Președintele României a intrat în labirint. Desemnarea lui Siegfried Mureșan a fost o alegere fără garanții politice, o încercare de a evita încălcarea Constituției și de a amâna suspendarea. Nimeni nu știe dacă va reuși. Nici măcar el.
Dacă premierul desemnat nu trece de Parlament, atunci întreaga țară va intra într-un teritoriu politico-legal necunoscut. Nicușor Dan va putea fi acuzat că a încălcat legea fundamentală, dacă nu va organiza alegeri parlamentare.
Amânarea unei decizii vreme de trei luni are legătură cu poziția dificilă în care se va afla în situația în care europarlamentarul liberal nu va reuși să obțină cel puțin 233 de voturi pentru a se pune capăt unei crize prelungite.
Deși a anunțat că PSD nu va susține desemnarea președintelui, Sorin Grindeanu e într-o situație la fel de dificilă. Liderul social-democrat se teme de alegerile anticipate.
Cu toată agresivitatea arătată în ultimele zile și sondajele propagandistic-aiuristice date publicității, unele în care PSD are același scor ca în 2024, Sorin Grindeanu nu are nici cea mai vagă idee despre ce va face Nicușor Dan în cazul în care Siegfried Mureșan nu va trece de Parlament.
Speră să fie el noul desemnat și votat rapid de un legislativ speriat de o iminentă dizolvare, dar e doar un scenariu ideal pentru PSD, catastrofal pentru România.
Au fost multe semne în ultima perioadă, mai ales venite din zona economică, unele care arată că un guvern minoritar social-democrat nu are încrederea cetățenilor și, deci, pe cale de consecință, nici a investitorilor - devalorizarea leului, mesajul agenției Fitch, întâlnirea ambasadorilor.
Răsfățatul sondajelor
Până la votul de săptămâna viitoare din Parlament, sistemul politic funcționa pe baza unor reguli constituționale la care s-au adăugat cutumele și experiențele interacțiunii dintre cetățeni, partide politice, instituții publice, guvern și președinte.
Aceste interacțiuni nu au fost numai într-o direcție, numai pe verticală sau orizontală. Ele se desfășoară, aparent, haotic, dar sunt organizate de programe politice, de legi, de hotărâri ale guvernului, de decrete prezidențiale, dar și prin decizii judecătorești și ale Curții Constituționale.
Bine-rău, în ultimele trei decenii și jumătate, societatea a funcționat și a evoluat într-un cadru delimitat de prevederile legii fundamentale, pe care actorii politici, chiar dacă l-au forțat, nu l-au sărit, pentru a se trezi într-o pădure în care se aplică doar legea junglei.
Problema cu respingerea celei de-a doua desemnări a președintelui nu e doar ieșirea din acest cadru, ci și faptul că întreaga interacțiune socială se va muta în afara lui.
Nimeni nu va avea controlul, deși cei implicați se vor minți în continuare că-l au.
Fiecare decizie a unui actor politic implicat va avea o paletă de consecințe noi, multe dintre ele la care nu s-a gândit nimeni și care n-au fost testate de realitate.
Disoluția autorității președintelui, cel care n-a reușit să inspire formarea unei majorități în interiorul prevederilor constituționale, va duce la decizii politice, evenimente și alianțe surprinzătoare care vor genera instabilitate, prelungirea crizei și, probabil, o resetare a întregii clase politice, de la președinte până la partide și instituții.
Nicușor Dan știe toate aceste lucruri, deși a aflat prea târziu cum funcționează sistemele politice, importanța viziunii, a asocierilor inteligente și a compromisului. A aflat prea târziu că manipulatorii din umbră sunt acolo dintr-un motiv simplu - nu pot ieși la lumină pentru că i-ar lua lumea la pietre din cauza lipsei de busole morale și, oricâtă putere proiectează în cercurile lor, nu vor avea niciodată o influență absolută într-o societate cât de cât liberă.
Pentru cei care se îndoiesc de ce-am scris mai sus, o să reamintesc cazul Mircea Geoană, care și-a anunțat intenția de a deveni președinte, informal, încă din 2023, fiind secretar adjunct al NATO, cea mai înaltă poziție oficială deținută de un cetățean român în sistemul de apărare colectivă occidental.
Până dincolo de jumătatea anului 2024, cu săptămâni înainte de alegeri, a fost răsfățatul sondajelor.
În jurul său se adunaseră cei mai importanți oameni de afaceri din țară. Avea susținători influenți din străinătate. Și toată lumea a văzut ce s-a întâmplat, cum i s-a prăbușit întreaga campanie electorală.
Pentru eșecul lui sunt multe explicații, dar principala cauză a ratării, în opinia mea, e că n-a reușit să aducă un partid politic în spatele său.
Ratarea înțelegerii cu Marcel Ciolacu, oricare ar fi fost motivele, a însemnat o înfrângere dureroasă pentru amândoi, dar și pentru PSD.
Următoarea victimă
Acum sunt mai ușor de înțeles blocajul și fragilitatea președintelui în funcție, care a reușit să câștige alegerile prezidențiale din postura de semi-independent, asumat de USR, dar care n-a sesizat că pentru a-și exercita mandatul de șef al statului are nevoie de o puternică susținere din partea unui partid, dar și de realizarea unei alianțe în jurul acestuia pentru a controla o majoritate în Parlament.
Pare simplu, dar Nicușor Dan a ratat acest obiectiv, astfel că a ajuns să se poarte cu mănuși cu PSD, să nu aibă reacție în fața atacurilor violente ale AUR și să ajungă la cuțite exact cu cel care i-a deschis culoarul spre Palatul Cotroceni, prin decizia sa de a nu candida la alegerile prezidențiale. E vorba de Ilie Bolojan.
Deși e greu de crezut, președintele României, în aceste zile, face tot ce-i stă în putință ca Siegfried Mureșan să obțină voturile necesare în Parlament. În caz contrar, poate deveni următoarea victimă a crizei politice. Nu poate amenința cu alegeri anticipate și nu se poate afișa cu cel desemnat pentru a nu-și ostiliza și mai mult PSD.
A spus, totuși, că alegerile anticipate sunt rele, nu inevitabile, lăsând în aer și problema unei noi desemnări pentru a nu genera muniție pentru suspendare.
Rezultatul votului de săptămâna viitoare nu-l știe nimeni și nimeni nu poate spune în ce direcție o vor lua evenimentele în situația în care România rămâne în continuare fără guvern.
