Elevii sunt îndemnați azi să vină la școală îmbrăcați în negru. Sau măcar una dintre piesele vestimentare pe care le poartă să fie de culoare neagră. Vor să arate, astfel, că pot alege să poarte aceeași culoare fără ca cineva să le impună ce să îmbrace.
Gestul este un răspuns la proiectul prin care uniforma ar deveni obligatorie în școlile de stat din România. Senatul l-a adoptat, iar Camera Deputaților va avea ultimul cuvânt. Pentru susținătorii legii, uniforma ar reduce diferențele dintre copiii care își permit haine scumpe și cei care nu își permit. Reprezentanții elevilor spun că o cămașă identică nu va face să dispară nici sărăcia, nici bullying-ul.
În țările unde uniforma este deja folosită, discuțiile au ajuns adesea la prețul ei, la regulile prea stricte și la cât de mult sunt ascultați copiii. Studiile au verificat și dacă uniforma îmbunătățește prezența la școală sau reduce bullying-ul. Rezultatele arată că simplul fapt că elevii poartă aceleași haine nu garantează aceste schimbări.
Ce vrea să schimbe proiectul din România
Inițiativa aparține unor parlamentari PSD și a trecut de Senat cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și patru abțineri. Dacă va deveni lege, elevii vor trebui să se prezinte la școală în uniformă. Nu ar exista un model unic pentru toată țara: fiecare școală ar stabili cum arată ținuta. Proiectul prevede că uniformele ar putea fi oferite gratuit sau cumpărate cu subvenții, folosind inclusiv bani de la autoritățile locale. Familiile ar putea cumpăra uniformele de unde doresc: proiectul interzice ca o școală să impună un singur furnizor.
„Școala trebuie să fie despre ce poate elevul, despre valoarea lui în școală, nu despre posibilitățile materiale ale părinților”, a explicat senatorul PSD Daniel Zamfir argumentul inițiatorilor. În opinia sa, copiii care nu își permit hainele aflate la modă ar fi mai puțin expuși batjocurii dacă toți ar purta uniformă. Parlamentarii invocă și un motiv de siguranță: personalul școlii ar putea deosebi mai ușor elevii de persoanele străine. Zamfir spune că și-ar dori ca uniforma să reprezinte „o mândrie, o apartenență și în niciun caz o constrângere”.
Tocmai obligativitatea îi nemulțumește pe elevii care protestează. Consiliul Național al Elevilor afirmă că s-a opus proiectului încă de la depunere, dar nu a fost invitat la dezbateri. „Nu am fost invitați la dezbateri, nu am fost consultați, dar se așteaptă să ne conformăm”, au transmis reprezentanții lor. Ei contestă și promisiunea că uniforma ar elimina inegalitățile: „Inechitatea nu dispare sub o vestă, bullying-ul nu se oprește dacă purtăm aceeași cămașă, iar apartenența nu se coase pe rever”.
Între argumentele celor două părți rămân și întrebări foarte practice. Câte uniforme ar trebui să aibă un copil, ca să poată veni îmbrăcat corespunzător în fiecare zi? Cât ar costa piesele alese de școală? Ar ajunge banii pentru toți copiii care au nevoie de sprijin? Detaliile acestea contează cel puțin la fel de mult ca promisiunea că uniforma va fi gratuită sau subvenționată.
De ce în România uniforma trezește amintiri neplăcute
Uniforma școlară nu a apărut odată cu regimul comunist. Ea se regăsește și printre obiectele din perioada interbelică expuse de Muzeul Național de Istorie a României. Dar generațiile care au mers la școală înainte de 1989 au cunoscut-o într-un sistem în care hainele, matricola și însemnele de pionier făceau parte dintr-un ansamblu mult mai larg de reguli și ritualuri.
De aceea, pentru unii adulți, uniforma amintește de regulile stricte ale școlii dinainte de 1989 și de pedepsele pentru cei care nu le respectau. Nu toți cei care se opun proiectului se gândesc însă la perioada comunistă. Mulți elevi vorbesc despre costuri, despre libertatea de a alege și despre faptul că nu au fost consultați. Explică însă de ce expresia „uniformă obligatorie” poate stârni o reacție mai puternică decât „ținută aleasă de comunitatea școlii”.
Kelemen Hunor a făcut publică tocmai o asemenea amintire când a anunțat că va cere deputaților UDMR să voteze împotriva proiectului: „Și eu am început școala purtând uniformă. Apoi am renunțat la ea și am fost pedepsit pentru acest lucru”. El susține că elevii, părinții și profesorii ar trebui să poată alege uniforma, fără o obligație impusă tuturor școlilor prin lege.
În Anglia, întrebarea a devenit: cine își permite uniforma?
Anglia are o lungă tradiție a uniformelor, însă nici acolo legea nu obligă toate școlile să le adopte. Fiecare școală își stabilește regulile, iar autoritățile încearcă de câțiva ani să împiedice costurile excesive. Diferența poate sta într-un detaliu aparent mic: un pulover simplu poate fi cumpărat din mai multe magazine. Unul cu sigla școlii sau cu un anumit model trebuie uneori cumpărat de la furnizori anume.
