Ucraina susține că a folosit din nou rachete de croazieră Flamingo, produse în țară, pentru a lovi obiective strategice din Rusia. Volodimir Zelenski le numește „sancțiuni cu rază lungă de acțiune”: arme asupra cărora Kievul decide singur când, unde și cum le folosește.
În spatele acestei exprimări se află una dintre transformările remarcabile produse de război. În numai patru ani, Ucraina a trecut de la dependența aproape totală de ajutorul occidental la o industrie care furnizează peste jumătate dintre armele folosite de Kiev în război. Produce milioane de drone, sisteme de război electronic, tunuri, muniție, roboți tereștri și rachete capabile să ajungă la sute sau chiar mii de kilometri.
Performanța nu are o singură explicație. Ucraina a combinat moștenirea tehnică sovietică, o generație puternică de ingineri și specialiști IT, inițiativa sectorului privat, banii statului și ai partenerilor occidentali și, mai ales, legătura directă dintre producător și militarii de pe front.
Flamingo, „sancțiunea” pe care Ucraina o controlează singură
Volodimir Zelenski a declarat sâmbătă că armata ucraineană a folosit rachete Flamingo într-un atac asupra regiunii ruse Samara. Printre țintele indicate de Kiev s-au aflat centrul Progress, parte a Roscosmos, și baza aeriană Savasleika.
Autoritățile ruse au confirmat un atac de amploare și pagube localizate la centrul Progress, fără să confirme însă întregul bilanț prezentat de Ucraina.
Flamingo, cu indicativul FP-5, este produsă de compania ucraineană Fire Point. Producătorul îi atribuie o rază de acțiune care poate ajunge, în funcție de configurație, la câteva mii de kilometri și o încărcătură explozivă de peste o tonă.
Mai importantă decât cifra exactă este autonomia pe care arma o oferă Kievului. Utilizarea rachetelor occidentale este condiționată de deciziile statelor care le furnizează. În cazul armelor proprii, Ucraina nu trebuie să aștepte o aprobare externă pentru alegerea țintelor din Rusia.
De aici și expresia lui Zelenski. Rafinăriile, fabricile de armament, bazele aeriene și centrele logistice rusești pot fi lovite chiar dacă sancțiunile economice occidentale nu reușesc să le oprească activitatea.
Ucraina nu a pornit de la zero
La destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit aproximativ 30% din industria militară sovietică: circa 700 de întreprinderi și institute de cercetare, în care lucrau peste un milion de oameni, potrivit Stockholm International Peace Research Institute.
Țara avea competențe puternice în construcția de rachete, avioane de transport, tancuri, nave, motoare aeronautice, radare și sisteme optice. Uzina Pivdenmaș din Dnipro produsese rachete balistice intercontinentale sovietice, Antonov construia unele dintre cele mai mari avioane din lume, iar Motor Sich era un producător important de motoare.
Dar această industrie nu era autonomă. Fabricile ucrainene reprezentau doar verigi ale unui sistem sovietic în care proiectarea, componentele și asamblarea finală erau împărțite între mai multe republici, iar cea mai mare parte a producției finale era concentrată în Rusia.
După 1991, lipsa investițiilor, corupția, pierderea comenzilor și dependența de piața rusă au dus la declinul multor fabrici. Ucraina păstrase oamenii și o parte din infrastructură, dar nu avea un sistem complet capabil să înarmeze singur o armată aflată într-un război de mare intensitate.
Primul moment de trezire: anexarea Crimeei
Războiul început de Rusia în 2014 a obligat Ucraina să-și refacă armata și să rupă treptat legăturile industriale cu Moscova. Au apărut primele companii private specializate în drone, sisteme antitanc, comunicații și echipamente electronice.
În această perioadă au fost dezvoltate sau accelerate proiecte precum racheta antinavă Neptun, sistemul antitanc Stugna-P și obuzierul autopropulsat Bohdana, primul tun ucrainean construit pentru muniție NATO de 155 de milimetri.
