Scăderea influenței creștinilor albi din Statele Unite a alimentat o alianță cu Donald Trump bazată pe promisiunea recuperării puterii, susține Robert P. Jones, fondatorul Institutului de Cercetare a Religiei Publice (PRRI). Într-un interviu pentru The Guardian, cercetătorul explică de ce a ales să compare momentul actual cu Germania anului 1933 și avertizează asupra folosirii credinței pentru legitimarea unor politici autoritare.
Avocatul Mike Godwin a formulat celebra „lege” potrivit căreia, pe măsură ce o discuție online se prelungește, probabilitatea unei comparații cu Hitler sau naziștii se apropie de 100%.
Robert P. Jones spune că a cântărit îndelung dacă să recurgă la această comparație în noua sa carte, Backslide: Reclaiming a Faith and a Nation After the Christian Turn Against Democracy. Studierea schimbărilor demografice, ascensiunea naționalismului creștin și retorica lui Donald Trump despre puritatea rasială l-au convins să o facă, relatează The Guardian.
„Acesta este anul nostru 1933”, scrie el. Este o analogie asumată.
Un prim argument pornește de la responsabilitatea instituțiilor religioase și al momentului în care acestea aleg să susțină, să tolereze sau să conteste puterea politică.
Jones amintește cazul pastorului luteran Martin Niemöller, închis pentru opoziția față de Hitler și cunoscut pentru textul „Mai întâi au venit…”. În primii patru ani ai regimului, Niemöller nu s-a opus însă pe deplin naziștilor. Ulterior, a regretat că el și Biserica Protestantă germană nu au vorbit mai devreme.
Această poveste ar trebui să fie un avertisment pentru creștinii americani de astăzi, crede Jones.
„Așa cum Dumnezeu l-a întrebat pe Niemöller unde a fost între 1933 și 1937, Dumnezeu ne va întreba unde am fost între 2025 și 2028”, scrie el în carte.
„Așa cum germanii care i-au susținut pe Hitler și Partidul Nazist după 1933 știau pe deplin cui se alătură, creștinii care l-au susținut a doua oară pe Trump și mișcarea MAGA știu și poartă responsabilitatea pentru ceea ce sprijină acum.”
Al doilea argument este retorica lui Trump despre imigranți și puritatea rasială. Președintele a afirmat că imigranții „otrăvesc sângele țării noastre”.
„Ce înseamnă asta? Dacă ei otrăvesc sângele, care este sângele pur? Știm unde duce această poveste”, spune Jones.
The Guardian amintește și un discurs din Minnesota, din 2020, în care Trump le-a spus participanților, predominant albi, că au „gene bune”.
„O mare parte ține de gene, nu-i așa, nu credeți? Teoria calului de curse, credeți că suntem atât de diferiți? Aveți gene bune în Minnesota”, a declarat Trump.
Asemenea formulări, spune Jones, prezintă anumite grupuri ca o amenințare la adresa națiunii. Acceptarea lor în discursul public poate face mai ușoară și acceptarea abuzurilor împotriva acestor oameni.
De ce îl susțin pe Trump creștinii care pierd influență
Teama de pierdere a puterii explică alianța dintre Trump și o parte a creștinilor albi, spune Jones.
În 2008, când Barack Obama a fost ales președinte, creștinii albi reprezentau 54% din populația americană. În 2014, proporția coborâse la 47%, iar în prezent este de 41%, potrivit cifrelor citate de The Guardian.
Declinul evanghelicilor albi este și mai accentuat: de la aproximativ un sfert dintre americani la începutul secolului la circa 13% astăzi. Convenția Baptistă de Sud, cea mai mare confesiune evanghelică din SUA, a pierdut peste trei milioane de membri față de maximul din 2006.
Trump le-a oferit acestor alegători promisiunea recuperării influenței.
„În multe privințe, a fost încheiat un uriaș acord de schimb reciproc între o populație evanghelică albă în declin și Trump. (...) Principalul său apel către ei a ținut mai puțin de politici și mai mult de opoziția față de imigrație: voi restaura o Americă ce arată ca voi și voi reda puterea bisericilor creștine”, explică Jones.
În schimbul acestei promisiuni, susținătorii s-au arătat dispuși să treacă peste comportamentele președintelui: „Evanghelicii sunt dispuși să ierte o mulțime de păcate pentru ideea că el îi va readuce la putere, în timp ce numărul lor scade”.
Jones amintește și apelul electoral al lui Trump către creștini, cărora le-a spus că, dacă îl votează, nu vor mai trebui să voteze din nou: „Voi rezolva lucrurile astfel încât să nu mai trebuiască să votați”.
Această alianță, spune Jones, este diferită de dreapta religioasă din ultimele decenii ale secolului XX. Mișcări precum „Majoritatea Morală” a lui Jerry Falwell își prezentau obiectivele politice prin apeluri la moralitate. Astăzi, revendicarea puterii este explicită.
„Ceea ce avem acum este un naționalism creștin explicit antidemocratic, sub steagul: «Credem că această țară ne aparține și vom folosi puterea pe care o avem pentru a o revendica».”
