SUA își retrag ultimul portavion din Pacific, iar China ar putea profita

SUA își retrag ultimul portavion din Pacific, iar China ar putea profita
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Războiul președintelui Donald Trump împotriva Iranului împinge la limită capacitatea portavioanelor americane și lasă vestul Pacificului fără una dintre principalele nave de război ale SUA, în timp ce China dă tot mai multe semne de agresivitate.

Nava USS George Washington părăsește Pacificul și este de așteptat să înlocuiască USS Abraham Lincoln în Orientul Mijlociu, pe fondul preocupărilor tot mai mari legate de sănătatea mintală și de problemele de aprovizionare de la bordul portavionului aflat de mult timp în misiune, scrie Associated Press.

Perioada petrecută pe mare de nava Lincoln a fost prelungită față de data inițială a revenirii, în mai, pentru a sprijini operațiunile împotriva Iranului.

Lipsa unui portavion american în Pacific ar putea fi de scurtă durată, dacă Marina SUA va trimite un altul în următoarele două luni. Însă situația arată cât de mult îi epuizează pe unii marinari americani operațiunile fără un termen clar împotriva Iranului, spun analiștii, în timp ce administrația Trump își reduce și mai mult implicarea în regiunea Asia-Pacific și își concentrează atenția asupra emisferei vestice.

ADVERTISING

„Administrația spune că Pacificul ar trebui să fie cea mai importantă zonă după emisfera vestică”, a declarat Greg Poling, directorul Programului pentru Asia de Sud-Est al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale. În schimb, SUA „fac exact opusul” obiectivului exprimat anterior de a se retrage din Orientul Mijlociu.

Aliații americani din Pacific sunt neliniștiți de imprevizibilitatea administrației republicane, a spus Poling, în timp ce Beijingul „este foarte mulțumit de distragerea atenției SUA și de frustrarea aliaților și partenerilor americani”.

China ar putea profita de absența portavionului american

Beijingul consideră prezența militară a SUA în regiune o amenințare la adresa ascensiunii Chinei și un obstacol în calea ambiției sale de a prelua Taiwanul, insula autonomă pe care o revendică drept parte a teritoriului său. Statele Unite au susținut însă că regiunea Pacificului este prea importantă din punct de vedere economic pentru a fi pierdută.

Nimeni nu se așteaptă ca China să invadeze Taiwanul doar pentru că un portavion american a părăsit regiunea. Însă absența acestuia îi oferă Chinei o nouă ocazie de a-și demonstra forța, a declarat Bryan Clark, un fost membru al marinei americane, care este analist în domeniul apărării la Institutul Hudson.

„Folosesc acest lucru ca parte a narațiunii prin care încearcă să demonstreze Filipinelor, Japoniei, Indoneziei și altor țări că SUA nu mai sunt forța dominantă în vestul Pacificului. Ar prefera pur și simplu ca țările din regiune să ajungă la concluzia că China este puterea mai mare și că SUA nu mai sunt capabile să le garanteze securitatea”, a spus Clark.

China a desfășurat în această săptămână exerciții navale împreună cu Indonezia și, recent, a dat semne de agresivitate față de Japonia și Filipine, doi aliați importanți ai SUA care au, de asemenea, dispute teritoriale cu Beijingul.

China a efectuat luna aceasta exerciții militare în apropierea recifului Scarborough din Marea Chinei de Sud. Atât China, cât și Filipinele revendică acest teritoriu. Luna trecută, un distrugător chinez echipat cu rachete ghidate a desfășurat un exercițiu cu muniție reală în largul insulei Okinotori, cea mai sudică insulă a Japoniei.

Amiralul Frank Bradley, șeful Comandamentului pentru Operațiuni Speciale al SUA, a încercat să-i asigure pe aliații regionali de angajamentul Washingtonului. Joi, acesta s-a aflat la Manila, unde le-a spus omologilor filipinezi că forțele americane pentru operațiuni speciale sunt pregătite să intensifice exercițiile comune pentru consolidarea alianței dintre cele două țări. De asemenea, este de așteptat să călătorească în Japonia.

