Războaiele, inegalitatea, criza climatică și inteligența artificială au, în viziunea lui António Guterres, o întrebare comună: cine deține puterea și cum o folosește?
La Adunarea Generală a ONU, discursul lui Donald Trump a oferit un răspuns foarte diferit de cel al secretarului general, scriu Martin Waehlisch și Stefan Wolff într-o analiză publicată de The Conversation.
În ultimul său discurs în fața Adunării Generale, secretarul general al ONU, António Guterres, a prezentat crizele lumii ca părți ale aceleiași probleme. Războiul, inegalitatea, urgența climatică și inteligența artificială au în centru puterea: cine o are, cine este lipsit de ea, cum este folosită și cum se schimbă.
Guterres a identificat trei transformări. Între state au apărut noi centre de influență economică, politică și tehnologică. În același timp, puterea trece de la guverne către un număr mic de companii private și persoane. Iar oamenii transferă tot mai multă putere către mașini, într-o perioadă în care agenții AI pot acționa neprevăzut, iar armele autonome letale devin o realitate militară.
Aceste schimbări pun la încercare felul în care este exercitată puterea: asupra războiului și păcii, asupra resurselor și oportunităților, asupra politicilor care influențează clima și asupra tehnologiilor capabile să schimbe societatea.
Tema dezbaterii din acest an a fost „Restabilirea încrederii, gestionarea transformării: o Organizație a Națiunilor Unite care răspunde nevoilor tuturor”. Guterres a spus însă că instituțiile care guvernează lumea reflectă încă raporturi de putere și interese aparținând, în mare măsură, unei epoci trecute.
Aproximativ o oră mai târziu, Donald Trump a urcat la aceeași tribună și a prezentat propria viziune despre putere și felul în care intenționează să o folosească.
Inteligența artificială și inegalitatea
Diferența dintre cei doi a fost evidentă în privința AI. Guterres a pus această tehnologie alături de război, inegalitate și schimbările climatice între marile teste ale puterii. Trump a spus că ar încerca să o redenumească „superinteligență”, a respins avertismentele privind posibile consecințe catastrofale, a declarat că nu îi va împiedica dezvoltarea și a susținut că Statele Unite vor „câștiga”.
Premierul britanic Andy Burnham a anunțat, în schimb, că Regatul Unit va conduce eforturile internaționale pentru elaborarea unor standarde globale privind AI. Noul grup științific al ONU nu poate impune asemenea reguli, dar poate aduce guvernele și experții la aceeași masă pentru a stabili ce probleme trebuie să acopere.
În cazul inegalității, Guterres a vorbit despre puterea de a avea acces la oportunități, resurse și reprezentare. Țările în curs de dezvoltare, împovărate de datorii și excluse de la finanțare accesibilă, funcționează într-un sistem creat în anii 1940. Reforma acestuia, a argumentat el, trebuie să privească echitatea și reprezentarea, nu doar detaliile tehnice.
Trump nu a abordat inegalitatea globală. A vorbit, în schimb, despre reducerea cu 15% a bugetului ONU și eliminarea a peste 4.000 de locuri de muncă din organizație.
Clima, Gaza și Iranul
În privința climei, Guterres a descris energia regenerabilă drept o posibilă redistribuire a puterii: „soarele nu aparține nimănui”, iar „vântul nu poate fi supus unui embargo”. Trump a menționat schimbările climatice doar pentru a le include printre ceea ce consideră a fi înșelătoriile promovate de adversarii săi.
Gaza a apărut în ambele discursuri. Guterres a insistat asupra distrugerilor și a nevoii de acces pentru ajutorul umanitar. Trump și-a prezentat planul de pace ca pe o realizare, deși procesul este blocat, arată autorii analizei.
În cazul Iranului, președintele american a vorbit atât despre posibilitatea unui acord care să permită reconstrucția țării, cât și despre „anihilarea” Republicii Islamice. Discuțiile despre un acord ar urma să aibă loc după alegerile americane pentru Congres din noiembrie.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a răspuns de la tribuna ONU că țara sa a fost atacată „cu cele mai noi tehnologii și sisteme de armament”, dar că „nu am îngenuncheat. Nu ne-am plecat capul. Am răspuns, dar nu am atacat populația civilă”.
Ultima afirmație a făcut trimitere la un raport recent al unei misiuni ONU de stabilire a faptelor, potrivit căruia Statele Unite ar fi putut comite crime de război prin atacurile asupra unei școli primare și a unui complex sportiv în prima zi a războiului, în februarie.
Discuțiile purtate în afara sălii de plen
În timp ce liderii își prezentau pozițiile public, diplomația a continuat în întâlniri separate. Trimișii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, au purtat timp de trei ore discuții cu ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, în mare parte prin intermediari qatarezi. Trump a vorbit despre „o întâlnire foarte bună”, în timp ce Teheranul a minimalizat noutatea discuțiilor.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întâlnit personal cu Trump pentru prima dată din iulie. Potrivit relatărilor despre întrevedere, discuțiile au reluat în mare parte teme cunoscute și nu au produs un acord concret. Nici înțelegerea despre oprirea atacurilor Rusiei și Ucrainei asupra infrastructurii energetice, pe care Trump susținuse cu o săptămână înainte că a intermediat-o, nu fusese încheiată.
Întâlnirile din marja Adunării Generale pot avea totuși rezultate. În 2013, Statele Unite și Rusia au convenit asupra unui cadru pentru eliminarea armelor chimice ale Siriei, aprobat ulterior de Consiliul de Securitate. În 2015, același organism a susținut acordul nuclear cu Iranul, încheiat la Viena.
Răspunsul propus de Guterres la schimbarea raporturilor de putere este ceea ce el numește „multipolaritate în rețea”: o lume cu mai multe centre de influență, care coexistă într-un cadru comun de drept internațional și reguli împărtășite. Forumurile regionale și grupurile mai mici de state ar urma să poarte o parte tot mai mare a negocierilor.
La peste opt decenii de la înființare, ONU încă îi poate aduce pe liderii statelor rivale la New York și le poate oferi un loc pentru a-și prezenta pozițiile și a discuta. Discursurile și întâlnirile nu îi pot obliga să ajungă la un compromis, dar păstrează deschise canalele diplomatice.
Guterres și-a încheiat intervenția cerând ca puterea legii să prevaleze asupra legii celui puternic. Succesorul său, aflat încă în proces de selecție, va prelua această sarcină într-o lume care, după cum a arătat chiar această Adunare Generală, se îndreaptă în direcția opusă.
Ultima linie roșie
România, față în față cu adversarele din Liga Națiunilor: Stăm considerabil mai slab la două capitole
Germania redeschide dialogul direct cu Rusia: prima întâlnire a miniștrilor de Externe după invazia Ucrainei (Video)
Cum apar alergiile mai târziu în viață? Cercetătorii să „reeduce” sistemul imunitar
