Politica externă americană este tot mai mult orientată pentru a servi interesele financiare ale oamenilor din jurul lui Donald Trump și a sprijini partide de extremă dreaptă. Tarifele, sancțiunile, ajutoarele și accesul la oficialii de la Washington devin instrumente de presiune asupra altor țări. În același timp, granița dintre negocierea în numele statului și afacerile personale se estompează. Este concluzia unei ample analize semnate de Anne Applebaum în The Atlantic.
Guvernele străine se confruntă cu o problemă nouă: diplomații lor nu mai obțin răspunsuri pe canalele oficiale, dar intermediari cu legături în cercul prezidențial le oferă acces în schimbul unor avantaje. Aliații tradiționali sunt tratați ca adversari atunci când regulile lor încurcă afaceri americane sau când liderii lor nu împărtășesc ideologia MAGA.
„Statele Unite ale Americii nu mai sunt entitatea pe care o cunoșteau”, scrie Applebaum în articolul „MAGA Is Making the World Safe for Corruption”.
Brazilia: canalele oficiale s-au închis, intermediarii au apărut
Brazilia a simțit această schimbare în vara lui 2025. Administrația Trump a impus tarife de 50% asupra produselor braziliene, a anulat vizele pentru opt judecători ai Curții Supreme și i-a sancționat pe judecătorul Alexandre de Moraes și pe familia sa.
Presiunile aveau o miză politică. Trump a catalogat drept o „vânătoare de vrăjitoare” procesul fostului președinte Jair Bolsonaro, judecat pentru tentativa de lovitură de stat după pierderea alegerilor din 2022.
De Moraes intrase în conflict și cu Elon Musk, după ce ceruse platformei X să blocheze conturi acuzate de răspândirea dezinformării. „Trebuie să plece”, spusese Musk despre magistrat.
Instrumente folosite în trecut împotriva dictatorilor, criminalilor sau persoanelor implicate în corupție la scară mare erau îndreptate acum împotriva unui judecător care nu fusese acuzat credibil de asemenea fapte, observă Applebaum.
Reprezentanții guvernului brazilian au descoperit, între timp, că relațiile diplomatice obișnuite nu mai funcționau. Ambasadoarea era izolată, ministrul de Externe nu reușea să ia legătura cu interlocutorii americani, iar contactele personale ale unor oficiali nu mai răspundeau.
„Toate canalele oficiale pe care le avem au devenit brusc inaccesibile”, i-a spus un oficial brazilian jurnalistei. „Și atunci, o mulțime de actori informali au început să ne bată la ușă.”
Intermediarii își promovau relațiile cu oamenii de la Mar-a-Lago sau cu influenceri MAGA care puteau atrage atenția președintelui. Un investitor s-a oferit să aranjeze o întâlnire cu secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, în schimbul accesului la minerale critice pentru propriile afaceri. Brazilienii au refuzat oferta, potrivit relatării.
Ministrul brazilian de Finanțe, Fernando Haddad, a obținut în cele din urmă o discuție cu Bessent. Trezoreria a anulat-o cu două zile înainte. Bessent a folosit același interval pentru a se întâlni cu Eduardo Bolsonaro, fiul fostului președinte, apropiat de familia Trump și de cercurile conservatoare americane.
Accesul unui aliat politic era mai facil decât cel al reprezentantului oficial al guvernului brazilian.
Sprijinul american urmează loialitatea politică
De asemenea, administrația Trump folosește influența SUA pentru a sprijini lideri și partide care îi împărtășesc orientarea ideologică. Relația cu un guvern ales democratic poate conta mai puțin decât apropierea de un politician aflat în opoziție, spune Applebaum.
Argentina este un astfel de exemplu. Cu aproximativ două săptămâni înaintea alegerilor legislative din octombrie 2025, administrația americană a anunțat un pachet de sprijin de 20 de miliarde de dolari. Trump a avertizat că sprijinul putea fi retras, dacă partidul lui Javier Milei pierdea.
Ajutorul economic devenea astfel o presiune asupra votului, consideră jurnalista, care califică această condiționare drept o mită electorală.
În Europa, administrația promovează ideea unor „aliați de civilizație”. Discursul lui Marco Rubio de la Conferința de Securitate de la München invoca „istoria comună, credința creștină, cultura, patrimoniul, limba, descendența”. Angajamentul comun față de democrație, transparență și statul de drept lipsea din această enumerare, observă Applebaum.
Strategia de securitate națională vorbește, la rândul său, despre necesitatea de a ajuta Europa „să își corecteze traiectoria actuală”. Sprijinul pentru partidele de extremă dreaptă devine o cale de a produce această schimbare, concluzionează Anne Applebaum.
George Simion, în rețeaua MAGA
Liderii străini primesc și acces la platformele media ale dreptei radicale americane, pe care le pot folosi pentru a-și întări imaginea în propriile țări.
George Simion a apărut, în campania prezidențială din 2025, la podcasturile lui Jack Posobiec și Steve Bannon.
„I-am învins categoric pe globaliști aici, în România”, îi spunea Simion lui Bannon.
Liderul AUR a participat și la conferința „Alianței Națiunilor Suverane”, organizată de Turning Point Action, alături de membri ai Congresului american și reprezentanți ai dreptei radicale internaționale.
