Politica bazată pe resentimente a luat amploare în estul Germaniei. Însă și vest-germanii au de răspuns la întrebări dificile.
În urmă cu câteva săptămâni, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană (Institut für Zeitgeschichte) din München, principalul institut de profil din Germania, a acordat un interviu publicației FAZ. Acesta a devenit viral. Titlul: „Multor vest-germani le-a ajuns cuțitul la os”.
Interviul a fost conceput ca o reamintire a unor fapte istorice pentru est-germanii furioși – mai exact, pentru cei tentați să voteze AfD din resentiment față de vest. Brechtken a susținut că diferențele dintre est și vest, de care est-germanii se plâng de 36 de ani, sunt, în prezent, mai degrabă emoționale decât raționale – fiind rezultatul unei lipse de onestitate în propria analiză, a sugerat el.
Brechtken a mers și mai departe: vestul Germaniei, a spus el, și-a petrecut ultimii 75 de ani demonstrând că înțelege democrația și știe cum să gestioneze extremismul, că e mai bine dotat pentru a contracara mișcările radicale și a preveni, încă de la început, ascensiunea unor partide precum AfD. În schimb, est-germanii au avut dintotdeauna o înclinație moștenită către soluții autoritare.
Nu te puteai abține să nu te întrebi cât din toate acestea era istorie și cât opinie personală, scrie Carolin Würfel, scriitoare, scenaristă și jurnalistă, într-o analiză publicată în The Guardian.
Totuși, ea crede că Brechtken a avut dreptate într-o privință.
AfD s-a născut în Vest și „mușcă” din Est
Această presupusă furie a est-germanilor, popularitatea AfD, victoria extremiștilor în Saxonia-Anhalt și, cel mai probabil, performanța partidului în următoarele alegeri regionale care vor avea loc pe 20 septembrie ar trebui să servească drept prilej pentru a reaminti câteva fapte istorice concrete, precum și pentru a ridica întrebări ulterioare pe care Brechtken a decis, se pare, să nu le pună, arată jurnalista născută în estul Germaniei.
AfD a fost fondat în vestul Germaniei. O mare parte din conducerea sa s-a născut și a copilărit în landuri vestice precum Renania-Palatinat și Renania de Nord-Westfalia. Întrebarea nu ar trebui să fie doar ce anume atrage estul Germaniei către AfD. La fel de importantă este și întrebarea: ce anume îi determină pe anumiți vest-germani să pună bazele unui astfel de partid, să-l promoveze și să aleagă estul drept loc propice dezvoltării sale?
Landurile vest-germane – care au susținut oficial că au realizat denazificarea după 1945 și s-au mândrit cu cultura memoriei sau cu procesul de „asumare” a trecutului nazist – trebuie să analizeze, la fel de urgent ca landurile din est, motivele pentru care această fascinație față de fascism continuă să reapară. Și de ce, la ora actuală, nu există structuri eficiente împotriva ascensiunii mișcărilor, partidelor și agendelor de extremă dreaptă – ci, cumva, încă un sistem care le permite să prospere? - scrie Carolin Würfel.
Merită, de asemenea, să ne întrebăm dacă un partid precum AfD a pătruns în est doar pentru că est-germanii sunt mai receptivi la mesajul său sau pentru că inegalitățile vizibile de acolo oferă un teren propice pentru mobilizare, menționează ea.
„Copilul” din '89 a crescut și e furios
În 1989, mulți est-germani sperau într-o cale de mijloc între socialism și capitalism. Reunificarea nu era neapărat opțiunea preferată. Pentru mulți, modul în care au decurs lucrurile ulterior a lăsat impresia unei gestionări defectuoase: un proces prea rapid, cu legi și decizii impuse, nu negociate.
Apoi a existat Treuhand – agenția însărcinată cu privatizarea întregii economii de stat a fostrei RDG. În timpul procesului de reunificare, 94% dintre companiile est-germane au fost preluate de investitori din Germania de Vest sau de investitori internaționali. Doar 6% au rămas în proprietatea est-germanilor. Aproximativ două milioane de locuri de muncă au fost eliminate în est.
În toamna și iarna anilor 1990-1991, oamenii au ieșit din nou în stradă – de data aceasta nu împotriva represiunii exercitate de propriul guvern, ci împotriva celui perceput drept ocupant: Germania de Vest. Ei cereau alegeri noi și renegocierea acordurilor care lăsaseră milioane de oameni cu mâinile goale și fără locuri de muncă, în timp ce rata șomajului în est exploda.
