Lucian Rotar: Diaspora este o prelungire a României. Povestea antreprenorului care construiește punți între Franța și România

Au trecut peste 30 de ani de când Lucian Rotar a plecat din România. Și-a construit o carieră la Paris, a lansat proiecte importante, a devenit antreprenor și investitor in serie, dar spune că nu a simțit niciodată că a plecat cu adevărat de acasă. „În primul rând sunt român. Nu pot fi indiferent față de ce se întâmplă în țara din care am plecat”, spune el.

Tocmai de aceea, încă din anul 2000 și-a deschis o companie și în România. Crede că experiența, cunoștințele și relațiile profesionale acumulate în străinătate au valoare doar dacă întorci o parte din ele către locul din care ai plecat. „Nu mi s-a părut niciodată firesc să pleci dintr-o țară, să îți construiești o carieră în altă parte și apoi să rupi complet legătura cu originile tale”, mărturisește antreprenorul.

Într-un interviu acordat Spotmedia, Lucian Rotar vorbește despre lecțiile învățate în peste trei decenii petrecute în Franța, despre diferențele dintre mediul de afaceri francez și cel românesc, despre rolul pe care diaspora îl poate avea în dezvoltarea României și despre motivul pentru care crede că poți reuși oriunde în lume fără să încetezi să te simți român.

Cred că diaspora este, de fapt, o prelungire a României. Oamenii trăiesc la o altă adresă, dincolo de granițe, dar rămân români. Locul în care locuiești nu schimbă ceea ce simți.

• Despre plecare – A plecat din România în anii ’90, după absolvirea Politehnicii din Timișoara, datorită unei burse de specializare în informatică în Franța. Integrarea profesională a fost rapidă, iar experiența din Occident i-a schimbat perspectiva asupra profesionalismului și a modului de lucru. Spiritul antreprenorial îl descoperise încă din facultate, prin proiectele dezvoltate pentru Liga Studenților.

• Despre antreprenoriat – Și-a construit cariera în Franța, dar a înființat încă din 2000 o companie și în România. Consideră că antreprenoriatul înseamnă responsabilitate și perseverență, iar experiența internațională i-a demonstrat că se poate adapta unor proiecte complexe. Privind România și Franța, apreciază stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri francez, dar spune că România oferă mai multe oportunități și că antreprenorii români sunt mai agili tocmai pentru că sunt obișnuiți să lucreze într-un mediu dificil.

• Despre România – Distanța l-a făcut să înțeleagă mai bine atât diferențele de mentalitate, cât și punctele forte ale românilor. Spune că în Occident a descoperit valoarea lucrului bine făcut, dar și că pregătirea teoretică a românilor este foarte solidă. Crede că România are un potențial uriaș în IT, telecom și inovare, însă agricultura și turismul sunt domenii care încă nu își valorifică pe deplin resursele.

• Despre diaspora – Crede că românii din afara țării pot contribui la dezvoltarea României prin investiții, experiență, know-how și deschiderea unor noi piețe pentru companiile românești.

Cum a început parcursul dumneavoastră profesional și ce v-a determinat să plecați din România și să vă stabiliți în Franța?

La mine a fost un parcurs destul de firesc. Eram student la Politehnica din Timișoara, iar după absolvire am obținut o bursă de un an pentru specializare în informatică, în Franța. Așa am plecat.

Odată ajuns acolo, am intrat rapid în mediul profesional și lucrurile au evoluat natural.

Spiritul antreprenorial, însă, îl descoperisem încă din facultate. Am fost un student foarte activ și m-am implicat în numeroase proiecte pentru Liga Studenților. Acolo am învățat ce înseamnă să construiești un proiect, să lucrezi cu oameni, să organizezi și să îți asumi responsabilitatea pentru un rezultat. Privind în urmă, cred că acolo s-a născut, de fapt, dorința de a deveni antreprenor.

