Pe măsură ce Ucraina suportă al cincilea an de război cu Rusia, se conturează un nou curent politic. Suveranismul ar putea rezona cu emoțiile specifice perioadei de război, însă riscă să favorizeze populismul în detrimentul reformelor de care statul ucrainean are nevoie.
Ucraina rezistă de cinci în fața armatei ruse, iar retorica unor politicieni și comentatori publici ucraineni sugerează apariția unui nou curent politic, care ar putea fi descris drept suveranism.
Această tendință este rezultatul direct al evoluțiilor politice, al realităților de pe front și al unor schimbări sociale mai ample. Este, înainte de toate, o modalitate de a canaliza emoțiile generate de război. Începând cu anul 2022, ucrainenii au dat dovadă de o capacitate extraordinară de adaptare la circumstanțe extreme. Ei au demonstrat o creativitate remarcabilă, o gândire neconvențională, determinare, curaj și reziliență, scrie jurnalistul polonez Michał Kujawski într-o analiză publicată în Kyiv Post.
Rezistența ucrainenilor a fost cu adevărat extraordinară. Totuși, aceste calități admirabile pot fi însoțite și de un impuls politic mai îngrijorător: suveranismul.
Populismul răsare și în Ucraina
Tensiunile recente dintre Ucraina și Polonia privind memoria istorică ilustrează această tendință.
Disputa vizează formațiuni de partizani din timpul războiului, ai căror membri sunt acuzați de Polonia că ar fi comis atrocități împotriva civililor. Declarațiile liderilor ucraineni, comunicatele oficiale și comentariile din presa ucraineană au transmis adesea un mesaj comun: „Nimeni nu ne va spune cine ar trebui să fie eroii noștri”.
Acest lucru nu trebuie interpretat doar ca o încercare de a apăra narațiunea istorică a Ucrainei sau de a căuta un compromis. Deși este polonez, Kujawski consideră că sentimentul ucrainenilor e de înțeles - timp de secole, Ucraina a avut puține ocazii de a-și spune propria poveste cu propria voce. Războiul actual este, de asemenea, o luptă pentru independența față de narațiunea Rusiei despre Ucraina.
Totodată, practic fiecare stat membru al UE – și fiecare țară care aspiră să adere la Uniune – și-a revizuit memoria istorică și și-a reconfigurat panteonul național în diverse etape ale evoluției sale democratice.
Însă indiferent de complexitatea disputei în sine, mulți polonezi o percep drept o dovadă a ascensiunii naționalismului ucrainean, subliniază jurnalistul. Războiul a consolidat, fără îndoială, sentimentul naționalist comparativ cu perioada de dinaintea anului 2022, când partidele naționaliste au rămas marginale pe scena politică și n-aureușit să intre în parlament.
Cu toate acestea, ceea ce se observă acum în Ucraina s-ar putea să nu fie chiar naționalism. O descriere mai exactă ar putea fi suveranism, arată autorul analizei.
Disputa cu Polonia a generat, de asemenea, afirmații potrivit cărora Varșovia se teme de Ucraina ca viitor competitor economic - un aliat puternic este binevenit, dar poate nu unul care devine prea puternic.
Deși anumite sectoare industriale s-ar putea confrunta, într-adevăr, cu o concurență sporită, aceste argumente au fost dictate mai degrabă de emoții decât de o analiză riguroasă. Concurența este o caracteristică firească atât a pieței unice europene, cât și a relațiilor economice bilaterale, fiind gestionată prin negocieri și reglementări.
Alte exemple de suveranism ucrainean
În iulie, Kirilo Budanov s-a referit la ucraineni ca fiind o „națiune aleasă”. La fel ca în cazurile anterioare, această afirmație poate fi interpretată în diverse moduri.
Spiritele au fost încinse și de confruntarea - devenită între timp celebră – din Biroul Oval, din februarie 2025, între Volodimir Zelenski, președintele american Donald Trump și vicepreședintele JD Vance; atunci, lui Zelenski i s-a spus că Ucraina „nu are nicio carte în mână”. 18 luni mai târziu, se pare că Ucraina deține o poziție mult mai puternică. Capacitatea sa tot mai mare de a lovi ținte militare din interiorul Rusiei, folosind armament dezvoltat pe plan intern, îi consolidează în mod firesc mândria și încrederea națională. Totodată, acest lucru întărește sentimentul de independență față de partenerii străini – o sursă importantă a viziunii suveraniste.