Racheta Neptun avea să devină cunoscută în aprilie 2022, când Ucraina a anunțat că a folosit-o pentru a lovi crucișătorul Moskva, nava-amiral a Flotei ruse din Marea Neagră. Ulterior, proiectul a fost adaptat într-o versiune cu rază mai mare, destinată și țintelor terestre.
Bohdana a avut o poveste asemănătoare. La începutul invaziei din 2022 exista practic un singur prototip, care trebuia distrus pentru a nu ajunge în mâinile rușilor. A fost salvat, dus pe front și utilizat ulterior inclusiv în operațiunea care a determinat retragerea rușilor de pe Insula Șerpilor. Astăzi este produs în serie.
Reformele de după 2014 au fost însă lente. Sistemul de achiziții a rămas birocratic, iar industria de stat era afectată de management slab și scandaluri de corupție. Când a început invazia la scară largă, Ucraina încă nu producea suficiente proiectile, drone sau arme grele pentru propriile nevoi.
Invazia a schimbat regulile
În februarie 2022, Ucraina nu a avut timpul necesar pentru o reformă industrială clasică. Avea nevoie de arme în săptămâni sau chiar în zile. Soluția a fost deschiderea sistemului către companii private, ingineri civili, programatori, voluntari și mici ateliere.
Oameni care înainte lucrau în IT, telecomunicații, agricultură, industria auto, cinematografie sau jocuri video au început să construiască drone, sisteme de ghidare și aparate de bruiaj.
Fire Point este unul dintre exemplele cele mai spectaculoase. Compania nu exista înainte de invazia din 2022. Printre fondatorii și primii angajați s-au aflat oameni proveniți din domenii civile. A început cu drone de atac cu rază lungă, iar în câțiva ani a ajuns să producă rachete de croazieră și să lucreze la rachete balistice și interceptoare antirachetă.
Această transformare nu s-a produs într-o singură uzină uriașă. Producția a fost împărțită între numeroase spații, unele ascunse sau amplasate în subteran, pentru a reduce riscul ca un atac rusesc să distrugă întreaga capacitate.
Secretul: arma este corectată direct de pe front
În industria militară occidentală, dezvoltarea unei arme poate dura ani. Sunt stabilite cerințele, este construit prototipul, urmează testele, autorizarea și abia apoi începe producția.
În Ucraina, ciclul poate dura câteva săptămâni. Un prototip ajunge la o unitate, este folosit în luptă, militarii transmit ce nu funcționează, iar producătorul modifică produsul. Noua versiune revine apoi pe front.
Presiunea este permanentă. Dacă Rusia bruiază o anumită frecvență, legătura dronei trebuie schimbată. Dacă un sistem de navigație devine vulnerabil, producătorul caută o alternativă. Dacă vehiculele rusești primesc o protecție nouă, trebuie modificată încărcătura dronei sau unghiul de atac.
CSIS descrie această schimbare drept trecerea de la modelul dominat de fabricile de stat la unul în care o mare parte a inovației este realizată de sectorul comercial. Cerințele nu mai vin exclusiv de sus în jos, ci și direct de la unitățile care folosesc armele.
De la patru producători de drone la o industrie de masă
Dronele sunt domeniul în care transformarea se vede cel mai clar. Înaintea invaziei existau doar câțiva producători importanți. Ulterior au apărut sute de companii, de la mici start-up-uri până la producători capabili să livreze în serie.
Ucraina construiește acum drone FPV ieftine pentru front, aparate de recunoaștere, bombardiere, drone interceptoare, aeronave cu rază lungă, vehicule terestre fără pilot și drone navale.
În 2024, Ucraina a produs aproximativ două milioane de drone, potrivit unei analize CSIS. Capacitatea a continuat să crească, iar Zelenski afirma în 2025 că fabricile ucrainene ar putea construi peste opt milioane anual dacă ar exista finanțare pentru toate.
În 2026, peste 80% dintre țintele rusești distruse pe front sunt lovite cu ajutorul dronelor, majoritatea fiind produse în Ucraina, potrivit datelor prezentate de Zelenski.