Aveți peste 25 de ani de experiență în IT și telecom și ați construit sau investit în afaceri din domenii foarte diverse, de la medical tech până la energie și servicii de drone. Ne puteți povesti despre câteva proiecte de suflet, de care sunteți în continuare mândru?

Am avut șansa să particip la lansarea Orange România. La momentul respectiv, compania se numea France Télécom Mobiles International, iar eu făceam parte din divizia care coordona proiectul. Am participat atât la licitație, cât și la implementarea lui, iar apoi am venit la București pentru  un an, ca să construim rețeaua de la zero.

Inițial, operatorul s-a numit MobilRom, iar câțiva ani mai târziu și-a schimbat numele în Orange România.

A fost un proiect de suflet pentru mine. Era primul proiect de o asemenea amploare la care participam și îmi doream foarte mult să reușească. Simțeam că este o oportunitate importantă pentru România, pentru că France Télécom a fost printre pionierii tehnologiei GSM, iar la acel moment exista un singur operator de telefonie mobilă in Romania, care nu mai făcea față ritmului în care creștea numărul de abonați și volumul de trafic.

Ne-am propus să dezvoltăm cât mai rapid o rețea modernă de telefonie mobilă și să aducem servicii de înaltă calitate și în România.

Am rămas în țară aproximativ un an, după care m-am întors în Franța și am continuat să lucrez la alte proiecte.

Însă unul dintre cele mai emoționante momente legate de această experiență a venit după ce plecasem. Într-o zi, înainte să mă întorc la Paris, am auzit la radio o știre care m-a impresionat profund. Un schior surprins de o avalanșă fusese salvat de echipele Salvamont datorită acoperirii GSM. Zona respectivă era acoperită doar de rețeaua noastră.

Atunci mi-am spus că tot efortul a meritat. Dacă prin rețeaua pe care am contribuit să o construim a fost salvată măcar o singură viață, înseamnă că am făcut ceva cu adevărat important.

Unul dintre proiectele mele de suflet este, fără îndoială, Nexia Consulting. Când am înființat compania, mi-am dorit foarte mult ca, prin ceea ce construim, să pot întoarce ceva orașului meu natal și regiunii în care am crescut și m-am format. A fost, într-un fel, dorința mea de a contribui concret la dezvoltarea mediului economic de aici.

Privind în urmă, după mai bine de 25 de ani de activitate, aniversați de curând, cred că am reușit să facem lucruri de care putem fi mândri. Prin proiectele realizate atât în România, cât și în afara țării, am contribuit la dezvoltarea infrastructurii economice și, în același timp, am demonstrat că firmele românești au profesioniști foarte bine pregătiți, capabili să gestioneze proiecte complexe și să concureze cu succes pe piețe internaționale.

Pentru mine, aceasta este poate una dintre cele mai mari satisfacții: faptul că am putut construi ceva durabil aici, acasă, dar care a avut în același timp forța și credibilitatea de a trece dincolo de granițele României.

Ați făcut business atât în Franța, cât și în România. Care sunt cele mai importante diferențe pe care le vedeți între cele două medii antreprenoriale și ce credeți că ar putea învăța România din experiența franceză?

Diferențele sunt numeroase.

În primul rând, vorbim despre cadrul legislativ și despre sprijinul pe care statul îl oferă antreprenorilor. În Franța, atât legislația, cât și programele de susținere a companiilor sunt mult mai dezvoltate decât în România.

Un alt aspect important este predictibilitatea. În Franța, mediul de afaceri este mult mai stabil și antreprenorii știu, în general, la ce să se aștepte, chiar și în perioade dificile. Am trăit acolo criza financiară din 2008–2009, pandemia de COVID-19 și, ulterior, efectele războiului din Ucraina. De fiecare dată au existat dificultăți, dar au fost gestionate într-un mod care a oferit companiilor ajutoare pentru a trece perioada si un grad mai mare de predictibilitate.

Cred că acesta este unul dintre lucrurile care lipsesc cel mai mult în România. Instabilitatea, în special cea politică, se transmite foarte repede și în economie și face dificilă planificarea pe termen lung.

