Postul intermitent a devenit una dintre cele mai populare strategii alimentare pentru slăbit. I se atribuie și alte beneficii, precum reducerea riscului de cancer și de declin cognitiv. Totuși, cercetările de până acum oferă rezultate contradictorii.
Unele studii sugerează că postul intermitent este eficient, în timp ce altele arată că nu este mai bun decât dietele obișnuite. Un studiu a sugerat chiar că această practică ar putea fi dăunătoare, crescând riscul de boli cardiovasculare.
Una dintre principalele cauze ale acestei incertitudini este faptul că cercetătorii nu știu cu exactitate ce mănâncă oamenii, spune Krista Varady, profesor de nutriție la University of Illinois Chicago. Noile tehnologii ar putea însă schimba situația și ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine ce funcționează cu adevărat, scrie BBC.
De la șoareci la oameni
Postul intermitent presupune fie să nu mănânci în anumite zile ale săptămânii, fie să limitezi consumul de alimente la anumite intervale orare. Strategia pornește și de la ideea că organismul uman nu a evoluat într-un mediu în care oamenii aveau trei mese și două gustări în fiecare zi.
În timpul postului, metabolismul trece de la folosirea glucozei la arderea grăsimilor, iar celulele activează autofagia – un proces prin care reciclează proteinele uzate și deteriorate.
În teorie, această „schimbare metabolică” ar putea explica unele dintre beneficiile asociate postului, de la longevitate până la reducerea riscului unor boli precum diabetul și cancerul.
Problema este că dovezile cele mai spectaculoase provin în principal din studiile pe șoareci, muște și viermi. La animale, restricționarea intervalului în care mănâncă poate preveni obezitatea și menține sănătatea până la bătrânețe, chiar și atunci când consumă același număr de calorii. La oameni, însă, rezultatele sunt mult mai puțin concludente.
La oameni, postul intermitent duce, în funcție de strategie, la o scădere în greutate de aproximativ 5% – comparabilă cu cea obținută prin alte diete.
Poate reduce colesterolul și tensiunea arterială și pare să amelioreze simptomele sindromului ovarelor polichistice, mai ales la persoanele cu o stare de sănătate inițială mai precară. Totuși, formele mai stricte, precum postul din două în două zile, pot reduce masa musculară și afecta sănătatea metabolică.
Și în privința funcțiilor cognitive și a cancerului există o diferență între rezultatele obținute la animale și cele de la oameni. Unele cercetări pe animale sugerează beneficii importante, dar acestea nu au fost confirmate în mod constant la oameni. Există totuși indicii că dieta 5:2 (mănânci relativ normal 5 zile pe săptămână, iar în celelalte 2 zile reduci drastic caloriile) ar putea îmbunătăți calitatea vieții și încetini progresia bolii la femeile cu cancer de sân metastatic care urmează chimioterapie.
Problema pe care cercetătorii nu au reușit încă să o rezolve
Dacă în studiile pe animale cercetătorii știu exact ce, cât și când mănâncă acestea, în cercetarea pe oameni, aportul alimentar se bazează de obicei pe jurnale și pe ceea ce își amintesc participanții.
Iar memoria nu este perfectă: oamenii pot uita anumite mese sau pot omite alimente pentru că nu au respectat dieta.
În unele cazuri, diferența dintre ceea ce declară oamenii și ceea ce consumă în realitate este uriașă. Participanții care raportau un consum de 1.600–2.000 de calorii pe zi ajungeau, potrivit măsurătorilor obiective, la aproximativ 3.500 de calorii.
Problema nu se limitează la postul intermitent.
Varady dă ca exemplu recomandările privind colesterolul, care timp de ani de zile au oscilat între ideea că acesta este extrem de periculos și cea că nu reprezintă o problemă majoră. „De aceea, oamenii sunt atât de frustrați de cercetarea în domeniul nutriției. Pentru că nu avem nicio idee despre ce mănâncă oamenii”, explică ea.
O soluție pentru datele inexacte ar putea veni din tehnologie. Studiile în care cercetătorii controlează strict alimentația participanților oferă rezultate mai precise, iar unele cercetări sugerează că postul intermitent poate reduce glicemia și tensiunea arterială, stresul oxidativ și poate stimula autofagia. Aceste studii sunt însă costisitoare și, de aceea, de obicei mici și de scurtă durată.
Cercetătorii încearcă astfel să monitorizeze alimentația oamenilor fără să se bazeze exclusiv pe ceea ce își amintesc aceștia. Unele metode folosesc fotografii ale meselor, inclusiv camere purtate pe ochelari sau coliere. Sunt dezvoltate și coliere care detectează mestecarea, furculițe inteligente care monitorizează cantitatea de mâncare dusă la gură și senzori montați pe dinți, capabili să urmărească substanțele nutritive.
Majoritatea sunt încă în stadiul de prototip, iar analizele de sânge și urină reprezintă, deocamdată, o variantă mai practică.
Nicio tehnologie nu poate rezolva singură problema, însă combinarea lor ar putea oferi o imagine mult mai exactă a alimentației.
Cercetătorii testează deja sisteme care reunesc jurnalele alimentare cu biomarkeri din sânge și urină și dispozitive purtabile, pentru a obține date comparabile cu cele din studiile strict controlate, fără ca participanții să-și întrerupă viața obișnuită.
C.S.
Dronă ucraineană, găsită lângă plaja Tuzla (Video). Încărcătura explozivă a fost detonată
Putin vrea răzbunare pentru loviturile Ucrainei în Rusia: Ați deschis cutia Pandorei, așteptați-vă la o replică
Criza locuințelor lovește Europa pe două fronturi: România, printre țările analizate pentru sărăcia energetică
Luptă pentru locul de titular la CFR Cluj: Marius Șumudică trebuie să ia decizia
