modeste decât spectacolul diplomatic.
O analiză Reuters arată că președintele american întâmpină tot mai multă rezistență în străinătate, într-un moment în care războiul cu Iranul apasă asupra economiei SUA și asupra popularității sale. În noiembrie vor avea loc și alegerile pentru Congres, care i-ar putea îngusta și mai mult spațiul de manevră.
Summit cu Xi, dar fără un progres major
Vizita lui Xi Jinping la Washington a fost încărcată de ceremonii, însă nu a adus soluții pentru marile dispute dintre cele două țări: comerțul, Taiwanul și competiția pentru tehnologiile de inteligență artificială. Cel mai concret rezultat pare să fie prelungirea cu două luni a armistițiului comercial dintre SUA și China.
În public, Trump a evitat confruntarea cu Xi. Potrivit presei de stat chineze, în discuțiile purtate în spatele ușilor închise, liderul de la Beijing i-a cerut să se opună independenței Taiwanului. Insula, administrată democratic și revendicată de China, rămâne unul dintre cele mai sensibile puncte ale relației bilaterale.
Tonul mai prudent al lui Trump contrastează cu amenințările tarifare pe care le-a folosit în trecut împotriva Beijingului. Reuters arată că această schimbare are și o explicație practică: China controlează aprovizionarea cu pământuri rare, materii prime esențiale pentru industria tehnologică și cea auto, și a demonstrat că poate restrânge exporturile ca răspuns la presiunile americane.
„Trump se vede readucându-ne într-o lume în care cel puternic are dreptate. Dar este remarcabil cât de nesigur devine în fața lui Xi Jinping și a puterii în creștere a Chinei”, a declarat pentru Reuters Brett Bruen, fost consilier de politică externă în administrația Obama.
Războiul cu Iranul domină agenda
Deasupra întregii săptămâni diplomatice a planat războiul cu Iranul, început de SUA și Israel la 28 februarie. Conflictul durează de aproape șapte luni, a perturbat aprovizionarea cu energie și s-a extins în alte zone ale regiunii, inclusiv spre Yemen și ruta maritimă din Marea Roșie.
În discursul de la ONU, Trump a apărat atacul asupra Iranului și a amenințat din nou că îl va „anihila” dacă Teheranul nu acceptă un acord. A declarat că „America s-a întors” și că este mai puternică decât oricând.
Iranul continuă însă să reziste în pofida loviturilor militare și a presiunii economice. Pentru Trump, războiul a devenit una dintre cele mai dificile probleme ale celui de-al doilea mandat: prețurile la benzină au crescut în SUA, conflictul este nepopular și provoacă diviziuni inclusiv în propria tabără politică.
Un oficial de la Casa Albă a respins, în răspunsul transmis Reuters, ideea că politica externă a președintelui ar fi ajuns într-un impas. Oficialul a susținut că discursul de la ONU a evidențiat reușitele administrației în apărarea intereselor americane, inclusiv împiedicarea Iranului să obțină arma nucleară. Teheranul afirmă că programul său nuclear are scopuri pașnice.
Liderii lumii spun mai des „nu”
Rezistența față de cererile lui Trump se vede și în relația cu aliații. Majoritatea partenerilor europeni și asiatici au refuzat să se implice în războiul cu Iranul, pe care Washingtonul l-a început fără să îi consulte, notează Reuters. Nici presiunile exercitate asupra Rusiei și Ucrainei pentru un armistițiu limitat, privind atacurile asupra infrastructurii energetice, nu au produs progrese semnificative.
La reuniunea ONU, unii lideri au criticat abordarea bazată pe forță, chiar dacă nu l-au numit direct pe președintele american. Emmanuel Macron a avertizat asupra unei întoarceri la „legea junglei”. Președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a denunțat amestecul extern în alegerile din țara sa și a spus: „Nu avem nevoie de portavioane care să ne patruleze apele. Avem nevoie de cooperare pentru a opri fluxul de arme și de bani care alimentează criminalitatea”.
Casa Albă susține că unele declarații publice ale liderilor străini nu reflectă ceea ce aceștia îi spun lui Trump în privat. „Președintele nu este preocupat de demonstrații de imagine, ci de rezultate”, a afirmat oficialul citat de Reuters.
Trump a obținut și un acord pentru extinderea prezenței militare americane în Groenlanda. Acesta este însă departe de obiectivul său inițial, acela ca SUA să dețină teritoriul.
Schimbarea de atmosferă a fost rezumată de Ian Bremmer, președintele Eurasia Group: „Acum un an, puține țări îndrăzneau să i se opună lui Trump. Acum Canada, Europa, China, Iranul, Rusia și alții sunt tot mai dispuși să spună nu”.
Chiar Trump a făcut o observație despre propria influență în discursul de la ONU. După ce le-a propus liderilor lumii să folosească denumirea de „superinteligență” pentru inteligența artificială, a adăugat: „Să vedem dacă am vreo putere. Poate că da, poate că nu. Vom afla destul de curând”.
G.P.