Astfel, podcasturile, conferințele și întâlnirile politice formează o rețea prin care aceste mișcări își oferă reciproc vizibilitate și legitimitate.
Afacerile private se intersectează cu puterea statului
Negocierile diplomatice implică tot mai des oameni ale căror roluri publice se suprapun cu interese comerciale.
Steve Witkoff, om de afaceri devenit emisar special, ar fi spus la o întâlnire cu lideri europeni despre Ucraina că negocia deja cu Rusia acorduri energetice și privind mineralele pentru companii americane, care urmau să fie aplicate după război. Casa Albă a negat că acesta ar fi făcut declarația respectivă.
Reconstrucția Ucrainei, proiectele energetice și exploatarea resurselor devin oportunități comerciale discutate chiar în cadrul negocierilor politice. Întrebarea este cine reprezintă interesul public și cine urmărește un câștig privat, subliniază Applebaum.
Fiona Hill, fostă oficială a Consiliului pentru Securitate Națională, descrie oameni din jurul lui Trump care credeau, într-o anumită măsură, că reprezentau interesele americane, „dar își reprezentau și propriile interese”.
Proiectele de criptomonede, investițiile în minerale și afacerile membrilor familiei prezidențiale adâncesc această problemă. Cei implicați resping acuzațiile privind folosirea funcțiilor publice pentru afaceri, iar Casa Albă susține că nu există conflicte de interese.
Simpla suprapunere nu dovedește o tranzacție ilegală. Ea ridică însă problema garanțiilor că deciziile statului sunt luate în beneficiul cetățenilor, spune Applebaum.
Reglementările europene încurcă
Conflictul privind regulile europene pentru platformele digitale unește interesele ideologice și comerciale.
Administrația americană descrie legislația europeană privind serviciile digitale drept „cenzură”. Companiile tehnologice urmăresc reducerea obligațiilor privind conținutul ilegal, protecția minorilor și transparența algoritmilor.
Partidele care contestă instituțiile europene pot ajuta ambele tabere: schimbă orientarea politică și slăbesc regulile care limitează companiile, susține Applebaum.
Legătura apare explicit într-un mesaj trimis de Steve Bannon lui Jeffrey Epstein în 2018. Bannon anticipa că succesul partidelor extremiste la alegerile europene le-ar permite să „blocheze orice legislație privind criptomonedele sau orice altceva vrem”.
Astfel, promovarea unor aliați politici poate servi direct intereselor financiare ale celor care îi susțin.
Groenlanda și Canada: resurse, presiuni și influență politică
Groenlanda concentrează aceeași combinație de ambiții politice și interese economice. Emisari și antreprenori americani caută oportunități în petrol, minerale și infrastructură tehnologică, în timp ce Trump susține preluarea teritoriului.
Jeff Landry, desemnat emisar special, îi scria președintelui că este o onoare să contribuie „la transformarea Groenlandei într-o parte a SUA”.
Unele companii resping legătura dintre investițiile lor și anexare. Localnicii trebuie însă să distingă între oameni de afaceri, reprezentanți ai administrației și persoane care îndeplinesc ambele roluri, explică Applebaum.
În Canada, presiunea tarifară se suprapune peste interesul unor oficiali și influenceri americani pentru separatismul din Alberta, provincie bogată în petrol și gaze.
Scott Bessent a descris Alberta drept un „partener natural pentru SUA”, fără să susțină explicit secesiunea. Departamentul de Stat s-a întâlnit cu reprezentanți ai unei organizații separatiste, dar nu a anunțat angajamente concrete.
Separatismul nu a fost creat de americani. Sprijinul extern îi poate însă amplifica influența, în timp ce tarifele slăbesc economia canadiană, explică Applebaum.
Aliații caută alternative, iar America pierde încredere
Guvernele democratice nu pot cumpăra acces la Washington investind în afacerile familiei prezidențiale. Nici relațiile construite de diplomați nu mai oferă aceeași predictibilitate.
Aceste țări caută alte piețe, parteneriate de apărare și furnizori de tehnologie. Canada își extinde cooperarea cu Europa, iar guverne europene caută alternative la unele produse digitale americane.
Schimbarea poate dura mai mult decât mandatul lui Trump. Relațiile, infrastructura și investițiile construite pentru a reduce dependența de SUA nu vor dispărea automat după următoarele alegeri, avertizează Applebaum.
„Nu putem lăsa securitatea Europei în mâinile alegătorilor din Wisconsin o dată la patru ani”, spune ministrul francez pentru Afaceri Europene, citat în articol.
Costul pentru Statele Unite este pierderea încrederii care le-a susținut alianțele. Timp de decenii, americanii au crezut că țara lor reprezintă democrația, libertatea și comerțul liber și că se opune conducătorilor care își jefuiesc propriile populații.
„Ce se întâmplă când ne dăm seama că nu mai facem asta?”, se întreabă, în final, Anne Applebaum.
Bloomberg: Putin se pregătește pentru încă mulți ani de război. Buget militar record
ȚSKA Sofia l-a contactat pe Thomas Neubert pentru a-l "transfera" de la FCSB și a primit răspunsul pe loc
Epuizarea nu vine doar din muncă. Cum acționează burnoutul moral
România scapă de retrogradare, dar are un cartonaș galben de la S&P. Economist: Nu e momentul pentru șampanie
