Destrămarea ordinii mondiale decurge mult mai rapid decât se anticipa. Realitatea din era post-americană nu înseamnă o lume fără America. Ca actor geopolitic, Statele Unite au devenit un fel de „zombi” greoi, o bestie care poate fi determinată prin șocuri bruște să reacționeze reflex, dar care și-a pierdut capacitățile de nivel superior.
Inițial, s-a iscat furie față de trădarea Americii în timp ce președintele Trump a cerut anexarea Canadei, a amenințat Groenlanda, le-a impus tarife aliaților săi și a început campania de subminare a NATO – demers continuat la cea mai recentă reuniune a alianței, desfășurată săptămâna aceasta la Ankara, în Turcia.
Acum, în unele dintre țările considerate anterior aliați ai Americii, începe să prindă contur un sentiment ciudat: o senzație optimistă. Există un principiu consacrat în șah care se aplică și în geopolitică: „Amenințarea este mai puternică decât acțiunea”. Posibilitatea ca SUA să abandoneze ordinea mondială părea terifiantă. Realitatea se dovedește a fi, însă, un nou început, scrie Stephen Marche, autorul volumului “The Next Civil War”, într-un articol publicat de cotidianul The New York Times.
Vecina Americii, Canada, a fost prima care a realizat acest lucru.
Ce au înțeles canadienii
Încă de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, presiunile agresive ale Americii în domeniul comercial au fost acerbe. Drept urmare, Canada a fost nevoită să evalueze care este valoarea bunăvoinței sau a dezaprobării americane. Banca Canadei a făcut recent un scenariu în care Statele Unite impun un tarif de 25% asupra tuturor produselor exportate de Canada către SUA.
Ritmul de creștere a Produsului Intern Brut al Canadei ar încetini cu aproximativ 2,4 puncte procentuale – un impact care, pe parcursul unei perioade de ajustare, se încadrează perfect în capacitatea de gestionare a țării. Un dezastru, cu siguranță, dar nu sfârșitul lumii. Acesta este scenariul cel mai pesimist.
Un studiu recent realizat de economiști din cadrul Canadian Shield Institute, comandat pentru podcastul „Gloves Off”, a relevat că exporturile de mărfuri canadiene către Statele Unite au scăzut anul trecut cu peste 30 de miliarde de dolari canadieni (21 de miliarde de dolari americani), adică peste 5% din totalul exporturilor către SUA.
Totuși, această pierdere a fost compensată de o cerere nouă, în valoare de aproape 29 de miliarde de dolari canadieni, venită din restul lumii. Dacă includem și serviciile, exporturile totale ale Canadei au crescut cu aproape 7 miliarde de dolari. America poate lansa orice amenințări dorește, dar dacă deții aluminiu, petrol sau potasiu, cineva le va cumpăra.
Și nu este vorba doar despre Canada, remarcă autorul.
Europa învață să se descurce fără America
Acțiunile europene au avut performanțe superioare celor americane în 2025 și au înregistrat o creștere puternică în primele două luni ale anului 2026. Strategia Industrială Europeană în domeniul Apărării, implementată în 2024, contribuie la menținerea în interiorul continentului a unei părți mai mari din cheltuielile militare europene, aflate în plină expansiune.
Iar după ce amenințarea reprezentată de instrumentul anti-constrângere al Uniunii Europene - așa-numita „bazooka comercială”, care permite impunerea rapidă a unor tarife vamale de ripostă - l-a forțat pe Trump să renunțe la primele sale amenințări legate de Groenlanda, europenii știu acum că dețin propriul lor echivalent al Strâmtorii Ormuz: un punct nevralgic capabil să determine America să dea înapoi.
Armata SUA inventează noi forme de eșec
Amenințările militare americane își pierd, de asemenea, din eficacitate. Dacă istoria recentă ne-a învățat ceva, este că, atunci când Statele Unite decid să atingă un obiectiv geopolitic prin forță militară, se poate paria cu destulă siguranță că acel obiectiv nu va fi realizat, scrie Marche.
În ciuda tuturor pronosticurilor nefavorabile într-un conflict cu Statele Unite, regimul corupt și crud al Iranului și-a păstrat puterea și beneficiază acum de o relaxare a sancțiunilor. În timp ce armata SUA inventează noi forme de eșec, statele din Golf - și aeroporturile acestora - au învățat, în timpul războiului cu Iranul, care este valoarea reală a unei garanții de securitate americane.
La reuniunea NATO de la Ankara, unde Trump a criticat dur statele aliate - în special Spania - și a reiterat solicitarea ca SUA să preia controlul asupra Groenlandei, liderii Spaniei și Danemarcei au tratat comentariile acestuia drept simple amenințări fără acoperire, așa cum era evident că și sunt.