În Kiev există panouri publicitare care îndeamnă Ucraina să nu adere la Uniunea Europeană, afișând sloganuri precum „Independență față de Moscova – și față de Bruxelles” sau „Prietenie cu UE, da – aderare, nu”. Campania este condusă de Ihor Șevcenko, un politician care nu se bucură de sprijin din partea publicului.
Cu toate acestea, însăși existența acestei campanii poate fi privită ca o încercare de a testa opinia publică în legătură cu dezamăgirea tot mai mare față de Occident, arată Michał Kujawski.
Același tipar se observă și în reacțiile la pătrunderea rachetelor și dronelor rusești în spațiul aerian al NATO. Mulți comentatori descriu atât NATO, cât și UE drept organizații ineficiente și incapabile să acționeze. Apare astfel o contradicție evidentă: dacă aceste organizații sunt considerate irelevante, de ce multe dintre aceleași voci susțin în continuare că Ucraina ar trebui să adere la ele?
Fiecare dintre aceste exemple poate părea inofensiv dacă e privit izolat și în contextul său specific. Luate împreună, însă, ele sugerează apariția unui curent politic mai amplu. Singura întrebare este cât de influent va deveni acesta, scrie jurnalistul.
Mentalitatea de tipul „niciun pas înapoi”
Ca instrument al politicii identitare, suveranismul este extrem de atractiv pentru populiști și pentru grupuri cu interese particulare. Acesta oferă o modalitate convenabilă de a deturna atenția de la reforme dificile, de a masca problemele reale de guvernare în spatele unor conflicte identitare simbolice și de a mobiliza sprijinul public în jurul drapelului național. Din perspectivă populistă, e mult mai simplu să susții că „ei nu ne vor” decât să implementezi reformele costisitoare din punct de vedere politic necesare pentru aderarea la UE.
Uneori, abordarea politică a Ucrainei față de aliații săi pare, de asemenea, dominată de o mentalitate de tipul „niciun pas înapoi” în timpul disputelor. Din nou, aceasta poate fi o strategie eficientă de politică identitară.
Situația se schimbă însă radical atunci când sunt în joc interese concrete. Un exemplu clar a apărut în vara anului 2025, când președintele Zelenski a încercat să diminueze independența instituțiilor anticorupție din Ucraina. În urma protestelor publice de amploare și a presiunilor exercitate de Uniunea Europeană, propunerea a fost, în cele din urmă, retrasă.
Suveranismul poate părea atractiv
Ucraina continuă să beneficieze de un sprijin occidental larg – în special din partea flancului estic al NATO și a țărilor nordice – în ciuda unor divergențe politice periodice. E puțin probabil ca acest sprijin să dispară și nici nu ar trebui să se întâmple acest lucru. Totuși, calitatea acestor parteneriate va depinde tot mai mult de politicile proprii ale Ucrainei, inclusiv de modul în care este guvernată pe plan intern, scrie Kujawski.
În opinia sa, nu este nimic în neregulă cu mândria națională sau cu încrederea în sine, mai ales în cazul unei țări care luptă pentru propria supraviețuire. Însă construirea unei politici bazate exclusiv pe aceste emoții duce rareori la rezultate bune.
Suveranismul poate părea atractiv. Semne ale unei mentalități suveraniste pot fi întâlnite în întregul spectru politic ucrainean, deși, din fericire, aceasta este departe de a fi dominantă. Protestele masive recente împotriva demiterii lui Mihailo Fedorov – considerat pe scară largă drept imaginea agendei de reforme a Ucrainei – sugerează că mulți ucraineni continuă să acorde prioritate modernizării în detrimentul populismului.
Tocmai de asta are nevoie Ucraina: să-și mențină cu fermitate parcursul pro-occidental, să adopte o abordare pragmatică și să opteze pentru reformatori în detrimentul populiștilor, conchide jurnalistul polonez.
T.D.
Omul înlăturat de Orbán va deveni președintele Ungariei. O alegere curajoasă a lui Péter Magyar, care îi va testa promisiunile democratice
CFR Cluj a dat afară trei jucători într-o singură zi
Atenție la „metoda BNR”: trei ucraineni, arestați după ce victimele au fost păcălite să-și scoată banii din conturi
Salvare la limita posibilului în Bucegi: Coborât din elicopter într-o grotă, prins de stâncă înainte ca ceața să înghită muntele (Video)
