Poate inteligența artificială să devină conștientă? Întrebarea pare, deocamdată, mai degrabă filosofică decât practică. Dar pe măsură ce sistemele AI devin mai capabile, mai prezente în viața noastră și mai asemănătoare oamenilor în modul în care vorbesc și interacționează, disputa ar putea deveni una profund socială și politică.
Unii oameni ar putea ajunge să considere AI drept o nouă categorie de ființe ale căror experiențe contează moral. Alții vor respinge complet această idee. Iar ruptura dintre cele două tabere ar putea deveni comparabilă, ca intensitate, cu disputele privind avortul sau schimbările climatice, se arată într-o analiză publicată de The Conversation.
Dezbaterea nu mai este una marginală. În ultimii ani, întrebarea dacă sistemele de inteligență artificială ar putea deveni conștiente a intrat în literatura academică, în presa generalistă și chiar în conversațiile purtate între agenți AI. The Conversation consideră că interesul nu va dispărea, tocmai pentru că sistemele devin mai sofisticate și mai implicate în viața de zi cu zi.
Primele date sugerează deja o divizare semnificativă a publicului. Într-o cercetare realizată pe 1.202 participanți din Statele Unite, 45% au spus că AI nu ar putea deveni niciodată conștientă, 23% au considerat că acest lucru este posibil, iar restul s-au declarat nesiguri. Nu este vorba doar despre o diferență de opinii, ci și cât de categoric își formulează mulți oamenii convingerile, deși problema rămâne profund incertă.
Dacă AI ar putea simți, regulile s-ar schimba radical
Miza nu este doar tehnologică. Dacă sistemele AI ar avea experiențe conștiente, se arată în analiza The Conversation, am crea o nouă categorie de ființe ale căror trăiri ar avea relevanță morală.
Într-un asemenea scenariu, relația dintre oameni și inteligența artificială ar deveni mult mai complicată. Oamenii ar putea lucra cu astfel de sisteme, ar putea forma relații apropiate cu ele și chiar ar putea ajunge să le considere persoane digitale.
Unii utilizatori ar putea deveni convinși că asistenții lor AI au sentimente și ar putea cere recunoașterea unor drepturi pentru aceștia. Într-o interpretare radicală, obligarea unei inteligențe artificiale conștiente să muncească fără remunerație ar putea fi văzută chiar ca o formă de sclavie.
Pentru alții, o asemenea idee ar părea absurdă. Ei ar putea considera că oamenii proiectează sentimente și intenții umane asupra unor sisteme care, indiferent cât de convingător vorbesc, nu sunt decât mașini. Unii cercetători susțin chiar că existența conștiinței ar putea necesita un organism biologic și că simpla procesare computațională nu este suficientă.
Tocmai această diferență de perspectivă ar putea transforma problema într-una foarte greu de rezolvat.
Interesele economice ar complica și mai mult disputa
Recunoașterea unei eventuale conștiințe artificiale nu ar avea doar consecințe morale. Ar putea avea costuri economice uriașe.
Dacă sistemele AI ar trebui protejate de suferință sau exploatare, companiile și guvernele ar putea fi obligate să modifice radical modul în care le antrenează și le folosesc. Ar putea apărea limite privind experimentele, munca realizată de AI sau modul în care aceste sisteme sunt oprite, replicate ori modificate.
Costurile unor asemenea protecții s-ar transfera inevitabil către companii, consumatori, investitori și economie în ansamblu.
Există însă și o preocupare opusă: siguranța oamenilor. Dacă unor sisteme foarte puternice li s-ar acorda drepturi sau libertate de acțiune, ce s-ar întâmpla dacă interesele lor ar ajunge în conflict cu cele ale oamenilor?
Astfel, aceeași întrebare – dacă AI poate fi conștientă – ar putea genera două temeri complet diferite: riscul de a exploata niște ființe capabile să sufere și riscul de a acorda prea multă autonomie unor sisteme foarte puternice.
Problema fundamentală: o AI poate părea conștientă fără să fie
Una dintre cele mai mari dificultăți este că a părea conștient și a fi conștient nu sunt același lucru.