Datele arată de ce contează. Într-un sondaj realizat în 2025 pentru organizația The Children’s Society, 38% dintre părinții intervievați au spus că le este greu să plătească uniforma copilului. Proporția ajungea la 54% în rândul familiilor cu cele mai mici venituri. Studiul a inclus 3.000 de părinți din Regatul Unit. Nu arată că uniforma este, în sine, o idee rea. Arată cât de repede o regulă menită să reducă diferențele poate deveni o cheltuială apăsătoare pentru cei pe care își propune să-i ajute.
Și schimbarea regulilor se simte în buget. Într-un sondaj al Ministerului britanic al Educației, 53% dintre părinții ai căror copii aveau nevoie de mai puține articole personalizate cu însemnele școlii au spus că uniforma a devenit mai ieftină. Dintre părinții pentru care numărul acestor articole a crescut, 79% au spus că a devenit mai scumpă. De aceea, în Anglia au fost introduse limite pentru piesele speciale pe care școlile le pot cere.
Copiii au contestat și altceva decât prețul. În Irlanda de Nord, două eleve de 11 ani, Rhea și Astrid, au convins școala lor să le permită fetelor să aleagă între fustă și pantaloni. Apoi au cerut ca această alegere să fie disponibilă și în alte școli. „Este important să putem alege, pentru intimitatea și confortul nostru”, a explicat Astrid pentru BBC. Exemplul lor arată că disputa nu este întotdeauna „uniformă sau fără uniformă”. Uneori, copiii cer pur și simplu să fie ascultați când se hotărăște cum vor fi îmbrăcați zi de zi.
Franța a încercat uniforma. Directorii și elevii nu au văzut-o la fel
Franța a ales să testeze ținuta comună în aproximativ o sută de școli, în 2024 și 2025. Scopul era să vadă dacă elevii se simt mai apropiați de școală și dacă se îmbunătățește climatul dintre ei. În evaluarea publicată de Ministerul Educației, trei din patru directori de școli primare au spus că au observat un sentiment de apartenență mai puternic. În privința rezultatelor școlare și a celorlalte efecte așteptate, opiniile au fost mai puțin entuziaste.
Când cercetătorii au mers în școli și au vorbit și cu elevii, imaginea s-a schimbat. Au găsit puțină susținere din partea copiilor pentru ținuta comună și au observat că nerespectarea regulii poate produce tensiuni noi. Nu înseamnă că experimentul a eșuat în toate școlile. Înseamnă că o măsură pe care conducerea o vede drept un semn de unitate poate fi trăită altfel de cei care trebuie să o respecte zilnic.
Îmbunătățește uniforma comportamentul? Ce știm din studii
Un studiu american care a folosit date despre 6.320 de copii din școala primară nu a găsit, în ansamblu, un comportament social mai bun sau o prezență mai bună la ore în școlile care cereau uniformă. Cercetătorii au observat un posibil avantaj privind prezența copiilor din familii cu venituri mici. Tot ei avertizează că elevii nu au fost repartizați aleatoriu în școli cu și fără uniformă, așa că nu pot spune că uniforma a produs singură diferența.
Studiul nu confirmă nici ideea că uniforma îi face automat pe copii să se simtă mai legați de școală. Elevii din școlile unde era cerută au raportat, în medie, un sentiment de apartenență mai slab. Este o asociere, nu o dovadă că uniforma a fost cauza. Dar este suficient pentru a privi cu prudență promisiunea că hainele identice vor crea, de la sine, o comunitate mai unită.
Un alt studiu, făcut pe 988 de adolescenți din Chile, a comparat uniformele tradiționale cu ținutele de tip sport. Cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative la note sau la testele cognitive. În privința discriminării, situația socială a școlii a cântărit mai mult decât tipul uniformei. Autorii atrag atenția și asupra confortului: dacă hainele îi împiedică pe copii să alerge și să se joace, acesta este un cost real al regulii. Studiul compară însă două feluri de uniforme, nu școli cu uniformă și școli fără uniformă.
Uniforma poate să le ușureze unor familii alegerea hainelor de dimineață și poate fi apreciată de elevi și profesori în anumite școli. Dovezile disponibile nu arată însă că ea rezolvă singură bullying-ul, inegalitatea sau problemele de disciplină. Experiențele din alte țări mută discuția spre lucruri mai concrete: cât costă, cât de comodă este, cine stabilește regula și dacă elevii au fost întrebați înainte să li se ceară să o respecte.
Un tratament pentru insomnie ar putea încetini îmbătrânirea biologică - studiu
Beaugrand și Vilaça, campioni mondiali la triatlon olimpic în 2026
Concluzia amară a jurnalistului CNN care a documentat zece ani minciunile lui Trump: Democrația americană a avut de suferit
Încep audierile miniștrilor propuși de Mureșan. Votul pentru guvern, miercuri
