Summit-ul dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping de la Shenzhen, prezentat de unii drept o nouă întâlnire de la Ialta, nu a adus acorduri importante și nici soluții pentru războaiele în curs, ci a oferit celor trei lideri ocazia de a-și construi o imagine de putere și influență, în timp ce încearcă să-și ascundă propriile eșecuri politice.
Într-o analiză publicată în The Atlantic, Anne Applebaum susține că întâlnirea a fost, în realitate, un spectacol de propagandă regizat în avantajul Chinei, care a scos în evidență declinul influenței americane și slăbiciunile Rusiei, dar și limitele puterii celor trei lideri într-o lume schimbată radical față de cea din 1945.
Întâlnirea președintelui american cu Putin și Xi a fost o diversiune menită să abată atenția de la eșecurile celor trei lideri.
Conferința inițială de la Ialta a avut loc într-un palat țarist dărăpănat din peninsula Crimeea, în februarie 1945.
Trupele lui Hitler erau deja în retragere când președintele Franklin Roosevelt, premierul Winston Churchill și dictatorul sovietic Iosif Stalin s-au întâlnit în încăperi reci, în care te trage curentul, pentru a discuta despre încheierea războiului.
Generalii de rang înalt și consilierii prezidențiali au dormit pe saltelele infestate cu ploșnițe. Churchill s-a plâns că Ialta nu era bună de nimic, în afară de „tifosul și păduchii ucigași care prosperă în acele locuri”. După conferință, a cerut ca hainele să-i fie dezinfectate.
Opt decenii mai târziu, Conferința de la Ialta este amintită nu pentru că ar fi contribuit la construirea păcii, ci mai ales pentru că a condamnat popoarele Europei de Est, ai căror lideri nu se aflau la masa negocierilor, la ocupație și represiune sovietică pentru următoarea jumătate de secol.
Cu alte cuvinte, în numele încheierii unui război împotriva totalitarismului fascist, Ialta a contribuit la răspândirea totalitarismului comunist și a pus bazele Războiului Rece.
Summit-ul lipsit de consecințe dintre Trump, Putin și Xi, organizat la Shenzhen și prezentat de cei creduli drept „Ialta 2.0”, a fost un eveniment mai potrivit pentru vremurile noastre, ceva mai ridicole.
Nu a fost semnat niciun acord important.
Nicio graniță națională nu a fost redesenată pe colțul unui șervețel.
Nimeni nu s-a îmbolnăvit de tifos și nimeni nu a fost mușcat de ploșnițe.
În schimb, întâlnirea a fost scurtă, aproape lipsită de substanță și atent regizată pentru a le aduce beneficii maxime gazdelor chineze.
În niciun caz o mare victorie pentru Statele Unite
Adevăratul ei scop nu a fost să pună capăt vreunui război – și cu siguranță nu invaziei sângeroase a Rusiei în Ucraina –, ci să producă fotografii de propagandă și videoclipuri pe care fiecare dintre cei trei lideri le va folosi acum pentru a-și masca eșecurile politice.
Cu siguranță, acesta a fost principalul obiectiv al președintelui Trump.
Înainte ca cei trei lideri să se întâlnească, el a declarat pentru Fox News că cel mai important moment se consumase deja: „primirea de ieri, care nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Chinei”.

Xi Jinping, conștient de cât de ușor poate fi manipulat președintele american, l-a întâmpinat pe Trump la avion, pe pista aeroportului. „Este un președinte foarte respectat, un mare președinte, unul dintre marii președinți ai Chinei – și nu a mers niciodată la aeroport să întâmpine pe cineva”, s-a lăudat Trump, într-o formulare confuză.
El a vorbit, de asemenea, despre „fanfara, frumusețea, fastul, miile de oameni, copiii, soldații, tot spectacolul”, adăugând: „Este o mare victorie pentru noi. Este o mare victorie și pentru China”.
