Samia Yusuf Omar are o poveste despre ambiție, determinare și despre refuzul de a accepta că sărăcia, represiunea, amenințările și violența nu pot fi depășite.
Ea s-a născut într-o țară săracă, Somalia, măcinată de război civil, dar a avut un vis. Un vis pe care și-a dorit să-l urmeze chiar și când și-a pus viața în pericol.
Atletismul i-a oferit libertatea pe care o căuta, într-o perioadă în care Somalia era devastată de război civil. Contrar tuturor greutăților, chiar amenințărilor primite, Samia a început să se antreneze în orașul natal, în care condițiile erau aproape imposibile.
În plus, a trebuit să înfrunte și ostilitatea cu care, în anumite zone din Somalia, erau privite femeile care practicau sport. Samia a continuat.
Jocurile Olimpice din 2008
La doar 17 ani, Samia Yusuf Omar s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. În ciuda faptului că nu avea sponsor și nici măcar echipament propriu, Samia a luat startul în proba de 200 de metri, alături de sportive de elită.
Cursa a început, iar Samia a terminat ultima, după ce cronometrul s-a oprit la 32,16 secunde. Cu aproximativ nouă secunde mai lent decât cea mai apropiată adversară din seria ei. Nu s-a calificat mai departe, dar a primit ovațiile unui public care a înțeles că ea nu era acolo pentru vreo medalie. Simpla prezență era deja o victorie.
A continuat să-și urmeze visul departe de Somalia, unde situația se înrăutățise, cu gândul la Jocurile Olimpice din 2012. Voia să fie mai bună. Voia să se antreneze, așa că a plecat în Etiopia pentru condiții mai bune. Mai târziu a ajuns în Sudan și apoi în Libia, după ce a traversat deșertul Sahara.
A fost răpită
Într-o carte publicată de Reinhard Kleist, alte detalii ies la iveală despre greutățile întâmpinate de Samia pentru a reuși să-și trăiască visul: alergarea. Cartea a urmărit ultimii ani din viața sprinterei din Somalia.
Povestea lui Kleist începe cu familia Samiei încercând să găsească un televizor în Mogadishu pentru a o vedea alergând.
Somalia nu era un loc potrivit pentru o tânără provenită dintr-un mediu sărac, cu ambiții sportive. Măcinată de luptele dintre forțele guvernamentale, liderii clanurilor și rebeli, țara nu avea facilități sportive. Principalul stadion al capitalei zăcea în ruine, iar Samia era hărțuită de militanți, scrie UNHCR.
„A primit amenințări din partea Al-Shabaab”, a spus Teresa Krug, o jurnalistă americană care a ajuns să o cunoască bine pe Samia și familia acesteia.

Foto: Samia Yusuf Omar în timpul cursei de la Beijing, din 2008.
În 2010, Samia a călătorit la Addis Abeba, în Etiopia, unde locuia o rudă și unde existau facilități sportive bune. Dar nu a reușit să găsească un antrenor sau o echipă în care să se înscrie și, potrivit lui Kleist, nu și-a putut reînnoi viza. Cu Somalia divizată de conflict, a decis să plece spre Europa împreună cu mătușa ei.
În Libia, Samia Yusuf Omar a fost răpită, deși nu este clar de către cine. Familia Samiei a fost contactată și i s-a cerut o răscumpărare. De asemenea, nu este clar dacă s-a plătit vreo sumă de bani, dar în cele din urmă a fost eliberată.
Ultima cursă
În 2012, Samia Yusuf Omar s-a urcat într-o barcă, împreună cu alți imigranți, din Libia spre Italia, în încercarea de a găsi un loc sigur în care să-și poată urma visul.
Visul de a alerga era suficient de important ca să-și riște viața pentru el.
Barca a rămas fără combustibil în largul coastelor Libiei. Când o navă italiană a ajuns în apropiere pentru a le acorda ajutor, oamenii de pe barcă au încercat să ajungă la ea. În haosul creat, Samia a căzut în apă și s-a înecat. Sursele diferă în privința anumitor detalii ale incidentului, dar moartea ei în Mediterană, în aprilie 2012, a fost confirmată de Comitetul Olimpic Somalez.
