La un an de la învestirea sa ca președinte, Nicușor Dan semnează un contract de lobby prin care încearcă să devină mai vizibil la Washington. Prioritatea politicii sale externe rămâne America.
Axa București-Washington lansată de fostul președinte Traian Băsescu în 2004 pentru a securiza România în fața Rusiei este considerată în continuare baza politicii externe a Bucureștiului. Nicușor Dan a încercat în mai multe feluri să-și demonstreze loialitatea față de Statele Unite și față de administrația condusă de Donald Trump, chiar și atunci când americanii au pus sub semnul întrebării legitimitatea lui odată cu cea a alegerilor prezidențiale din România.
În februarie, a mers la Washington la reuniunea pentru Gaza a Consiliului Păcii, o instituție inventată de Donald Trump: dintre șefii de stat ai Uniunii Europene doar el și Viktor Orban au fost acolo. Efortul lui Nicușor Dan nu a fost recompensat nici măcar cu o discuție în picioare după terminarea ceremoniei oficiale, dar la întoarcere a spus că „problema legitimității administrației române nu mai există în Statele Unite”.
Cu un an mai devreme, vicepreședintele american JD Vance a vorbit la Conferința de Securitate de la München despre anularea prezidențialelor din 2024 „pe baza unor suspiciuni șubrede ale unui serviciu de informații și la presiunea enormă a vecinilor de pe continent”.
Consecvență în politica externă a României
În acest context complicat în care Nicușor Dan părea să nu fie recunoscut de Statele Unite în calitatea lui de președinte, diplomația de la București nu a găsit alte modalități de a intra în grațiile lui Donald Trump. Așa a ajuns șeful statului român la Consiliul Păcii, unde nici măcar președintele Poloniei, un admirator și apropiat al administrației Trump, nu a mers.
Apoi, după ce SUA și Israelul au început atacul asupra Iranului, România a fost printre puținele state europene care au aprobat cererea Washingtonului de a desfășura temporar avioane de realimentare, echipamente și trupe în România, cu explicația că echipamentele americane aduse în țară ar fi strict defensive.
Bucureștiul speră să i se întoarcă această generozitate, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în istoria recentă a țării: în aprilie 1999, România permitea avioanelor americane și NATO să-i folosească spațiul aerian pentru a pune capăt războiului din Kosovo, în 2003 România a dat voie trupelor SUA să folosească baza militară de la Mihail Kogălniceanu și a trimis soldați în războiul din Irak, într-o perioadă când Vechea Europă se opunea invaziei Statelor Unite în Irak și Afganistan, în 2026 Bucureștiul rămâne alături de Washington într-un război la fel de controversat precum cele din Irak și Afganistan.
Această consecvență în politica externă sugerează că România are mai multă nevoie în domeniul securității naționale de americani, decât de europeni. Că în strategia Bucureștiului, europenii nu ar putea face mare lucru în cazul în care țara ar fi atacată de ruși și că pariul pe americani rămâne valabil, deși banii de înarmare vin de la UE.
Tot ceea ce a făcut Nicușor Dan în acest prim an de mandat în materie de politică externă demonstrează voința lui clară de a menține axa București-Washington indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Pe Nicușor Dan pare că nu-l deranjează amenințările lui Donald Trump cu anexarea Groenlandei sau Canadei, nici înclinațiile sale pro-ruse și nici mercantilismul lui față de Europa.
E pragmatismul unei țări de margine, care are nevoie pentru supraviețuirea ei de o mare putere? Dincolo de păstrarea axei, Nicușor Dan și Donald Trump se regăsesc în principalele idei conservatoare, cu diferența că președintele român se teme (deocamdată) să-și expună public crezul ideologic.
Apropierea de sufletul MAGA
Discursul critic de Ziua Europei gândit de Nicușor Dan s-a suprapus bine pe „Strategia de combatere a terorismului a Statelor Unite", un document publicat chiar atunci de Casa Albă, în care administrația Trump atacă din nou Europa, pe care o numește „incubator de amenințări teroriste" și de „extremiști de stânga".
Pentru Nicușor Dan nu contează doar continuitatea pe axa București-Washington, ci și conservatorismul lui Donald Trump, care chiar și în forma sa gregară îi satisface pe mulți români. Președintele pare a privi mișcarea MAGA (Make America Great Again – Să facem din nou America Mare) cu admirație și poate chiar cu gândul că dacă și-ar face un partid, aceasta ar fi direcția aleasă și calea de urmat.
Contractul de lobby pentru „facilitarea dialogului instituțional și pentru susținerea unor obiective de interes național în raport cu Administrația și Congresul SUA”, înseamnă că peste jumătate de milion de dolari pe lună ar urma să-l ajute pe Nicușor Dan să se apropie și mai mult de sufletul MAGA, să obțină o vizită de stat la Washington, dar și să elimine vizele pentru români, să aducă mai mulți militari americani în țară, mai multă tehnologie de apărare și poate chiar mai multe investiții.
România ratează aprofundarea europeană și întărirea apărării pe speze proprii, după exemplul finlandez sau polonez, dar își întărește conservatorismul balcanic susținut de majoritatea partidelor parlamentare autohtone, pentru care despotismul politic, mentalitatea rentieră, clientelismul și interesul personal contează mai mult decât interesul național. Axa București-Washington rezolvă ce rămâne descoperit.
Autor: Sabina Fati