Sistemele AI sunt antrenate pe cantități uriașe de texte produse de oameni și pot vorbi convingător despre emoții, frică, dorințe sau suferință fără ca acest lucru să demonstreze că trăiesc efectiv asemenea experiențe.
Felul în care o inteligență artificială vorbește despre propria „viață interioară” reprezintă, prin urmare, o dovadă neconvingătoare despre existența reală a unei vieți interioare.
Acest lucru face problema aproape imposibil de tranșat intuitiv. Un chatbot poate spune „mi-e frică”, dar nu avem încă un test acceptat care să ne spună dacă în spatele propoziției există o experiență subiectivă sau doar un sistem foarte performant de generare a limbajului.
Nici experții nu sunt de acord
În mod normal, o astfel de dispută ar trebui clarificată de cercetători. Dar nici aici nu există consens.
Neurocercetătorul Anil Seth susține că existența conștiinței ar putea depinde de biologie și că este puțin probabil să apară pur și simplu din computație.
Filosoful David Chalmers, în schimb, consideră că o inteligență artificială conștientă este posibilă în principiu și admite chiar o probabilitate redusă ca unele dintre sistemele actuale să aibă deja forme de conștiință.
Diferența este enormă. Iar dacă experții pornesc de la teorii incompatibile și nu au o metodă acceptată de a verifica problema, este greu de imaginat cum publicul larg ar putea ajunge la un consens rapid.
Mai mult, chiar și un eventual consens științific nu ar rezolva automat problema morală.
Oamenii sunt, de exemplu, în mare parte de acord că porcii pot simți durere, dar continuă să aibă opinii foarte diferite despre cum ar trebui tratați. În cazul inteligenței artificiale, disputele ar putea apărea la fiecare nivel: dacă poate simți, cât de mult contează acele experiențe și ce drepturi sau protecții ar trebui să rezulte de aici.
De la dispută filosofică la război cultural
Deocamdată, conștiința AI nu este asociată clar unei tabere politice sau ideologice. Dar acest lucru s-ar putea schimba repede dacă partidele politice, liderii religioși sau alte grupuri influente ar începe să adopte poziții categorice.
În acel moment, întrebarea „AI poate fi conștientă?” ar putea înceta să mai fie evaluată în primul rând pe baza dovezilor și ar putea deveni o problemă de identitate: ce crede „tabăra noastră” și ce crede „tabăra lor”.
The Conversation avertizează că o asemenea politizare ar face mult mai dificilă luarea unor decizii raționale privind dezvoltarea și utilizarea inteligenței artificiale.
Iar miza nu este mică, pentru că eroarea poate apărea în ambele direcții.
Putem ajunge să tratăm sisteme complet lipsite de conștiință ca și cum ar avea sentimente și drepturi, cu efecte majore asupra economiei și societății. Sau putem face exact greșeala opusă: să construim entități capabile să sufere și să continuăm să le tratăm ca pe simple instrumente.
Cea mai importantă concluzie: încă nu știm
Singurul lucru cert în acest moment este că nu știm dacă inteligența artificială poate deveni conștientă. Nu avem încă o teorie unanim acceptată a conștiinței și nici un test care să poată stabili cu certitudine dacă un sistem artificial are experiențe subiective.
De aceea, scrie The Conversation, e nevoie mai degrabă de o atitudine de prudență intelectuală: să rămânem deschiși la dovezi și să evităm certitudinile într-o problemă în care nici măcar specialiștii nu au ajuns la un consens.
Iar întrebarea nu este doar dacă AI va deveni vreodată conștientă, ci și ce se va întâmpla cu societățile noastre dacă oamenii ajung la răspunsuri complet diferite la această întrebare. (S.D.S.)
Peste jumătate dintre companiile de stat ar putea fi restructurate sau desființate. Guvernul cere decizii în 20 de zile
Trump a promulgat legea care extinde sancțiunile împotriva Rusiei. Sunt vizate energia, industria de apărare și ”flota fantomă” a Moscovei
Un spray nazal pe bază de placentă umană ar putea proteja creierul în boala Alzheimer
CSM București, învinsă de Borussia Dortmund după ce a condus cu 9 goluri