Casa Albă a publicat un videoclip care părea realizat pentru a promova comunismul chinez, prezentând tot acest spectacol și plasându-l pe Trump în centrul lui – o mare victorie, într-adevăr, pentru China și poate o victorie pentru orgoliul lui Trump după alegerile de la jumătatea mandatului, dar în niciun caz o mare victorie pentru Statele Unite, scrie Anne Applebaum.
Cum va folosi Putin întâlnirea pentru război
Pentru Putin, întâlnirea a fost, de asemenea, o sursă utilă de propagandă.
După aproape cinci ani de la începutul unui război pe care credea că îl va câștiga în trei zile, liderul de la Kremlin se confruntă cu 1,5 milioane de victime în rândul militarilor săi, cu pierderea a jumătate din capacitatea de rafinare a petrolului a țării sale și, în ultimele zile, cu distrugerea podului Kerci, care leagă Rusia de Crimeea.
Putin a construit acest pod și a participat personal la inaugurarea lui, tratând evenimentul ca pe unul de importanță națională majoră. În ultimele zile, ucrainenii au lovit podul de trei ori, distrugând complet legătura rutieră și oprind, cel puțin temporar, și traficul feroviar.
Cu toate acestea, Putin va folosi întâlnirea de la Shenzhen pentru a le transmite rușilor că țara lor este în continuare o superputere, că are în continuare loc la aceeași masă cu americanii și chinezii și că rămâne importantă pe scena mondială, chiar dacă puterea, influența și prosperitatea Rusiei se reduc dramatic.
China, singura țară cu adevărat serioasă
Pentru Xi, întâlnirea a fost utilă pentru că el a fost gazda, a regizat fotografiile, iar propaganda sa a fost transmisă în întreaga lume.
Cu ajutorul lui Trump, liderul chinez a transmis un mesaj despre declinul Americii, puterea Chinei și subordonarea Rusiei.
Chiar dacă economia chineză se confruntă cu o criză pe piața imobiliară, pierderi în sectorul manufacturier și șomaj cronic, Xi a reușit să prezinte China drept singura țară cu adevărat serioasă din încăpere.
Președintele american vorbea fără încetare despre primirea de la aeroport.
Rusia este în faliment fără sprijinul Chinei.
Însă Xi, liniștit de faptul că a reușit să obțină tehnologia americană pentru cipuri de care au nevoie armata și industria chineză, a fost maestrul de ceremonii.
O singură veste bună
Ascunsă în spatele acestui spectacol de vanitate și lingușeli se află și o veste bună.
Liderii reuniți la Ialta în 1945 au putut cu adevărat să decidă soarta unor țări mai mici, fără ca acestea să fie reprezentate și împotriva voinței lor. Cei trei lideri reuniți la Shenzhen nu au o asemenea putere.
Cu siguranță, președintele american nu mai are nicio carte de jucat în Ucraina, pentru a folosi propriile sale cuvinte, care, deși a fost lipsită de întregul ajutor militar și financiar american, a continuat să lupte cu sprijinul Europei și folosindu-și propriile resurse.
Putin nu poate nici măcar să viseze la dominarea țărilor europene, al căror PIB cumulat este cu mult mai mare decât cel al Rusiei, iar Xi este încă departe de a putea domina Asia.
Lumea a evoluat mult din 1945 încoace – și chiar din 2022. Când ucrainenii au lovit podul Kerci, au folosit propriile sisteme de armament, dintre care niciunul nu exista la începutul invaziei rusești pe scară largă.
În ultimele luni, iranienii au reușit să lovească baze și ținte americane din statele Golfului Persic folosind tehnologie rusească pentru drone, la fel de recentă.
Trăim acum într-o lume a conflictelor asimetrice, în care până și puterile care pretind că reprezintă mari civilizații descoperă că pot pierde bătălii în fața unor adversari mult mai mici.
Dacă summit-ul de la Shenzhen a părut anacronic și depășit – o încercare eșuată de a recrea strălucirea unei epoci apuse a Războiului Rece –, este pentru că exact așa a fost.
B.B.
