Președinta Curții Constituționale, Elena-Simina Tănăsescu, s-a întâlnit cu premierul interimar și liderul PNL, Ilie Bolojan, cu trei zile înainte ca CCR să reia deliberările asupra Legii integrității. PSD și AUR au cerut explicații despre scopul discuției. CCR afirmă că nu au fost abordate cauze aflate pe rol, dar nu oferă alte detalii. Este permisă o asemenea întâlnire? Ce limite impune legea și ce recomandă bunele practici internaționale?
Președinta Curții Constituționale, Elena-Simina Tănăsescu, și premierul interimar Ilie Bolojan s-ar fi întâlnit vineri în biroul președintelui Senatului, liberalul Mircea Abrudean.
Întâlnirea nu a fost anunțată public. Potrivit informațiilor apărute în presă, discuția s-ar fi încheiat în jurul orei 14:30, când cei doi au fost văzuți ieșind pe rând din birou. Mircea Abrudean s-ar fi aflat la Cluj în acel moment.
Nu există informații publice despre cine a solicitat întâlnirea, cine a participat sau care a fost scopul ei.
Momentul a provocat reacții politice vehemente deoarece luni, 17 august, CCR urmează să reia deliberările asupra Legii integrității. Actul normativ a fost contestat printr-o sesizare semnată de 27 de senatori PNL și USR și, separat, de președintele Nicușor Dan.
Ilie Bolojan este atât premier interimar, cât și președinte al PNL.
Ce acuză PSD și AUR
Deputatul PSD Mihai Fifor a cerut Curții Constituționale să explice oficial împrejurările și subiectul întâlnirii.
„Curtea Constituțională trebuie să lămurească public în ce împrejurări a fost organizată această întâlnire și, mai ales, care au fost temele discutate. Nu prin «surse». Nu prin explicații strecurate presei. Oficial”, a scris Fifor pe Facebook.
Deputatul PSD a susținut că problema nu este simplul fapt că doi demnitari s-au întâlnit, ci „momentul, locul și poziția instituțională” a celor implicați.
El a cerut să se precizeze cine a solicitat întâlnirea, de ce a fost organizată cu trei zile înaintea deliberărilor și dacă a fost discutată, direct sau indirect, sesizarea privind Legea integrității.
Și AUR a cerut explicații. Europarlamentarul Georgiana Teodorescu a susținut că natura funcției deținute de Simina Tănăsescu și apropierea deciziei CCR impun clarificarea rapidă a scopului întâlnirii.
Ce a răspuns CCR
Curtea Constituțională a transmis sâmbătă că președinta instituției respinge orice speculație privind discutarea dosarelor în afara procedurii legale.
„Ca urmare a solicitărilor formulate de reprezentanții mass-media și în vederea unei corecte informări a opiniei publice, facem următoarele precizări: Președinta Curții Constituționale a României, doamna prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu, respinge ferm și categoric orice speculație privind discutarea cauzelor aflate pe rolul Curții în afara cadrului strict legal.”
Curtea nu neagă întâlnirea, nu precizează cine a solicitat-o, care a fost tema, cine a participat sau de ce discuția s-a desfășurat în biroul președintelui Senatului. Dar răspunde la cel mai important și potențial grav aspect al unei astfel de întâlniri, discutarea unor cauzate aflate pe rol.
Este ilegală o întâlnire între președinta CCR și premier?
Legislația românească nu interzice o întâlnire între președintele Curții Constituționale și șeful Guvernului.
Mai mult, Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR stabilește, la articolul 9, că președintele Curții „reprezintă Curtea Constituțională în fața autorităților publice și a altor organizații, române sau străine”.
Prin urmare, relațiile instituționale cu Guvernul, Parlamentul, Președinția și alte autorități fac parte din atribuțiile funcției.
O întâlnire poate avea teme administrative legitime: bugetul Curții, sediul, personalul, organizarea unor evenimente, cooperarea între instituții sau alte probleme care nu privesc soluționarea dosarelor.
Nici faptul că întâlnirea nu a fost anunțată și nici locul ales nu reprezintă, separat, o încălcare expresă a legii. Nu există o prevedere care să oblige CCR să publice toate întâlnirile președintelui instituției sau să le organizeze exclusiv la sediul Curții.
Ce nu poate fi discutat
Limita apare atunci când conversația privește o cauză aflată pe rolul Curții. Articolul 1 din Legea 47/1992 prevede că CCR este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și propriei legi de funcționare.
Constituția stabilește, la articolul 145, că judecătorii Curții sunt independenți în exercitarea mandatului.
În plus, articolul 64 din Legea 47/1992 îi obligă pe judecătorii CCR:
- să își îndeplinească funcția cu imparțialitate;
- să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor;
- să nu ia poziție publică și să nu ofere consultații în probleme care intră în competența Curții;
- să evite orice activitate sau manifestare contrară independenței și demnității funcției.