Premierul canadian Mark Carney ar putea susține, pe bună dreptate, că Trump „a câștigat disputa” privind necesitatea ca statele membre NATO să-și majoreze cheltuielile pentru apărare. Motivul pentru care acestea alocă acum mai multe fonduri ar putea fi conștientizarea faptului că puterea militară americană e în declin. Sprijinul american - oricare ar mai fi semnificația acestuia în prezent - nu oferă nicio garanție.
Un „zombi” greoi
Birocrații odinioară caracterizate prin lentoare acționează acum cu o viteză surprinzătoare pentru a-și limita expunerea atât față de guvernul SUA, cât și față de companiile care servesc drept avanposturi ale puterii americane, subliniază autorul.
De la preluarea mandatului, în urmă cu puțin peste un an, guvernul Carney a încheiat peste 100 de acorduri comerciale internaționale. Uniunea Europeană și-a extins achizițiile în domeniul apărării în mod deliberat, pentru a evita integrarea cu forțele militare americane.
Desprinderea de tehnologia americană va fi cea mai dificilă sarcină, însă și în această privință s-au făcut deja pași concreți: Uniunea Europeană a înlocuit Google cu motorul de căutare francez Qwant ca opțiune implicită în sistemele sale oficiale, în timp ce Belgia și Finlanda au renunțat la serviciile Amazon Web Services.
Desigur, realitatea din era post-americană nu înseamnă o lume fără America. Ca actor geopolitic, Statele Unite au devenit un fel de „zombi” greoi, o bestie care poate fi determinată prin șocuri bruște să reacționeze reflex, dar care și-a pierdut capacitățile de nivel superior.
America nu mai e capabilă să se conducă singură
O mare parte a lumii înțelege că un nou ciclu electoral – fie la alegerile de la jumătatea mandatului, fie în 2028 – nu va rezolva nimic. Mulți observatori din afara Statelor Unite consideră că poporul american este atât de divizat, încât viitorul va fi haotic, indiferent cine câștigă. Aceștia se tem că niciun președinte republican sau democrat, oricât de echilibrat, nu ar putea garanta o politică americană stabilă sau aplicarea consecventă a unor principii – oricât de vagi – în relațiile internaționale.
Întrebarea „Ce este America?” nu mai este o chestiune teoretică de anvergură, ci una practică. Guvernatorii mai multor state americane au programe politice raționale. Instituțiile americane continuă să funcționeze. Unii americani și-au păstrat chiar și idealurile.
Însă, dacă ne referim la entitatea cunoscută sub numele de Statele Unite ale Americii, constatăm o absență de fond: nu mai există o Americă propriu-zisă cu care să poți interacționa. O Americă tot mai izolaționistă nu mai este liderul lumii libere. Cum ar putea fi, când nu mai e capabilă să se conducă nici pe sine însăși?
America, propriul său dușman
„America-zombi” generează contradicții, cel puțin pe termen scurt. În Canada, Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD), operat în comun cu Statele Unite, rămâne cel mai important parteneriat de securitate. Cu toate acestea, funcționarii publici de acolo au început să facă exerciții cu drone, pregătindu-se pentru eventualitatea unui conflict asimetric cu Statele Unite. Adevărata securitate poate fi obținută doar prin desprinderea acestei țări de sub influența americană, pe toate planurile și în măsura posibilului, arată autorul.
Marche revine la maxima lui Aron Nimzowitsch, figură marcantă a școlii hipermoderne de șah: „Amenințarea este mai puternică decât acțiunea”. Conform acestui principiu care se aplică pe tabla de șah, tot timpul și toată energia consumate încercând să eviți un dezastru se dovedesc a fi mai dăunătoare decât dezastrul în sine. Când ceea ce a fost mai rău s-a întâmplat, te poți concentra pe îmbunătățiri progresive, în loc să încerci să eviți situația; poți adopta o atitudine activă în locul uneia pasive. Și în geopolitică, o mare parte din puterea reală rezidă în simpla aparență a puterii.
Oricine crede în libertate, democrație, demnitatea persoanei și în dreptul națiunilor la autodeterminare ar trebui să militeze pentru distrugerea capacității Statelor Unite de a-și proiecta puterea – pentru a pune capăt influenței sufocante pe care acestea o exercită asupra lumii, permițându-ne astfel tuturor să mergem mai departe. Până acum, nimeni nu contribuie la acest proces mai mult decât o fac chiar Statele Unite, conchide Stephen Marche.
T.D.
Tragedie în sudul Spaniei: 12 morți în incendiile de pădure din Andaluzia (Video)
Trenurile pe relația București - Ploiești - Brașov au întârzieri mari din cauza unui incident feroviar
Business cu miros de pâine caldă, ce dăinuie din generație în generație. Andu Stancu, Frontera: Unul dintre cele mai importante ingrediente este timpul
Certitudinea pe care Thibaut Courtois o are după ce Belgia a fost învinsă de Spania la Cupa Mondială
