Toamna astronomică începe anul acesta miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05, ora României. Echinocțiul se produce în momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică în cea sudică. Atunci, cele două emisfere primesc cantități aproape egale de lumină.
Cuvântul „echinocțiu” provine din latină și înseamnă „noapte egală”. Ziua și noaptea au într-adevăr durate apropiate, dar nu sunt perfect egale.
Atmosfera curbează razele solare, iar noi vedem Soarele puțin înainte ca acesta să treacă efectiv deasupra orizontului și pentru câteva minute după ce a coborât sub el. În calculul duratei zilei este luat în considerare și întregul disc solar, nu doar centrul său. Din aceste motive, ziua rămâne puțin mai lungă decât noaptea chiar la echinocțiu.
Ce se schimbă după 23 septembrie
După echinocțiu, nopțile vor deveni mai lungi decât zilele în emisfera nordică. Soarele va răsări treptat mai târziu și va apune mai devreme, iar durata luminii naturale va continua să scadă până la solstițiul de iarnă.
În ziua echinocțiului, Soarele răsare foarte aproape de punctul cardinal est și apune aproape de vest. Este unul dintre cele mai ușoare momente ale anului pentru orientarea aproximativă după poziția Soarelui.
Toamna astronomică va dura până pe 21 decembrie 2026, la ora 22:50, când se produce solstițiul de iarnă. Atunci vom avea cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an. Ulterior, durata zilei va începe din nou să crească.
Echinocțiul este un fenomen astronomic și nu produce o schimbare bruscă a vremii. Răcirea specifică toamnei se instalează treptat, pe măsură ce emisfera nordică primește mai puțină energie solară. Evoluția concretă a temperaturilor depinde însă de circulația atmosferică, masele de aer și condițiile locale.
Cum era marcată venirea toamnei în tradiția populară
În calendarul popular românesc, echinocțiul nu era sărbătorit neapărat în ziua astronomică exactă. Trecerea spre toamnă era marcată prin sărbători apropiate, legate de încheierea muncilor agricole, strângerea recoltelor și pregătirea gospodăriilor pentru sezonul rece.
Potrivit Dicționarului de simboluri și credințe tradiționale românești, în unele zone se considera că toamna începe la Sântămăria Mică, pe 8 septembrie, iar în altele la Ziua Crucii, pe 14 septembrie. În vechiul calendar agrar, aceasta din urmă, numită și Cârstovul Viilor, marca încheierea verii agricole în apropierea echinocțiului.
În sudul țării începeau culesul viilor și „bătutul” nucilor, iar din roadele viei și ale livezilor se făceau pomeni pentru cei morți. Ziua era asociată și cu ultima perioadă în care puteau fi culese anumite plante folosite în leacurile tradiționale. Toamna era totodată sezonul nunților, după încheierea muncilor câmpului, strângerea recoltelor și pregătirea vinului.
În credințele populare, această perioadă marca și „închiderea pământului”: se spunea că șerpii, insectele și celelalte vietăți care se târăsc se retrag în pământ, unde rămân până în primăvară.
Plecarea timpurie a cocorilor era considerată semn de brumă, iar tunetele din apropierea Zilei Crucii ar fi prevestit o toamnă lungă. Mai multe obiceiuri sunt documentate de Institutul Național al Patrimoniului.
Sport fără să te ridici din pat? Cercetătorii au creat mușchii care se antrenează singuri
O singură intervenție asupra unei gene a redus colesterolul „rău” cu peste 50% timp de un an
NASA lansează azi telescopul care va fotografia Universul la o scară fără precedent. Ce caută misiunea Roman
S-a intensificat activitatea seismică a planetei? Specialiștii explică de ce au fost atât de multe cutremure devastatoare în această vară