Așadar, legea nu interzice contactul instituțional cu premierul. Interzice însă dezvăluirea deliberărilor, oferirea de consultații și orice conduită prin care decizia Curții ar putea fi influențată din exterior.
În acest moment nu există dovezi publice că Legea integrității sau un alt dosar CCR ar fi fost discutat. Curtea afirmă categoric că nu s-a întâmplat acest lucru.
Este Bolojan parte în dosarul Legii integrității?
Ilie Bolojan nu a sesizat personal CCR și nu este „parte” în sensul obișnuit al unui proces civil sau penal. Curtea a fost sesizată de 27 de senatori PNL și USR, precum și de președintele Nicușor Dan.
Bolojan are însă două poziții relevante. Este președintele PNL, partid ai cărui senatori se numără printre autorii sesizării. Este și premier interimar, iar Guvernul are un interes instituțional în finalizarea la timp a jalonului PNRR din care face parte Legea integrității.
De îndeplinirea acestui jalon depind aproximativ 770 de milioane de euro. Nu sunt bani alocați direct legii, ci fonduri PNRR care pot fi reduse dacă România nu își respectă angajamentele.
Aceste aspecte fac ca tema discuției să devină relevantă public.
Aparența de imparțialitate și imposibilitatea recuzării
Standardele internaționale cer nu doar ca judecătorul să fie efectiv imparțial, ci și ca împrejurările să nu provoace îndoieli legitime. Principiile de la Bangalore (un reper internațional elaborat sub egida ONU pentru evaluarea independenței, imparțialității și conduitei etice a judecătorilor) recomandă evitarea discuțiilor private cu persoane interesate de un dosar. Comisia de la Veneția cere, la rândul său, separarea clară între dialogul instituțional și activitatea jurisdicțională.
Aceste standarde nu interzic întâlnirile dintre reprezentanții instituțiilor și nici nu se aplică direct CCR. Dar discuțiile despre cauze aflate pe rol trebuie evitate, iar situațiile care pot crea suspiciuni ar trebui explicate transparent. Simpla întâlnire nu dovedește însă existența unei influențe sau a unei abateri.
În plus, spre deosebire de instanțele obișnuite, părțile nu pot cere recuzarea unui judecător CCR. Articolul 64 din Legea 47/1992 nu permite nici abținerea de la vot.
O eventuală abatere poate fi analizată și sancționată numai de Plenul Curții, pe baza unor fapte și probe concrete. Tocmai pentru că nu există mecanismul recuzării, prevenirea și clarificarea publică a situațiilor care pot ridica suspiciuni devin cu atât mai importante.
Ce ar putea clarifica CCR
Legea nu obligă Curtea să publice o transcriere sau o minută a tuturor discuțiilor purtate de președintele instituției.
Din perspectiva bunelor practici, suspiciunile ar putea fi clarificate prin câteva informații generale:
- dacă întâlnirea a avut loc în condițiile descrise de presă;
- cine a solicitat-o;
- care a fost scopul instituțional;
- cine a participat;
- ce categorii generale de subiecte au fost discutate;
- de ce întâlnirea s-a desfășurat în biroul președintelui Senatului.
Comunicarea acestor informații nu ar presupune dezvăluirea unor date confidențiale și nici a deliberărilor Curții.
Ce urmează luni
CCR va relua luni, 17 august, deliberările asupra Legii integrității și Legii biodiversității. Ambele acte normative sunt legate de jaloane PNRR care trebuie finalizate până la 31 august.
Legea integrității a fost contestată de președintele Nicușor Dan și de senatori PNL și USR. Sesizările vizează, între altele, obligația partenerilor de viață ai demnitarilor de a depune declarații de avere și prevederea care poate duce la încetarea unor mandate în urma unor decizii definitive de incompatibilitate sau conflict de interese.
Legea biodiversității a fost contestată de parlamentari AUR și SOS România. Miza financiară estimată pentru cele două jaloane depășește 1,7 miliarde de euro.
Dacă CCR respinge contestațiile, legile pot merge spre promulgare. Dacă judecătorii constată probleme de neconstituționalitate, actele se întorc în Parlament pentru corectare, iar termenul de 31 august devine foarte greu de respectat.
Pe baza informațiilor disponibile, întâlnirea dintre președinta CCR și premier nu poate fi calificată drept ilegală. Nici acuzația că s-ar fi discutat dosare aflate pe rol nu este susținută de niciun fel de probe, iar Curtea o respinge categoric. Întrebările rămase privesc împrejurările și scopul întâlnirii - informații necesare pentru a distinge între un contact instituțional obișnuit și unul relevant pentru standardele de independență și imparțialitate ale Curții. (S.D.S.)
