Războiul dintre SUA și Iran pune tot mai multă presiune pe piața petrolului, iar după luni de perturbări apare o întrebare importantă: cât timp mai pot rezervele existente să acopere lipsa petrolului de pe piață?
La prima vedere, stocurile globale sunt mari. Situația se schimbă însă dacă luăm în calcul doar petrolul care poate fi efectiv scos din rezerve și pus pe piață.
O analiză Reuters arată că rezervele guvernamentale ale statelor membre ale Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) ar putea acoperi deficitul actual timp de aproximativ 180 de zile. În Statele Unite, situația este și mai complicată: o parte din rezerva strategică nu mai poate fi folosită din cauza problemelor de infrastructură.
2,6 miliarde de barili pierduți de la începutul războiului
Pentru a vedea cât timp pot rezista rezervele, trebuie stabilită mai întâi amploarea perturbării.
Șeful Saudi Aramco estimează că lumea a pierdut 2,6 miliarde de barili de petrol de la începutul războiului. Potrivit calculelor Reuters, este cea mai mare perturbare cumulată a aprovizionării înregistrată vreodată, cu excepția celei provocate de Revoluția iraniană din 1979.
Cantitatea este echivalentă cu aproximativ 25 de zile de consum mondial, dacă raportarea se face la cererea de dinaintea războiului, de 103 milioane de barili pe zi.
Cei mai mulți analiști estimează că deficitul actual este de aproximativ 5 milioane de barili pe zi. La acest nivel, se poate calcula cât timp ar putea rezervele să acopere lipsa de petrol.
Pe hârtie sunt 300 de zile. În realitate, doar 180
IEA a anunțat în martie eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele de urgență și spune că există încă stocuri importante. Împreună, rezervele guvernamentale și cele comerciale ajung la aproximativ 1,5 miliarde de barili, care ar putea acoperi deficitul actual timp de 300 de zile.
IEA nu poate însă decide folosirea stocurilor comerciale. Dacă sunt luate în calcul doar rezervele guvernamentale, rămân aproximativ 900 de milioane de barili, suficient pentru circa 180 de zile, adică șase luni.
IEA spune că este pregătită să elibereze noi cantități dacă situația se agravează.
Rezerva SUA, la niveluri nemaivăzute din 1983
O treime din rezervele guvernamentale rămase în cadrul IEA se află în Statele Unite.
Stocurile de țiței din Rezerva Strategică de Petrol a SUA (SPR) au coborât la cel mai redus nivel din ianuarie 1983, când Ronald Reagan era președinte.
Problema nu ține doar de cantitatea de petrol rămasă.
Curtea de Conturi a SUA, instituția de audit a Congresului american, avertiza în mai că infrastructura rezervei strategice este tot mai degradată. Din această cauză, o parte din petrolul depozitat nu mai poate fi extras și pus pe piață.
Analiștii Rapidan Energy estimează că este vorba despre peste 100 de milioane de barili, adică aproximativ un sfert din rezerve.
Dacă SUA mai pot folosi efectiv doar 200 de milioane de barili, această cantitate ar acoperi deficitul actual de pe piața mondială pentru numai 40 de zile.
Motorina și combustibilul pentru avioane, o problemă aparte
Presiunea nu se vede doar la nivelul rezervelor de țiței.
Christian Egeland, de la Energy Aspects, consideră puțin probabilă o nouă eliberare coordonată de IEA, pentru că multe state mai au stocuri limitate.
Hamad Hussain, de la Capital Economics, avertizează că reducerea rezervelor lasă piața petrolului mai expusă unor creșteri puternice ale prețurilor dacă apar noi probleme de aprovizionare.
Situația este sensibilă în special în cazul motorinei și combustibilului pentru avioane. Potrivit Morgan Stanley, stocurile mondiale se află acum la limita inferioară a intervalului din ultimii cinci ani.
Rafinării din Orientul Mijlociu și Rusia au fost afectate de războaie, ceea ce a lovit în special producția acestor combustibili, explică Survo Sarkar, de la DBS Bank.
China stă mult mai bine
Imaginea globală pare mai bună dacă sunt adunate toate formele de stocuri: rezerve guvernamentale, stocuri comerciale, rezerva strategică americană, rezervele Chinei și petrolul transportat în prezent pe mare.
IEA consideră că, din această perspectivă, cantitățile disponibile sunt încă importante.
China este într-o poziție mult mai bună.
Beijingul nu își publică rezervele, dar Energy Aspects estimează că avea în iulie aproape 1,7 miliarde de barili de țiței. La acest nivel, țara și-ar putea acoperi timp de aproape un an importurile pe care le făcea înainte de război prin Strâmtoarea Ormuz, de aproximativ 5,5 milioane de barili pe zi.
Este una dintre cele mai confortabile poziții dintre marile economii ale lumii, alături de Japonia.
