Un tratament experimental administrat sub forma unui spray nazal a redus inflamația cerebrală și a îmbunătățit performanțele cognitive la șoareci modificați genetic pentru a dezvolta caracteristici ale bolii Alzheimer. La baza tratamentului s-au aflatt particule microscopice obținute din celule ale placentei umane.
Boala Alzheimer este asociată în special cu acumularea proteinelor beta-amiloid și tau în creier. Acestea nu sunt însă singurii factori implicați în declinul cognitiv. Un rol important îl poate avea și inflamația cronică a creierului, prin activarea unor celule precum microglia și astrocitele.
O echipă coordonată de cercetători de la Universitatea Catolică a Sacrei Inimi din Italia a încercat să reducă această inflamație folosind vezicule extracelulare, particule foarte mici implicate în comunicarea dintre celule.
Aceste particule au fost obținute din celule stromale mezenchimale provenite din membrana amniotică a placentei umane. În studiu, cercetătorii le-au numit hAMSC-EV.
„Veziculele extracelulare derivate din celule stromale mezenchimale sunt nanoparticule care mediază comunicarea intercelulară și pot transporta molecule bioactive cu proprietăți antiinflamatorii și neuroprotectoare”, explică autorii, conform Science Alert.
Efectele observate asupra șoarecilor
Tratamentul a fost administrat sub forma unui spray nazal unor șoareci modificați genetic pentru a dezvolta caracteristici ale bolii Alzheimer. Animalele au primit doze de două ori pe săptămână, timp de șase luni, începând de la vârsta de trei luni, înainte de apariția simptomelor.
Testele cu markeri fluorescenți au arătat că veziculele au ajuns în toate regiunile hipocampului, o zonă a creierului esențială pentru memorie și orientare spațială. Particulele au fost localizate atât în apropierea neuronilor, cât și a celulelor microgliale.
În testele comportamentale, șoarecii tratați au avut rezultate mai bune decât animalele din grupul de control la sarcini care evaluau recunoașterea obiectelor și memoria spațială.
Tratamentul a redus, de asemenea, în mod semnificativ depozitele de beta-amiloid din hipocamp, se arată într-un raport publicat de jurnalul Translational Neurodegeneration.
Animalele tratate au prezentat niveluri mai scăzute de neuroinflamație în hipocamp. Activarea astrocitelor și a microgliei a fost redusă, iar în creier au crescut nivelurile unor proteine asociate cu neuroplasticitatea, printre care ARC, GluA1 și BDNF.
Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a-și modifica și adapta conexiunile, un proces important pentru învățare, memorie și recuperarea funcțiilor neuronale.
Cercetătorii au realizat și un experiment separat, folosind celule de piele prelevate de la persoane cu boală Alzheimer sporadică. Aceste celule au fost reprogramate în celule stem și apoi transformate în neuroni.
În acest model de laborator, tratamentul cu vezicule extracelulare a redus deteriorarea neuronală și a restabilit niveluri mai sănătoase ale unor proteine implicate în neuroplasticitate.
Potrivit autorilor, particulele nu au acționat printr-o simplă blocare a sistemului imunitar, ci prin modificarea mediului inflamator din creier.
Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetarea se află într-o etapă preclinică. Nu se știe încă dacă efectele observate la șoareci și în celulele cultivate în laborator se vor reproduce la persoanele cu declin cognitiv sau cu boală Alzheimer.
„Acestea sunt rezultate preclinice care necesită validare suplimentară la oameni și nu reprezintă încă un tratament disponibil pentru boala Alzheimer, dar indică o direcție foarte promițătoare”, a declarat Claudio Grassi, cercetător principal și specialist în neuroștiințe.
