Presa a prezentat uneori declarațiile incoerente ale lui Donald Trump sub forma unor idei politice clare și ordonate. Fenomenul a primit numele de „sanewashing”: filtrarea sau reformularea afirmațiilor bizare ale unui politician astfel încât acesta să pară mai coerent și mai convențional decât este în realitate.
O nouă cercetare analizată de The Conversation confirmă că fenomenul a existat în campania prezidențială americană din 2024, dar arată că explicația este mai complicată decât o presupusă încercare deliberată a jurnaliștilor de a-l ajuta pe Trump.
Un răspuns de 374 de cuvinte care nu a răspuns la întrebare
La 5 septembrie 2024, Donald Trump a fost întrebat ce măsuri ar lua pentru ca serviciile de îngrijire a copiilor să devină mai accesibile. A oferit un răspuns de 374 de cuvinte, în care a trecut de la Marco Rubio și Ivanka Trump la taxe vamale și impozitarea produselor străine, fără să prezinte o măsură concretă.
Momentul arăta că Trump nu avea un răspuns pregătit și oferea indicii despre caracterul dezordonat al discursului său. O mare parte a articolelor publicate după eveniment s-a concentrat însă asupra ideilor economice prezentate anterior în discursul scris.
The New York Times a relatat în titlu propunerea lui Trump pentru înființarea unei comisii pentru eficiența guvernului, idee susținută de Elon Musk. Răspunsul „confuz și divagant” despre îngrijirea copiilor a fost menționat o singură dată, abia în al 24-lea paragraf.
Pentru criticii presei, acesta a fost un exemplu clar de „sanewashing”: jurnaliștii au extras partea coerentă a evenimentului și au lăsat aproape invizibil momentul care arăta incapacitatea candidatului de a răspunde unei întrebări directe.
Ce au analizat cercetătorii
Autorii studiului au analizat două discursuri susținute de Trump în campania din 2024 și sute de articole publicate ulterior de ziare tradiționale și publicații online.
Primul a fost discursul economic în care Trump a evitat întrebarea despre îngrijirea copiilor. Al doilea a fost mitingul din Latrobe, Pennsylvania, unde a făcut o remarcă vulgară despre fostul jucător de golf Arnold Palmer, interpretată ca o referire la dimensiunea organelor genitale ale acestuia.
Cercetătorii au comparat textele integrale ale discursurilor cu subiectele și formulările alese de jurnaliști. Rezultatele publicate în revista „Media International Australia” arată că presa a avut tendința de a selecta unul sau două subiecte principale și de a le prezenta într-un limbaj substanțial diferit de cel folosit de Trump.
În cazul discursului economic, jurnaliștii au privilegiat taxele și cheltuielile guvernamentale și au trecut în plan secund răspunsul incoerent despre îngrijirea copiilor. În cazul mitingului din Latrobe, comentariul despre Arnold Palmer a primit însă multă atenție.
Prin urmare, „sanewashing” nu s-a produs constant. Presa a ignorat uneori divagațiile lui Trump, dar în alte situații tocmai afirmațiile sale bizare au devenit subiectul principal.
Presa tradițională a folosit un limbaj mai prudent
Studiul arată că relatările au inclus și numeroase observații despre stilul incoerent al lui Trump. Diferența a fost de ton.
Publicațiile online au folosit mai frecvent termeni precum „bizar” sau „ciudat”. Ziarele tradiționale au preferat formulări mai prudente, precum „divagant”, „dezordonat” sau „imprevizibil”.
Autorii cred că redacțiile consacrate pot simți o presiune mai mare de a respecta normele imparțialității. Din teama de a nu părea părtinitori, jurnaliștii pot evita descrierile foarte directe chiar și atunci când discursul unui politician se îndepărtează evident de normalitatea comunicării politice.
Acest efect a fost cu atât mai important în campania din 2024 cu cât starea fizică și capacitatea cognitivă a lui Joe Biden au fost examinate intens. Biden a renunțat în cele din urmă la candidatură, în timp ce criticii au susținut că dificultățile de exprimare ale lui Trump nu au primit aceeași atenție.
Este „sanewashing” o formă de manipulare?
Cercetătorii nu au găsit dovezi că presa ar fi încercat în mod coordonat să-l favorizeze pe Trump. Fenomenul poate rezulta din însăși activitatea jurnalistică: reporterii nu pot reproduce fiecare cuvânt, trebuie să selecteze informația relevantă și să transforme discursurile lungi în articole ușor de înțeles.
Uneori, selecția este justificată. Comisia pentru eficiență anunțată în discursul economic din 2024 avea să devină DOGE și să participe la restructurări majore ale administrației americane, inclusiv la destructurarea USAID. Din perspectiva consecințelor, aceasta era o informație mai importantă decât răspunsul ratat despre îngrijirea copiilor.
Problema apare atunci când jurnalistul nu doar sintetizează, ci introduce în declarațiile politicianului o logică pe care acestea nu au avut-o. Cititorul primește astfel o versiune coerentă și ordonată, fără să poată vedea cât de confuz, radical sau lipsit de răspunsuri a fost discursul original.
Concluzia autorilor este că presa trebuie să păstreze ambele planuri. Să explice politicile și consecințele lor, dar să arate și divagațiile, incoerența ori afirmațiile extraordinare ale politicianului. În caz contrar, o relatare aparent neutră poate ajunge să ofere publicului o imagine mai favorabilă și mai coerentă decât realitatea.
Surpriza serii în sistemul energetic: Prosumatorii au livrat aproape cât reactorul 2 de la Cernavodă. „E un gest de solidaritate”
CFR Cluj are un nou antrenor: "Am semnat până în vară"
România a depus oficial cererea de plată nr. 5 din PNRR
O viață bine trăită: Lecțiile pe care specialiștii în îngrijirea persoanelor aflate la sfârșitul vieții le-au învățat de la pacienții lor