Avem capacitatea de a proiecta forța Statelor Unite oriunde pe glob”, q declarat Bradley agenției Associated Press. „Iar atunci când amenințarea din regiunea Orientului Mijlociu va fi gestionată, ne vom redisloca și ne vom reorienta și vom putea proiecta această forță oriunde va fi nevoie.”

„De asemenea, am deplină încredere în capacitatea Forțelor Armate ale Filipinelor de a-și proteja suveranitatea aici și în faptul că vom rămâne strâns alături de ele”, a spus el.

Evan Sankey, analist de politici la Cato Institute, specializat în politica SUA față de China, a spus că portavioanele oferă aliaților americani o garanție psihologică. Absența portavioanelor din regiune, a afirmat el, „accentuează sentimentul general că SUA sunt distrase de evenimentele din Orientul Mijlociu”.

Trump s-a bazat pe portavioane pentru operațiunile militare

Trump s-a bazat masiv pe portavioane pentru sprijinirea operațiunilor militare în timpul celui de-al doilea mandat. De exemplu, USS Gerald R. Ford s-a întors acasă la mijlocul lunii mai, după o misiune de 11 luni - cea mai lungă de la războiul din Vietnam - în timpul căreia a sprijinit operațiunile SUA împotriva Iranului și capturarea fostului lider al Venezuelei, Nicolás Maduro.

Portavionul a suferit un incendiu într-un spațiu destinat spălătoriei, ceea ce l-a obligat să se întoarcă în Marea Mediterană pentru reparații și a lăsat sute de marinari fără locuri unde să doarmă. Între timp, Lincoln a petrecut un timp record, neîntrerupt, pe mare - peste 240 de zile. Legislatori democrați au cerut anchete și o mai mare transparență privind condițiile de la bordul navei.

Navele de război și echipajele lor pot suporta doar o anumită cantitate de solicitare, a spus Robert Farley, profesor de securitate națională și diplomație la University of Kentucky, care scrie frecvent despre portavioane.

Oamenii nu se odihnesc suficient. Este epuizant din punct de vedere psihologic. Iar odihna și recuperarea fac parte din menținerea sănătății echipajului”, a spus Farley.

Clark, de la Hudson Institute, a spus că presiunea asupra flotei de portavioane americane provine din lipsa de pregătire și planificare pentru războiul cu Iranul.

„Dacă urma să mobilizăm forțele pentru un astfel de conflict și anticipam că ar putea dura atât de mult, am fi putut face unele modificări în programul portavioanelor pentru a ne asigura că mai multe dintre ele vor fi disponibile”, a spus Clark.

Clark a precizat că Marina SUA are 11 portavioane și, în mod obișnuit, desfășoară două sau trei simultan. Însă în curând ar putea ajunge la patru, dacă USS Theodore Roosevelt pleacă din San Diego spre Orientul Mijlociu, permițând astfel navei Washington să revină în Pacific.

Dar aceste nave de război uriașe vor avea nevoie de lucrări de întreținere, ceea ce va provoca probabil un blocaj la singurele două șantiere navale americane capabile să efectueze lucrări asupra portavioanelor.

„Vom acumula o datorie de întreținere care va trebui achitată în următorii câțiva ani”, a spus Clark. „Probabil vom avea o prezență mai redusă a portavioanelor decât în anii precedenți, deoarece portavioanele vor sta la rând pentru a intra în șantierul naval.”

Există întrebări privind utilitatea portavioanelor în războiul modern

Michael Swaine, cercetător principal în cadrul Programului pentru Asia de Est al Quincy Institute, pune sub semnul întrebării necesitatea viitoare a portavioanelor, pe măsură ce războiul se schimbă rapid.

Portavioanele pot fi mai ușor țintite cu drone și rachete, în special de către un adversar precum China, a spus Swaine, în timp ce navele mai mici și submarinele pot fi la fel de eficiente în lovirea țintelor precum avioanele de luptă care decolează de pe un portavion.

Oficialii de rang înalt ai Marinei SUA au indicat că doresc să reducă dependența masivă de portavioane. Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, a declarat pentru Associated Press în februarie că vrea să-i convingă pe comandanți să folosească nave mai mici și mai noi, precum și alte mijloace militare, în loc să recurgă în mod constant la uriașele portavioane.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google