Dronele navale au schimbat raportul de forțe în Marea Neagră
Ucraina nu mai avea practic o flotă capabilă să concureze cu Rusia. A compensat prin construirea unor ambarcațiuni explozive fără pilot, precum Sea Baby și Magura.
Acestea au fost folosite pentru atacarea navelor, porturilor, sistemelor de supraveghere și a Podului Kerci. Combinate cu rachetele Neptun și cu informațiile obținute din drone și sateliți, au obligat Rusia să retragă o parte importantă a Flotei Mării Negre din Crimeea spre porturi mai îndepărtate.
Este unul dintre cele mai clare exemple ale modelului ucrainean: o armă relativ ieftină nu înlocuiește o navă militară, dar poate împiedica nave mult mai scumpe să opereze în siguranță.
Cifrele unei industrii care a crescut în timpul bombardamentelor
Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, industria națională acoperă în prezent peste jumătate din necesarul armatei, iar capacitatea de producție a ajuns la aproximativ 50 de miliarde de dolari.
În 2025, 76% din banii folosiți pentru achizițiile centralizate au mers către companii ucrainene. Producția grupului de stat Ukroboronprom a crescut cu 50%, până la peste 180 de miliarde de grivne.
Numai în prima parte a anului 2026, Ministerul Apărării a autorizat 1.000 de modele noi de arme și echipamente, dintre care 892 produse în Ucraina. Lista cuprinde peste 300 de sisteme aeriene fără pilot, 188 de tipuri de muniții, peste 60 de sisteme de război electronic și 50 de vehicule terestre fără pilot.
Aceste cifre arată viteza inovării, chiar dacă nu fiecare model este produs în cantități mari și nici nu au toate aceeași eficiență.
Banii aliaților, cheltuiți direct în fabricile ucrainene
Unul dintre obstacole este diferența dintre ceea ce poate produce industria și ceea ce își permite statul ucrainean să cumpere.
Pentru a acoperi această diferență, a fost dezvoltat „modelul danez”: un stat partener finanțează arme comandate de la producători ucraineni, iar acestea sunt livrate armatei ucrainene. Astfel, banii aliaților nu mai sunt folosiți doar pentru achiziții din fabricile occidentale, ci și pentru extinderea producției din Ucraina.
În același timp, platforma digitală DOT-Chain Defence le permite unităților să aleagă direct echipamentele de care au nevoie. În 2026, prin acest sistem fuseseră livrate aproape 485.000 de drone și alte echipamente de la peste 200 de producători ucraineni.
Practic, o brigadă nu mai trebuie să aștepte întotdeauna ca un sistem central să decidă ce model primește. Poate selecta produsul potrivit misiunilor sale și poate transmite direct evaluări producătorului.
La ce lucrează Ucraina acum
Următorul obiectiv este extinderea de la drone și rachete de croazieră la rachete balistice și sisteme proprii de apărare aeriană.
Fire Point dezvoltă FP-7, o rachetă balistică tactică prezentată cu o rază de câteva sute de kilometri, și FP-9, proiectată să ajungă la aproximativ 850 de kilometri și să transporte o încărcătură de până la 800 de kilograme. FP-7 a trecut prin teste, în timp ce FP-9 se află încă în dezvoltare. Caracteristicile anunțate de companie nu au fost demonstrate complet într-o utilizare operațională independent verificabilă.
Miza FP-9 este evidentă, scrie Politico: ar permite Ucrainei să lovească obiective din zona Moscovei fără să depindă de ATACMS sau de alte rachete occidentale. Proiectul rămâne însă unul tehnic foarte dificil, în special din cauza motorului, ghidajului și producției în serie.
Compania lucrează și la FP-7X, un interceptor destinat rachetelor balistice. Proiectul Freyja combină racheta ucraineană cu radarul TRML-4D al companiei germane Hensoldt și cu tehnologii de ghidare care urmează să fie furnizate de alți parteneri europeni.