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand și figura-cheie în procesul de restructurare a fostei Germanii de Est, a fost întrebat la acea vreme, într-un interviu, de către un prezentator TV: „Dacă situația nu se îmbunătățește, nu vă temeți că ar putea izbucni o nouă revoluție în Germania de Est?”
În acei ani, fosta Germanie de Est era tratată ca un copil care trebuia să respecte legile și ordinele omologului său vestic, mai înțelept – un părinte. Acum, acel copil a crescut. Însă își amintește experiența – și, foarte probabil, se agață de ea cu prea multă înverșunare. Ulrich Siegmund, reprezentantul AfD în Saxonia-Anhalt, s-a născut chiar în anul reunificării.
Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul
Una dintre principalele sale promisiuni este recâștigarea controlului. S-ar putea spune că evenimentele din Saxonia-Anhalt au depășit simpla chestiune a controlului, fiind motivate de dorința unei forme de revanșă. Estul a îndrăznit, în sfârșit, să spună „ajunge” unui Vest copleșitor prin puterea sa. Sau, așa cum a declarat Siegmund la prima conferință de presă de după victorie, rezultatul a demonstrat că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
Prin aceste cuvinte, el a atins o coardă sensibilă, aproape viscerală. Remarca lui i-a clarificat, totodată, jurnalistei motivele nenumăraților potențiali alegători ai AfD cu care ea a vorbit în ultimele săptămâni și luni. Cei mai mulți dintre aceștia nu citesc programul AfD și nici nu cunosc conținutul acestuia, subliniază ea. Și nici nu par să fie interesați de acest lucru. Ceea ce i-a convins pe oameni a fost ceva mult mai simplu: „Vă aud. Vă văd. Da, aveți tot dreptul să fiți nemulțumiți”.
Pe parcursul campaniei, Siegmund a străbătut întregul land și a organizat petreceri: cârnați și bere gratuite, dans, muzică – momente în care, pentru unii, s-a creat sentimentul regăsirii spiritului comunitar. Satelor și orașelor mici, rămase pustiite – unele dintre ele transformate în așezări-fantomă, lipsite de locuitori – li se transmitea brusc un mesaj nou: „Voi contați”. „Poate că restul lumii v-a abandonat, dar mie, nouă, celor din AfD, ne pasă de voi.”
Ceea ce mulți n-au realizat încă este că AfD nu va îmbunătăți viața în estul Germaniei. Dar nu acesta a fost scopul urmărit. Partidul le-a oferit oamenilor atenție în schimbul votului.
Și, pentru moment, asta a contat cel mai mult. Pentru că AfD înseamnă mai mult decât simpla opoziție dintre est și vest.
Orice va urma, toată lumea a știut
Partidul extremist a fost creat de vest-germani, susținut de est-germani, iar acum aspiră la putere la nivelul întregii țări. Programul său se bazează pe idei pentru care Germania a avut nevoie, cândva, de un război și de o înfrângere totală pentru a le îngropa: rasismul, credința în propria superioritate și într-o ierarhie a celor care „aparțin” cu adevărat, disprețul față de cei excluși, setea de a avea dușmani, mascată sub forma mândriei.
Aceasta nu e o problemă regională. Este una națională, care ar trebui să-l îngrijoreze fiecare cetățean german, scrie Carolin Würfel.
Un vot pentru AfD este un vot pentru acel set de convingeri. Indiferent de furia, dezamăgirea sau revendicările legitime – dorința de a fi, în sfârșit, văzuți sau ascultați – care s-au regăsit, la pachet, în acest vot.
În aprilie 1932, Partidul Nazist a devenit cea mai puternică formațiune politică în alegerile regionale din zona care astăzi constituie landul Saxonia-Anhalt, obținând 40,7% din voturi și formând, alături de parteneri de coaliție, primul guvern regional condus de naziști din Germania.
Orice s-ar întâmpla în continuare, va fi greu să spunem că nu am știut, conchide jurnalista.
T.D.
Haos la recalcularea pensiilor: Aproape 2,8 milioane de beneficiari ar fi primit mai mulți sau mai puțini bani decât li se cuveneau
Alexander Zverev este noul campion de la US Open
O schimbare discretă a unghiilor poate semnala boala
Există vreo legătură între inflamația din organism și sănătatea mintală? Ce spune specialistul
