Donald Trump pare să fi obținut, în cele din urmă, ceea ce spunea că urmărește în Groenlanda: acces militar american extins, posibilitatea construirii unor noi baze și garanții împotriva unei prezențe strategice a Rusiei și Chinei. Dar fără ca Groenlanda să fie cedată Statelor Unite.
Este, scrie Isaac Stanley-Becker în The Atlantic, o soluție foarte apropiată de ceea ce liderii danezi și groenlandezi spuneau încă de la început că poate fi negociat: mai mult acces pentru armata SUA și cooperare mai strânsă pentru securitatea Arcticii, fără anexarea teritoriului și fără destabilizarea NATO.
Acordul, prezentat de Donald Trump drept „un triumf”, satisface în mare măsură toate părțile, însă vine după luni de amenințări care au costat Washingtonul ceva greu de recuperat: încrederea aliaților.
SUA pot construi noi baze și folosi spațiul aerian
Statele Unite vor putea, între altele, să construiască baze suplimentare și să utilizeze spațiul aerian al Groenlandei. În același timp, acordul reafirmă dreptul populației groenlandeze de a-și decide propriul viitor și este așteptat să prevadă interzicerea bazelor unor state din afara NATO, precum și mecanisme pentru blocarea unor investiții sensibile ale Rusiei și Chinei.
Trump a anunțat că Washingtonul va avea „pentru totdeauna” capacitatea de a face ceea ce consideră necesar pentru securitatea Groenlandei și a Statelor Unite și că va începe procesul de dezvoltare a unei prezențe militare americane semnificative pe insulă.
Secretarul de Stat Marco Rubio a prezentat acordul drept o soluționare completă a preocupărilor americane de securitate.
Dar mare parte din acces exista deja
Aici apare paradoxul, scrie The Atlantic. Un acord semnat între SUA și Danemarca încă din 1951 acorda deja Washingtonului o libertate foarte largă pentru desfășurarea de operațiuni militare în Groenlanda.
Statele Unite au în prezent baza spațială Pituffik, în nord-vestul insulei, iar în timpul Războiului Rece au avut mii de militari în mai multe baze și instalații radar. După încheierea Războiului Rece, prezența americană a fost redusă.
Una dintre preocupările actuale ale Washingtonului, explică surse americane citate de The Atlantic, era ce s-ar întâmpla dacă Groenlanda și-ar proclama independența și ar încerca ulterior să limiteze infrastructura sau accesul militar american.
Noul acord rezolvă tocmai această problemă prin includerea directă a Groenlandei și printr-un angajament trilateral mai stabil.
De la amenințarea cu forța la o soluție negociată
Problema este drumul parcurs până aici. Trump a susținut repetat că SUA au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și, la începutul anului, a refuzat inclusiv să excludă utilizarea forței pentru a o dobândi.
Situația a devenit suficient de serioasă încât armata daneză a transportat în Groenlanda rezerve de sânge și explozibili pentru eventualitatea unui atac american. Premierul danez Mette Frederiksen avertizase atunci că, dacă un membru fondator NATO ar ataca un alt membru al alianței, pentru NATO „totul se termină”.
La Davos, în ianuarie, Trump s-a îndepărtat de perspectiva unei confruntări și a anunțat existența cadrului unui viitor acord. Dar, în lunile următoare, a revenit periodic la retorica potrivit căreia Groenlanda ar trebui controlată de Statele Unite.
În paralel, negociatorii americani, danezi și groenlandezi discutau exact soluțiile care apar acum în acord: consolidarea securității americane în Arctica și limitarea influenței Rusiei și Chinei.
Groenlanda rămâne a groenlandezilor
Acordul nu prevede cedarea Groenlandei către SUA. Dimpotrivă, potrivit oficialilor americani și europeni citați de The Atlantic, documentul va reafirma dreptul populației Groenlandei de a-și hotărî propriul viitor.
Premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a declarat că acordul „recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională”.
Danemarca susține la rândul său că înțelegerea consolidează atât NATO, cât și securitatea europeană. Acordul urmează să fie semnat de cele trei părți la Adunarea Generală a ONU, iar ulterior va intra în vigoare după parcurgerea procedurilor parlamentare necesare.
Câștigul strategic și pierderea de încredere
Washingtonul pare să fi obținut obiectivele sale concrete de securitate: acces militar consolidat, protecții împotriva Rusiei și Chinei și o relație instituționalizată direct și cu Groenlanda. Dar toate acestea, scrie The Atlantic, puteau fi negociate fără amenințarea anexării și fără perspectiva, oricât de improbabilă, a unui război între aliați NATO.
În lunile de criză, guvernele europene au fost puse în situația de a încerca să înțeleagă dacă amenințările lui Trump erau reale, tactici de negociere sau simple provocări. The Atlantic observă că reacțiile daneze și groenlandeze la acord sunt favorabile, dar reținute - un reper pentru costul politic al întregului episod. Iar la Nuuk, chiar în noaptea în care Trump anunța acordul, interesul și neliniștea erau încă vizibile.
Ca și în alte cazuri, concluzionează The Atlantic, SUA ar putea să-și fi atins obiectivele de securitate, dar au pierdut încrederea atât a aliaților, cât și a celor pe teritoriul cărora vor să își consolideze prezența militară. (S.D.S.)
Peste jumătate dintre companiile de stat ar putea fi restructurate sau desființate. Guvernul cere decizii în 20 de zile
Nicușor Dan: Dacă citim presa, pare că suntem în preajma apocalipsei. Nu suntem deloc așa!
Lucrezi de acasă? Riscul ascuns al orelor petrecute singur și cum îl poți reduce
De la paznic la metrou la Mondial și PAOK: Povestea lui Taha Ali, adversarul României din această toamnă