Obiectivul este construirea unui sistem mai ieftin decât Patriot. Producătorul estimează un cost de sub un milion de dolari pentru un interceptor, dar sistemul nu este încă operațional și are nevoie de componente europene, de teste și de integrarea unui centru complex de comandă, relatează Reuters.
Ucraina dezvoltă, în paralel, drone interceptoare precum Octopus, muniții ghidate rezistente la bruiaj, roboți tereștri, sisteme autonome și arme asistate de inteligență artificială. Obiectivul este ca dronele și roboții să preia cât mai multe dintre misiunile periculoase executate acum de militari.
Din beneficiar de ajutor, furnizor de tehnologie militară
Pentru cea mai mare parte a războiului, Ucraina a interzis exporturile de armament, deoarece toate resursele trebuiau păstrate pentru propria armată. Între timp, capacitatea unor companii a ajuns să depășească numărul comenzilor pe care statul le poate finanța.
Kievul a început, prin urmare, să deschidă controlat piața externă. Planul prevede centre de export în Europa și producție comună în state partenere. Drone ucrainene sunt deja construite sau urmează să fie construite în Marea Britanie și Germania, iar Fire Point a deschis în Danemarca o capacitate pentru combustibil solid destinat rachetelor.
Exporturile au două obiective. Aduc bani pentru dezvoltarea industriei și transformă experiența acumulată pe front într-un avantaj comercial, scrie Reuters.
Ucraina nu a devenit încă o putere militar-industrială. S-a poziționat însă într-o nișă extrem de importantă: arme relativ ieftine, produse repede, modificate continuu și testate într-un război de mare intensitate.
Care este, de fapt, atuul Ucrainei
Moștenirea industrială a oferit specialiști în rachete, motoare, radare și construcții aeronautice. Sectorul IT a adus programatori, automatizare și capacitatea de a integra rapid hardware comercial cu aplicații militare. Companiile private au adus flexibilitate, iar militarii au furnizat o evaluare permanentă din luptă.
Banii statului și ai aliaților au făcut posibilă extinderea. Simplificarea autorizării și a achizițiilor a scurtat drumul dintre prototip și front. Dispersarea fabricilor a permis continuarea producției sub bombardamente.
Dar elementul decisiv a fost presiunea existențială. Ucraina a fost obligată să găsească soluții pentru că nu putea concura cu Rusia prin cantitate și nu putea fi sigură că armele occidentale vor veni întotdeauna la timp sau vor putea fi folosite fără restricții.
Există și limite serioase. Industria depinde încă de componente importate, inclusiv electronice, sisteme de navigație și materiale provenite din China sau din Occident. Ucraina nu produce suficiente sisteme antiaeriene pentru a-și apăra singură orașele și fabricile. Corupția și lipsa transparenței nu au dispărut, iar ascensiunea Fire Point a atras inclusiv investigații privind contractele pentru drone. Compania respinge acuzațiile, iar până acum nu au fost formulate acuzații penale împotriva sa, scrie Associated Press.
Performanța Ucrainei o regăsim în povestea unei țări care a transformat o industrie îmbătrânită și o rețea de inițiative improvizate într-un ecosistem capabil să producă arme moderne chiar în timp ce fabricile sale sunt atacate.
Iar „încăpățânarea” pe care le-o atribuim uneori ucrainenilor în conversații colocviale este de fapt o succesiune de adaptări la o realitate dură: acceptarea rapidă a eșecului, corectarea imediată, producția dispersată și refuzul de a aștepta ani pentru o armă de care frontul are nevoie săptămâna viitoare. (S.D.S.)
Ziua Marinei la Constanța. Bolojan a fost huiduit în timpul discursului, Nicușor Dan lipsește pentru al doilea an la rând (Video)
O viață bine trăită: Lecțiile pe care specialiștii în îngrijirea persoanelor aflate la sfârșitul vieții le-au învățat de la pacienții lor
Liderii Europei sunt în vacanță, crizele nu. Când concediul se transformă într-o problemă politică
FCSB schimbă sistemul de joc. Roș-albaștrii, refuzați de un mijlocaș central