Ideile pot fi întărite în comunități și fără predici politice. În biserici separate în mare măsură după rasă și tot mai mult după afiliere politică, este suficient ca mesajul dominant să nu fie contestat. El este apoi repetat de Fox News, radiourile creștine și oamenii din cercul apropiat.
„Nu trebuie să predai explicit naționalismul creștin. Trebuie doar să împiedici criticarea lui.”
Datele PRRI contestă și presupunerea că participarea la viața religioasă produce automat mai multă toleranță. Jones indică, în cazul evanghelicilor albi, asocieri între frecventarea bisericii și poziții mai radicale pe unele teme privind naționalismul creștin, imigrația și atitudinile față de persoanele de culoare sau musulmani.
„Nu putem spune că mai multă biserică este răspunsul pentru democrație.”
Cum ajunge religia să legitimeze puterea statului
Al treilea argument adus de Jones este folosirea credinței pentru justificarea acțiunilor politice și militare.
Atacul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021 a avut și o dimensiune religioasă vizibilă: cruci și bannere „Jesus Saves” au fost afișate alături de steaguri confederate. Cercetătorul consideră că acest aspect a fost insuficient analizat în ancheta parlamentară.
„Am fost uluit să văd cât de puțin apărea în raportul comisiei de anchetă a Camerei Reprezentanților. A fost o pierdere uriașă și o deformare majoră a percepției publice faptul că nu am luat în serios acele simboluri creștine de la revoltă.”
Riscul este și mai mare când liderii care conduc instituțiile de forță își prezintă acțiunile ca pe o misiune divină. The Guardian amintește simbolurile cruciadelor tatuate pe corpul secretarului Apărării, Pete Hegseth, inclusiv formula Deus Vult („Dumnezeu o voiește”), și invitația adresată pastorului Doug Wilson, un susținător vocal al naționalismului creștin, pentru a conduce un serviciu religios la Pentagon.
„Nu-mi pot imagina ceva mult mai periculos decât cineva care crede: «Sunt instrumentul lui Dumnezeu, doar eu înțeleg cum sunt aliniate forțele binelui și răului», în timp ce deține puterea de a mobiliza cea mai puternică forță militară pe care a văzut-o lumea”, afirmă Jones.
El compară această abordare cu cea a lui George W. Bush, care, după atacurile din 11 septembrie, a precizat că SUA nu se află în război cu islamul. În schimb, prezentarea Americii ca națiune creștină aflată în conflict cu islamul oferă material propagandistic extremiștilor, argumentează cercetătorul.
Această viziune este susținută și prin schimbări în administrație. De exemplu, Russell Vought, unul dintre arhitecții Project 2025 și un susținător al teoriei „executivului unitar”, care favorizează concentrarea controlului asupra puterii executive în mâinile președintelui.
„Construiesc un aparat conceput pentru a instituționaliza această viziune în întregul guvern federal. Este un proiect deliberat, de lungă durată, pentru a remodela democrația americană după propria imagine.”
De ce reacția creștinilor contează
Jones a crescut într-o familie baptistă din Jackson, Mississippi, mergea la biserică de cinci ori pe săptămână și a urmat studii teologice. Critica sa vizează renunțarea la valorile religioase în schimbul influenței politice.
Titlul cărții, Backslide, exprimă această legătură. În științele politice, „democratic backsliding” înseamnă erodarea democrației. În mediul evanghelic în care a crescut autorul, termenul desemna îndepărtarea de credință.
În argumentația sa, o parte a creștinismului alb american contribuie la regresul democrației tocmai prin acceptarea îndepărtării de credință.
Există însă și creștini care se organizează împotriva naționalismului religios. The Guardian îi menționează pe James Talarico, seminarist prezbiterian și candidat la Senat în Texas, și pe pastorul metodist Adam Hamilton, din Kansas.
Pentru Jones, aceste voci trebuie să ofere o alternativă publică: „Dacă nu vrem ca imaginea publică și viitoare a creștinismului să fie doar naționalismul creștin, trebuie să prezentăm o versiune publică a creștinismului compatibilă cu democrația - una care pune accentul pe grija pentru orfan, văduvă și imigrant.”
Comparația cu 1933 este, astfel, un apel la reacție înainte ca abuzurile să fie acceptate ca normale. Jones consideră că responsabilitatea este deosebit de mare pentru cei a căror credință este invocată pentru a justifica aceste politici.
„Este un semnal de trezire: să vedem limitele clare care sunt încălcate, să înțelegem fără iluzii cât de periculos este acest lucru și, pentru cititorii creștini - în special cei albi -, să recunoaștem că avem o responsabilitate aparte de a oferi o altă versiune a credinței. Pentru că tocmai credința noastră a fost deturnată și folosită pentru a legitima această mișcare iliberală, antidemocratică și autoritară, care se extinde neîngrădit și preia controlul în SUA”, conchide Jones. (S.D.S.)
De Ziua Animalelor: Românii au milioane de câini și pisici. Peste media UE. Cât de bine reușim să le protejăm?
A întors barca din drumul spre medalie și a salvat două vieți: Lawrence Lemieux, povestea care a intrat în istoria Jocurilor Olimpice
Un hacker al grupării care a furat datele despre angajații FBI a fost prins în Iordania
Epuizarea nu vine doar din muncă. Cum acționează burnoutul moral
