Cum supraviețuim? Croissant versus merdenea. De ce ne-am enervat atât de tare?

<span style="color:#990000;">Cum supraviețuim?</span> Croissant versus merdenea. De ce ne-am enervat atât de tare?
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

O controversă aparent minoră a aprins rapid rețelele sociale și a împărțit publicul în tabere. În prima ediție a emisiunii SpotMedia „Cum supraviețuim?”, Adriana Nedelea l-a întrebat pe Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, de ce disputa croissant – merdenea a produs atât de multă furie. Explicația lui: reacția legitimă la o nedreptate a întâlnit o societate cu nervii deja întinși, gata să transforme aproape orice subiect într-un conflict de identitate.

„Cum supraviețuim?” este o emisiune video despre psihologia vieții într-o lume în criză. Cum ne schimbă crizele mintea, emoțiile și felul în care trăim? Cum ne afectează psihic instabilitatea politică, polarizarea, războaiele, dezinformarea și nesiguranța economică? În fiecare ediție, Adriana Nedelea caută, împreună cu specialiști din psihologie, sociologie, neuroștiințe și domenii conexe, explicații și soluții pentru a înțelege mai bine ceea ce trăim. Emisiunea debutează sâmbătă, 19 septembrie, pe SpotMedia.ro și pe canalul YouTube SpotMedia.ro.

Radu Atanasiu, profesor de gândire critică | Cum să-ți ții mintea întreagă în haos

O picătură de apă într-un ulei deja încins

Radu Atanasiu pornește de la resortul bun al reacției publice: solidaritatea cu un om perceput ca nedreptățit. Pentru mulți bucureșteni, Nea Mihai nu este doar un comerciant, ci un personaj al orașului. Problema nu a fost impulsul de a-l apăra, ci proporția la care a ajuns reacția.

ADVERTISING

„Probabil că resortul a fost reacția românului la nedreptate, ceea ce este un lucru bun. I s-a părut românului că i s-a făcut o nedreptate unui simbol al Bucureștiului, Nea Mihai. [...] Mi s-a părut că a picat ca o picătură de apă într-un ulei încins.”

Controversa nu a creat tensiunea, ci a căzut peste una care exista deja. De aici viteza cu care un incident local a devenit subiect național, pretext pentru indignare și probă de apartenență la una dintre tabere.

O simfonie de reacții pentru o miză mică

Atanasiu observă contrastul dintre energia investită în această dispută și implicarea mult mai redusă în probleme care ne afectează pe termen lung. Nu susține că oamenii ar trebui să rămână indiferenți, ci că atenția și energia mentală sunt resurse limitate.

„S-a făcut o întreagă simfonie de reacții. Citeam zilele trecute că, dacă am aloca la fel de multă energie mentală și pasiune și am ieși din casă pentru lucrurile care contează cu adevărat, am fi o societate care merge mai bine.”

Profesorul compară conflictul cu disputa dintre Liliput și Blefuscu din „Călătoriile lui Gulliver”, unde două popoare se înfruntă pentru capătul din care trebuie spart un ou fiert. Croissantul și merdeneaua au devenit, în această cheie, simboluri supradimensionate ale unei lupte fără o miză pe măsura furiei.

„În «Gulliver», Liliput și Blefuscu se certau la ce capăt se sparge oul fiert. Este reîntruparea disputei merdenea versus croissant sau unt versus margarină. Dacă ne sare țandăra din lucruri absolut benigne, nu mai avem energie mentală să le înțelegem pe celelalte.”

Reacția calmă pe care publicul nu a urmat-o

În mijlocul valului de indignare, reacția lui Nea Mihai i s-a părut lui Radu Atanasiu cea mai sănătoasă: omul aflat în centrul poveștii nu și-a dorit escaladarea conflictului și a cerut să fie lăsat în pace.

„Cred că cel mai mult mi-a plăcut reacția lui Nea Mihai: «Eu nu-mi doresc nicio ceartă. Vă rog frumos să mă lăsați în pace». Mi-aș dori să fie atitudinea generală.”

Calmul celui în numele căruia se purta disputa contrastează cu intensitatea celor care au transformat-o într-o cauză. Este una dintre capcanele indignării colective: conflictul ajunge să se hrănească singur și să nu mai aibă nevoie nici măcar de acordul persoanei pe care pretinde că o apără.

„Noi, cei care mâncăm merdenele”

Dincolo de reacția la nedreptate, profesorul vede și posibilitatea unui reflex tribal. Un produs alimentar devine marcă de identitate, iar alegerea lui capătă o încărcătură socială: oamenii nu mai discută doar despre un croissant sau o merdenea, ci despre cine sunt „noi” și cine sunt „ceilalți”. Totuși, taberele acestei controverse nu au urmat limpede vechile falii politice sau geografice.

„S-ar putea să fie și un pic de tribalism, un pic de «noi versus ceilalți» - aici, un «noi» foarte larg: noi, cei care mâncăm merdenele. Dar nu mi s-au părut atât de clare diviziunile clasice. Toată lumea a sărit de fund în sus, mai tare decât era nevoie.”

Societatea ca un autobuz încins

De ce este nevoie de atât de puțin pentru ca tensiunea să explodeze? Radu Atanasiu răspunde prin imaginea unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat, cu ușile închise. Într-un astfel de spațiu, disconfortul acumulat face ca un stimul minor să provoace o reacție uriașă.

„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”

În această interpretare, disputa croissant - merdenea nu este cauza furiei sociale, ci termometrul ei. A scos la suprafață frustrarea, neîncrederea și disponibilitatea de a vedea până și o alegere banală prin grila „noi versus ei”.

Ce pierdem când ne consumăm în scandaluri mici

Costul unui asemenea conflict nu se măsoară doar în timpul petrecut comentând, ci și în energia mentală pe care o ia de la familie, muncă, comunitate și deciziile asupra cărora chiar avem control. Atanasiu propune să distingem între lucrurile care depind de noi și cele pe care doar le lăsăm să ne ocupe mintea.

„Poți să controlezi reacția ta la ceea ce nu depinde de tine. Trebuie să înțelegi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu depinde de tine, să faci ceva atunci când depinde de tine și să ai înțelepciunea să diferențiezi între cele două. Majoritatea lucrurilor de la televizor nu depind deloc de tine.”

Croissantul și merdeneaua pot rămâne o preferință, o glumă sau o discuție despre oraș. Când însă devin încă un front de luptă, întrebarea importantă nu mai este ce alegem să mâncăm, ci de ce avem nevoie de atât de puțin pentru a ne transforma vecinul în adversar.

Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google