După aproape șase luni de conflict între SUA și Iran, rezervele globale de petrol scad rapid, în timp ce traficul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne practic blocat, iar cele două puteri aflate în centrul ostilităților își dispută controlul asupra acestei căi navigabile strategice. Cine e în avantaj?
Președintele american Donald Trump a insistat în repetate rânduri că strâmtoarea – prin care petrolul este transportat din țări precum Arabia Saudită și Irak către restul lumii – se află sub controlul SUA.
„Ei nu dețin controlul. Noi avem controlul total. Noi o controlăm și, la un moment dat, poate vor face ceva, iar atunci vor fi distruși. În acest moment, ne aflăm într-o poziție foarte bună”, a declarat miercuri Trump. În aceeași zi, el a afirmat că Marina SUA a curățat strâmtoarea de mine.
Însă Iranul susține că nu va redeschide complet strâmtoarea până când SUA nu îi vor îndeplini condițiile.
Realitatea este mult mai complexă decât afirmația lui Trump privind controlul asupra zonei, susțin experții citați de CNN. Echipajele navelor se tem pentru siguranța lor pe fondul atacurilor asupra vaselor din strâmtoare, iar riscul reluării ostilităților dintre SUA și Iran planează constant în zonă.
Adevărul despre strâmtoare
Blocada navală americană asupra Iranului rămâne în vigoare, împiedicând navele să intre sau să iasă din orice port iranian, fie că acesta se află în interiorul sau în afara strâmtorii. Această măsură a paralizat fluxul de numerar al Iranului și a închis strâmtoarea pentru comerțul maritim iranian, arată postul american de televiziune.
Traficul nu e închis complet - unele nave cu destinații non-iraniene trec prin Golful Persic, însă acesta reprezintă doar o mică parte din nivelurile de dinaintea războiului. De exemplu, marți au traversat strâmtoarea doar 14 nave, comparativ cu cele aproximativ 120 de nave care o tranzitau zilnic înainte de conflict.
Acest lucru se datorează în mare parte faptului că „puține companii de transport maritim și echipajele navelor lor au încredere că SUA pot asigura tranzitul în siguranță prin strâmtoare”, a declarat Carl Schuster, fost director al Centrului Comun de Informații din cadrul Comandamentului SUA pentru Pacific.
Temerile sunt pe deplin justificate. Iată câteva date care atestă riscul din zonă:
- Compania Abu Dhabi National Oil Company a anunțat că, numai în cursul săptămânii trecute, cel puțin patru dintre navele sale au fost vizate de atacuri cu drone și rachete în această strâmtoare. Loviturile duc la creșterea costurilor de asigurare, descurajând și mai mult companiile de transport maritim pe fondul continuării conflictului.
- Pe lângă atacurile directe, Iranul poate hărțui navele prin survolul dronelor și prin „supravegherea țintită a navelor comerciale”, a precizat organizația UKMTO (United Kingdom Maritime Trade Operations) într-o informare recentă.
- De la începutul conflictului, s-au înregistrat 54 de incidente soldate cu avarierea unor nave în strâmtoare sau în zonele adiacente – Golful Persic și Golful Oman –, potrivit UKMTO, un organism afiliat Marinei Regale Britanice care monitorizează securitatea maritimă și navigația în regiune.
- De asemenea, s-au confirmat trei cazuri de pierdere totală a navelor și 13 incidente în care coliziunile sau atacurile au fost evitate la limită, a mai precizat organizația.
- Iranul pune 7 condiții pe care SUA trebuie să le îndeplinească pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz
„Până când nu poți garanta utilizarea în siguranță a strâmtorii, nu deții controlul total”, a declarat Schuster.
Cedric Leighton, analist militar CNN și colonel în rezervă al Forțelor Aeriene, a confirmat că, în prezent, niciuna dintre părți nu deține controlul deplin; „Ceea ce avem aici este, de fapt, o situație de blocaj. Din cauza proximității forțelor americane, a blocadei și a capacității și disponibilității Iranului de a amenința – cel puțin – cu folosirea minelor și a ambarcațiunilor mici pentru a hărțui navele… nicio parte nu este cu adevărat capabilă să exercite un control deplin asupra strâmtorii”, a spus el.
Avantajele Iranului: locul și timpul
Atât SUA, cât și Iranul dispun de mijloace prin care pot exercita presiuni asupra celeilalte părți și pot avea un anumit control asupra strâmtorii prin care tranzitează în mod normal 20% din petrolul mondial și o proporție și mai mare din gazele naturale de care depind critic unele națiuni.
Iranul, situat chiar pe malul strâmtorii, beneficiază de avantajul proximității. De asemenea, deține un „avantaj psihologic și politic”, a afirmat Schuster, întrucât perturbarea traficului maritim îi conferă un atu politic și strategic.
Închiderea strâmtorii a provocat haos în economia mondială și în sectorul energetic, sporind presiunea asupra SUA de a găsi o soluție sau de a garanta libera trecere prin această cale navigabilă. Această presiune ar putea influența alegerile americane de la jumătatea mandatului din noiembrie – un alt factor care ar putea juca în favoarea Iranului, dacă noul Congres l-ar obliga pe Trump să pună capăt conflictului în condiții avantajoase pentru Teheran, a explicat Schuster.
Iranul pare pregătit să aștepte momentul oportun. Un consilier de rang înalt al Gărzilor Revoluționare a declarat marți că țara ar putea „prelungi” conflictul până la încheierea mandatului lui Trump. „Trebuie să obținem o capacitate de descurajare astfel încât inamicul să nu îndrăznească niciodată să ne atace, pentru a putea trăi în siguranță”, a declarat Mohammad Reza Naqdi pentru PBS.
Ce avatanj au Statele Unite
Potrivit experților, SUA dețin în continuare un avantaj militar și economic clar, susținut de sancțiuni severe asupra petrolului iranian și de înghețarea activelor iraniene în străinătate.
Însă forțele militare americane din regiune sunt, practic, suprasolicitate, fiind prezente acolo de destul de mult timp, a subliniat Leighton. Acest lucru înseamnă că SUA trebuie să-și refacă efectivele – de exemplu, prin rotația și aducerea în regiune a unui nou grup de luptă centrat pe un portavion – pentru a-și spori puterea de negociere în eventualele discuții cu Iranul privind strâmtoarea.
În plus, a adăugat el, „capacitatea SUA de a exercita presiuni este limitată de rezistența lor pe termen lung”. Dacă SUA se retrag din orice motiv sau slăbesc presiunea blocadei, își pierd puterea de negociere și ar putea avea un cuvânt mai puțin important de spus cu privire la viitorul strâmtorii, inclusiv în ceea ce privește părțile care o vor administra și noile reguli impuse navigației.
Potrivit analiștilor, această situație îl pune pe Trump într-o poziție dificilă: el riscă să-și piardă avantajul și să fie nevoit să facă concesii dacă se retrage, dar se află și sub presiunea de a pune capăt conflictului și de a le oferi alegătorilor săi o ușurare a poverii costului vieții, în perspectiva unor alegeri legislative cruciale, potrivit analiștilor.
T.D.
Astronomii au observat cea mai slabă exoplanetă văzută vreodată de pe Pământ
Zelenski îl imploră pe Trump să-i dea măcar 5% din stocul de Patriot al SUA pentru ca Ucraina să treacă iarna
Transfer confirmat la FCSB: Roș-albaștrii au bătut palma cu atacantul care a înscris 32 de goluri în ultimele trei sezoane
„Schema Nordis” se repetă. Percheziții într-un dosar de înșelăciuni cu apartamente într-un ansamblu rezidențial din Sectorul 5
