Conflictul cu Iranul a demonstrat că un principiu al armatei americane nu mai este valabil, punând sub semnul întrebării fundamentul pe care s-a bazat multă vreme strategia militară a Statelor Unite.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, SUA au dezvoltat o rețea vastă care cuprinde 750 de baze în 80 de țări și teritorii. Atunci când se prefigurează un conflict – așa cum s-a întâmplat în cazul Irakului, în 1991 sau 2003 – SUA strâng „munți de fier” de muniție în bazele din apropiere înainte de a lansa operațiuni ofensive. Premisa a fost întotdeauna aceea că superioritatea aeriană americană va asigura protecția acestor baze.
În timpul conflictelor din Irak și Afganistan, bazele americane au rămas relativ sigure, chiar și în zonele dominate de insurgenți. Conflictul în curs cu Iranul a demonstrat însă că această presupunere nu mai e valabilă, punând astfel sub semnul întrebării principiul pe care s-a bazat multă vreme strategia militară a SUA, se arată într-o analiză publicată de Washington Post.
Iranul a dictat evoluția războiului
Iranul a utilizat drone și rachete pentru a provoca pierderi majore bazelor americane din regiunea Golfului Persic. După cum sublinia un raport recent al inspectorului general al Departamentului Apărării, loviturile iraniene au avariat și distrus sute de clădiri și structuri din bazele americane situate în Kuweit, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Irak, Oman și Iordania pe parcursul conflictului. În plus, zeci de aeronave americane au fost distruse sau avariate.
Distrugerile au fost deosebit de grave la baza Naval Support Activity Bahrain — cartierul general al Flotei a Cincea — care a fost scoasă din uz pe 28 februarie, în prima zi a luptelor. Marina SUA a fost astfel nevoită să se bazeze doar pe baza sa de la Diego Garcia – situată la o distanță de 3.520 de kilometri – pentru a aproviziona flota din Orientul Mijlociu.
Această situație a dus la creșterea costurilor și la scăderea frecvenței aprovizionării navelor, făcând totodată ca escalele în port să fie mult prea periculoase pentru a fi luate în considerare. Portavionul USS Abraham Lincoln a stat nouă luni extenuante pe mare, iar tensiunea a devenit atât de ridicată, încât opt membri ai grupului de luptă au încercat să se sinucidă.
În aceste condiții, ne putem imagina ce ar putea face China, care are mult mai multe drone și rachete decât Iranul, bazelor americane din Japonia, Coreea de Sud, Australia, Filipine, Guam și chiar din Hawaii. Dacă majoritatea acestor baze ar fi scoase din uz, fie și temporar, capacitatea SUA de a apăra Taiwanul ar fi paralizată, subliniază cotidianul american.
Ce ar trebui să facă SUA
Vulnerabilitatea tot mai mare a bazelor americane, cauzată de proliferarea dronelor și rachetelor ieftine, nu are o soluție simplă, iar situația se va agrava odată cu răspândirea sistemelor de ghidaj bazate pe inteligență artificială.
Închiderea bazelor ar putea preveni transformarea acestora în ținte, însă ar avea un efect politic negativ, semnalând o retragere a SUA.
Bazele americane îndeplinesc un rol crucial, avertizând adversarii că un atac asupra unui aliat al SUA ar implica, în mod inevitabil, și un atac asupra trupelor americane. Prin urmare, Vladimir Putin și Xi Jinping abia așteaptă - ei și-ar dori nespus de mult să vadă închise bazele americane din apropierea țărilor lor.
O altă soluție ar fi ca SUA să nu reconstruiască toate bazele din Golful Persic, însă tot apare o problemă: este important să se consolideze măsurile de apărare ale bazelor din întreaga lume. Asta înseamnă realizarea unui număr mai mare de buncăre și adăposturi pentru trupe, aeronave și provizii.
Un studiu al Institutului Hudson a arătat că, începând cu primii ani ai deceniului 2010, China a construit peste 3.000 de adăposturi pentru aeronave – atât fortificate, cât și nefortificate – în timp ce SUA au construit doar 43 de astfel de adăposturi pe o rază de 1.000 de mile marine față de Taiwan (excluzând Coreea de Sud).
Cu toate acestea, fondurile necesare pentru consolidarea bazelor sunt absorbite de războiul costisitor și inutil cu Iranul (cu un cost total de 43,6 miliarde de dolari, sumă aflată în continuă creștere), scrie Washington Post.
Sistemele de apărare activă sunt, de asemenea, importante, în special cele rentabile împotriva dronelor. Acestea au lipsit din Orientul Mijlociu, obligând SUA și aliații să recurgă la rachete ghidate costisitoare pentru a doborî drone ieftine.
Ca răspuns la un atac iranian recent asupra unei baze aeriene americane din Iordania, forțele SUA au lansat între 60 și 70 de rachete Patriot și peste o duzină de interceptoare THAAD. O astfel de utilizare masivă a unor muniții de apărare aeriană limitate ca stocuri amplifică vulnerabilitățile SUA în fața unor potențiali adversari precum China, Rusia și Coreea de Nord, lăsând totodată Ucraina expusă atacurilor rusești asupra orașelor sale.
Și extinderea stocului de drone al SUA este vitală, în special a celor cu rază lungă de acțiune, care nu necesită lansarea de la baze situate în apropierea țintei. Avantajul dronelor este că n-au nevoie de hrană sau apă, eliminând astfel necesitatea acumulării unor cantități uriașe de provizii în bazele avansate.
Cea mai importantă schimbare
Mai presus de toate, armata SUA are nevoie de o schimbare radicală de mentalitate: nu se mai poate aștepta să opereze din baze invulnerabile situate în apropierea frontului, scrie ziarul american.
Este însă greu de imaginat că forțele armate se pot concentra pe o asemenea reorientare strategică majoră în timp ce se confruntă cu epurările politice destabilizatoare ale secretarului Apărării, Pete Hegseth, și cu solicitările sale retrograde privind creșterea nivelului de testosteron.
Mulți dintre ofițerii de elită pe care Hegseth i-a demis fără un motiv întemeiat sunt tocmai cei de care forțele armate au nevoie pentru a se adapta la schimbările masive în modul american de a purta războiul, impuse de revoluția dronelor, subliniază analiza citată.
T.D.
Elevii contestă uniforma obligatorie. Ce arată studiile despre bullying și experiența altor țări
Un angajat din SUA a primit din greșeală 620.000 de dolari de la locul de muncă. Bărbatul a refuzat să dea banii înapoi
Concluzia amară a jurnalistului CNN care a documentat zece ani minciunile lui Trump: Democrația americană a avut de suferit
A fugit de război, a înotat pentru a salva oameni de la moarte și a ajuns la Jocurile Olimpice: Povestea Yusrei Mardini, tânăra devenită un simbol al speranței
