Europa se confruntă simultan cu agresiunea Rusiei, ostilitatea administrației Trump și ascensiunea extremei drepte în interiorul propriilor granițe. Cele două organizații pe care continentul s-a bazat până acum, NATO și Uniunea Europeană, nu sunt însă construite pentru a răspunde rapid unei asemenea combinații de amenințări.
NATO dispune de forța militară necesară, dar depinde de Statele Unite, al căror sprijin nu mai poate fi considerat garantat. Uniunea Europeană are voința de a acționa, însă este lentă, divizată și concepută pentru vremuri de pace.
Aceasta este concluzia politologului Nathalie Tocci, fost consilier al șefilor diplomației europene Federica Mogherini și Josep Borrell, într-o analiză publicată de The Guardian. Tocci consideră că recentele propuneri ale Ursulei von der Leyen merg în direcția corectă, dar avertizează că președinta Comisiei Europene s-ar putea să nu fie persoana potrivită pentru a le convinge pe toate statele membre.
Europa se află deja în război, susține autoarea. Conflictul este purtat deschis în Ucraina, dar se extinde pe continent prin atacuri hibride și incidente tot mai grave.
În numai câteva săptămâni, Germania a atribuit Rusiei atacul cu drone asupra aeroportului din Leipzig, o dronă rusească a lovit un tren în apropierea graniței dintre Ucraina și Polonia, un avion italian a doborât o dronă rusească deasupra Lituaniei, iar o navă militară rusă a lansat rachete de semnalizare către un elicopter danez.
Privite împreună, aceste incidente arată că Moscova este dispusă să ridice nivelul confruntării. Rusia poate face acest lucru fie pentru că nu reușește să avanseze în Ucraina, fie pentru că Vladimir Putin crede că Statele Unite nu vor interveni pentru a apăra Europa.
Cele trei amenințări
Prima amenințare este Rusia, care testează limitele statelor europene și capacitatea lor de a răspunde împreună.
A doua vine dinspre Statele Unite conduse de Donald Trump. Președintele american atacă frecvent Europa și a amenințat cu noi tarife dacă Bruxelles-ul îi va oferi Canadei o formă de statut asociat la UE. Dincolo de conflictul comercial, asemenea amenințări arată ostilitatea lui Trump față de proiectul european și alimentează îndoielile că Washingtonul și-ar respecta angajamentele în cazul unui atac rusesc.
A treia amenințare se află chiar în Europa: ascensiunea extremei drepte. Tocci consideră că aceasta pune în pericol democrația liberală, adâncește diviziunile dintre state și favorizează strategiile de tip „dezbină și stăpânește” ale puterilor ostile.
Succesul obținut de Alternativa pentru Germania la alegerile regionale a determinat-o pe Ursula von der Leyen să recunoască deschis că unele dintre pericolele pentru Europa vin din interior.
Ce se întâmplă dacă SUA nu intervin
NATO are structurile și mijloacele necesare pentru a apăra Europa de Rusia. Problema apare dacă principalul său membru, Statele Unite, refuză să acționeze.
Într-o asemenea situație, existența planurilor și a capacităților militare ale Alianței ar putea deveni aproape irelevantă. Dacă un atac hibrid ar provoca victime într-un stat european, aliații ar putea evita chiar activarea mecanismelor de apărare colectivă, de teamă că Washingtonul nu îi va sprijini.
Tocmai acest gol încearcă să-l acopere protocolul european de securitate propus de Ursula von der Leyen. El ar urma să fie folosit în situații mai grave decât o simplă criză, dar care nu ajung la nivelul unui atac armat ce permite invocarea clauzei de asistență reciprocă din tratatele UE.
Statul atacat ar activa protocolul, Consiliul European s-ar reuni de urgență, iar Comisia și Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă ar propune măsuri comune. Acestea ar putea include evacuarea populației, asistență medicală, constituirea de stocuri, protejarea aprovizionării cu energie, sancțiuni economice sau facilitarea deplasării trupelor și echipamentelor militare.
Mecanismul ar putea fi deschis și unor parteneri din afara UE, precum Canada, Marea Britanie, Norvegia și Ucraina.
De ce apare Canada în ecuație
În această logică se înscrie și propunerea privind o posibilă asociere a Canadei la Uniunea Europeană. Conținutul unui asemenea statut nu a fost încă stabilit, dar ideea este ca statele democratice rămase în afara blocurilor dominate de Rusia, China sau America lui Trump să colaboreze mai strâns.
O formulă alternativă de apartenență la UE ar putea fi interesantă și pentru Marea Britanie. O idee asemănătoare fusese avansată inițial de Germania în cazul Ucrainei, dar Kievul a respins-o, considerând-o o formă de integrare de rangul al doilea.
Tocci susține că Ucraina merită aderarea deplină. Dacă însă i s-ar oferi rapid un statut asociat consistent, Kievul ar putea să-l accepte ca etapă intermediară, fără a renunța la obiectivul integrării complete.
Un consiliu de securitate mai restrâns
Aplicarea rapidă a noului protocol ar fi însă dificilă. Uniunea are proceduri complicate, ia decizii lent, iar statele membre sunt deseori împărțite.
Din acest motiv, von der Leyen propune și crearea unui Consiliu European de Securitate. Acesta ar reuni țările care pot și vor să contribuie efectiv la apărarea continentului, inclusiv fără participarea Statelor Unite.
Din structură ar putea face parte atât state membre ale UE, cât și țări precum Canada, Marea Britanie, Ucraina și, eventual, Turcia.
O structură mai restrânsă ar putea lua decizii mai repede decât Uniunea în ansamblu. Necesitatea ei va crește dacă partidele naționaliste și de extremă dreapta vor câștiga influență, pentru că obținerea consensului între cele 27 de state va deveni și mai dificilă.
Ideile sunt bune, dar mesagerul creează probleme
Problema fundamentală, scrie Tocci, este că organizațiile multilaterale actuale nu mai corespund situației strategice. NATO rămâne legată de Statele Unite, în timp ce UE este prea lentă și nu include toate țările importante pentru securitatea continentului.
Propunerile Ursulei von der Leyen sunt, în opinia sa, necesare și urgente. Obstacolul poate fi însă chiar președinta Comisiei.
În anii petrecuți la conducerea executivului european, von der Leyen și-a creat reputația unui lider care concentrează puterea și depășește uneori atribuțiile Comisiei. Acest stil a nemulțumit atât alți oficiali europeni, cât și mai multe capitale.
Apărarea și securitatea sunt domenii în care guvernele naționale renunță foarte greu la control. Există astfel riscul ca statele membre să respingă niște propuneri utile nu din cauza conținutului lor, ci din cauza conflictelor instituționale și a neîncrederii față de von der Leyen.
În timp ce presiunile din exterior și din interior cresc, Europa nu își mai permite să piardă timpul într-o luptă între instituții, avertizează Nathalie Tocci.
G.P.
Mureșan joacă totul în Parlament. Merge la vot fără sprijinul PSD și exclude guvernarea alături de social-democrați: Fie ei, fie noi
Investitorii americani, mai îngrijorați de criza politică decât de finanțele României
Trei fragmente de dronă au fost recuperate din Marea Neagră de militari
Doliu în lumea sportului: Un triplu campion olimpic a murit
