În fiecare vară, Europa pare să intre într-un ritm mai lent. Parlamentarii pleacă, Bruxelles-ul se golește, miniștrii și șefii de guvern își iau concediu. Crizele nu țin însă cont de calendar.
Incendii, inundații, conflicte sau crize politice pot izbucni oricând, iar pentru liderii aflați în vacanță apare o problemă care nu ține doar de capacitatea guvernului de a funcționa în lipsa lor. Contează și ce vede publicul.
O analiză Politico arată că, în asemenea momente, prezența unui lider poate deveni aproape la fel de importantă ca deciziile pe care acesta le ia. Iar istoria ultimilor ani oferă destule exemple de politicieni care au plătit scump pentru impresia că își continuă liniștiți concediul în timp ce țara lor trecea printr-o criză.
De ce contează să fii văzut
„Emoțiile joacă un rol important în comunicarea de criză”, explică Olga Eisele, cercetătoare în comunicare de criză la Universitatea din Amsterdam.
Oamenii pot fi speriați, furioși sau pot trece prin pierderi personale, iar în asemenea situații vor să simtă că cei care conduc îi aud și înțeleg gravitatea momentului.
„Prezența fizică poate transmite mult mai eficient că aceste emoții sunt luate în serios și sunt auzite”, spune Eisele.
Problema nu este, așadar, doar dacă premierul sau președintele poate conduce de la distanță. Telefoanele, videoconferințele și structurile administrative permit unui guvern să funcționeze și cu liderul plecat. Dar imaginile cu un politician în vacanță pot transmite un mesaj foarte diferit.
Sánchez s-a întors la criză, apoi la vacanță
Premierul spaniol Pedro Sánchez era la câteva ore de începutul unei vacanțe de mai multe săptămâni când, pe 30 iulie, 72.000 de migranți au intrat în enclava spaniolă Ceuta.
Sánchez și-a amânat concediul și a mers în orașul de pe coasta Africii de Nord, unde a susținut și un discurs televizat. După ce situația de urgență a fost considerată sub control, premierul și-a reluat vacanța într-o vilă de stat din Lanzarote.
Criza politică nu se încheiase însă, iar decizia a oferit muniție opoziției.
Elías Bendodo, secretar general adjunct al Partidului Popular, l-a acuzat pe Sánchez de „egoism fără precedent” și a susținut că situația din Ceuta este încă „departe de a fi normală”.
„Sánchez îi insultă pe spanioli rămânând în vacanță la plajă”, a declarat politicianul.
Guvernul a respins criticile și a transmis că premierul poate fi contactat permanent, participă la reuniuni de la distanță, iar instituțiile statului funcționează normal.
Ursula von der Leyen, puii de găină și criza din Ceuta
Nici președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu și-a întrerupt vacanța din cauza tensiunilor provocate de criza din Ceuta.
În timp ce disputa privind migrația continua, iar călătoriile fără pașaport între Spania și Italia fuseseră suspendate, șefa Comisiei se afla într-un zonă rurală care nu a fost făcută publică.
În această perioadă, von der Leyen a postat pe Instagram un videoclip în care le cerea urmăritorilor să propună nume pentru doi pui ai găinii sale, Chickeletta.
Momentul putea crea o imagine incomodă, dar Comisia Europeană a insistat că președinta urmărește îndeaproape situația.
Un purtător de cuvânt a declarat pentru Politico că von der Leyen „rămâne în contact permanent cu echipa sa de la Bruxelles și cu Colegiul” comisarilor și că este în legătură zilnică cu cei trei comisari implicați direct în gestionarea crizei.
Comisia are, de altfel, un sistem de „comisari de serviciu” în timpul verii, tocmai pentru ca Executivul european să poată reacționa chiar și în perioadele în care mare parte din conducere este plecată.
Unele state au sisteme asemănătoare. Finlanda, de exemplu, anunță public perioadele în care miniștrii sunt în concediu și cine le preia atribuțiile.
Doi miniștri germani au demisionat după ce au plecat în vacanță
Faptul că administrația funcționează nu rezolvă însă întotdeauna problema de imagine.
Germania a oferit unul dintre cele mai clare exemple după inundațiile catastrofale din vestul țării, soldate cu peste 180 de morți în 2021.
Ursula Heinen-Esser, ministrul Mediului din Renania de Nord-Westfalia, a fost nevoită să demisioneze în 2022 după ce s-a aflat că își reluase vacanța în Mallorca la câteva zile după dezastru.
Și ministrul federal al Familiei, Anne Spiegel, a demisionat în urma criticilor după ce a plecat într-un concediu de patru săptămâni în Franța după inundații.
Cât de dur este sancționat un politician depinde însă de context, spune Evangelina Petridou, expertă în gestionarea crizelor și profesoară de științe politice la Mid Sweden University.
Contează dacă opoziția transformă episodul într-o armă politică, cât de stabil este guvernul și dacă există instituții capabile să gestioneze criza fără ca întreaga responsabilitate să cadă asupra unui singur ministru sau lider.
Mai există un element: vara este, de regulă, o perioadă săracă în știri politice importante. În Germania există chiar un cuvânt pentru asta – Sommerloch, echivalentul perioadei în care actualitatea intră într-un fel de „gol de vară”.
În lipsa altor subiecte importante, o vacanță care în mod normal ar trece neobservată poate deveni rapid o controversă politică.
Boris Johnson, criticat în timp ce talibanii cucereau Kabulul
Una dintre cele mai cunoscute controverse a izbucnit în august 2021, în timpul prăbușirii guvernului afgan. Oficiali militari britanici de rang înalt l-au acuzat pe premierul de atunci, Boris Johnson, de „abandonarea îndatoririlor”, după ce acesta a plecat în vacanță în Somerset în timp ce talibanii înaintau spre Kabul.
Și mai criticat a fost ministrul de Externe Dominic Raab, care a rămas în concediu în Creta până după căderea capitalei afgane, deși forțele britanice încercau să evacueze civili.
Emmanuel Macron era și el în vacanță în momentul în care talibanii au preluat Kabulul, dar reacția publică a fost diferită.
Președintele francez se afla la Fort de Brégançon, reședința de vacanță folosită de șefii statului francez, de unde a susținut un discurs televizat. Apariția sa a transmis că guvernul urmărea situația și lucra la evacuarea cetățenilor francezi.
Diferența arată cât de mult poate conta comunicarea: un lider nu trebuie neapărat să renunțe la concediu, dar publicul trebuie să vadă că acesta este implicat.
Uneori, politicienii preferă să nu riște
Teama de reacția publică îi face pe unii lideri să renunțe pur și simplu la vacanță.
Premierul britanic Keir Starmer și-a anulat concediul cu familia în august 2024, când revoltele de extremă dreapta se răspândeau în Anglia.
Premierul portughez Luís Montenegro a făcut același lucru anul trecut, când țara se confrunta cu incendii de vegetație.
Totuși, europenii nu par să creadă că liderii lor trebuie să renunțe automat la orice zi liberă atunci când apare o problemă.
Un sondaj Ipsos din iulie 2025 arăta că 46% dintre britanici considerau important ca premierul să-și ia vacanță. 44% spuneau că șeful guvernului ar trebui să aibă aproximativ tot atâtea zile libere ca un angajat obișnuit.
Condiția esențială era alta: 78% considerau important ca premierul să poată fi contactat cu ușurință atunci când este plecat.
În Europa există și o cultură puternică a concediului. Datele Organizației Internaționale a Muncii arată că europenii beneficiază de mai mult concediu anual plătit decât angajații din orice altă regiune a lumii, iar studiile Eurofound arată că echilibrul dintre muncă și viața personală este important pentru cetățenii UE.
Până la urmă, spune Olga Eisele, scandalul provocat de vacanța unui politician depinde mult și de imaginea pe care acesta o avea înainte de izbucnirea crizei. „Dacă liderul se bucură de un sprijin puternic, faptul că nu apare imediat poate fi iertat”, explică cercetătoarea.
Dacă politicianul are deja probleme de popularitate, lucrurile se schimbă. O criză devine atunci momentul perfect pentru ca adversarii și publicul să-i pună la îndoială competența.
O viață bine trăită: Lecțiile pe care specialiștii în îngrijirea persoanelor aflate la sfârșitul vieții le-au învățat de la pacienții lor
Un obicei zilnic simplu ar putea ameliora durerea și depresia - studiu
CFR Cluj are un nou antrenor: "Am semnat până în vară"
Președintele la mănăstire, performanța școlară sub cădelniță. De ce e greșit