Pe de altă parte, România oferă mai multe oportunități de dezvoltare. Fiind o piață mai puțin matură, există încă foarte multe zone în care poți inova și poți construi afaceri noi. Din acest punct de vedere, cele două țări se completează: Franța oferă stabilitate, România oferă oportunități.

O altă diferență majoră este costul finanțării. În Franța, dobânzile sunt considerabil mai mici decât în România, în mare parte datorită ratingului de țară. Pentru aceeași situație financiară, un antreprenor francez obține mai ușor finanțare și în condiții mai avantajoase decât un antreprenor român. În România, costul capitalului este mult mai ridicat.

În sfârșit, un alt aspect pe care îl admir este sprijinul pe care statul francez îl oferă companiilor care vor să se extindă pe piețele externe. Franța are mecanisme foarte bine puse la punct pentru susținerea internaționalizării firmelor, iar acest lucru face o diferență importantă atunci când o companie vrea să se dezvolte dincolo de granițele țării.

Care sunt astăzi principalele lucruri care îi descurajează pe antreprenori și investitori în România?

Cred că sunt trei lucruri care îi descurajează cel mai mult pe antreprenorii din România.

În primul rând, chiar daca ma repet, lipsa de predictibilitate. Este foarte greu să îți faci planuri pe termen lung atunci când regulile se schimbă frecvent, iar mediul economic și fiscal este instabil.

În al doilea rând, problema plăților între companii. În România există încă foarte multe întârzieri la plată, ceea ce afectează serios fluxul de numerar al firmelor. În Franța, legislația este mult mai strictă în această privință și obligă companiile să respecte termene clare de plată. Drept urmare, există mult mai puține blocaje financiare între firme. Este un model si un mecanism care, în opinia mea, ar putea fi implementat usor și în România.

Al treilea aspect este costul finanțării. Dobânzile sunt considerabil mai mari decât în alte state europene, ceea ce face ca investițiile să fie mai scumpe și mai greu de susținut pentru antreprenori.

Din perspectiva unui investitor care vede antreprenori și startupuri din mai multe țări, unde considerați că este astăzi România: ce facem bine și unde pierdem oportunități?

Cred că antreprenorii români au o calitate remarcabilă: sunt foarte agili și se adaptează extrem de repede.

Tocmai pentru că fac business într-un mediu mai dificil și mai puțin predictibil, sunt nevoiți să găsească permanent soluții, să ia decizii rapide și să se reinventeze. Asta îi face, în opinia mea, foarte rezilienți.

Până la urmă, dacă reușești să construiești și să dezvolți un business într-un astfel de context, înseamnă că ai dobândit calități antreprenoriale foarte solide.

Așadar, chiar dacă provocările sunt numeroase, antreprenorii români merg înainte.

Dacă ne uităm pe sectoare de activitate, cred că sunt câteva domenii în care România performează foarte bine.

În primul rând, IT-ul și telecomunicațiile. Sunt industrii care au contribuit semnificativ la dezvoltarea economiei românești și care continuă să tragă România înainte.

Apoi, aș spune zona de inovare. Chiar dacă finanțarea pentru cercetare și inovare este mai redusă decât în alte țări, se dezvoltă proiecte foarte interesante. În special în domeniul inteligenței artificiale, si in IT in general, apar produse și soluții românești care au un potențial real de a concura la nivel internațional.

În același timp, cred că există domenii în care avem un potențial uriaș, dar pe care încă nu reușim să îl valorificăm suficient.

Agricultura este unul dintre ele. România are resurse extraordinare, însă nu reușește întotdeauna să transforme acest avantaj într-un business competitiv și performant.

La fel și turismul. Avem un patrimoniu natural și cultural care ar putea face din România o destinație mult mai atractivă la nivel european. Din păcate, dezvoltarea este încă sub potențial. În plus, în multe cazuri, prețurile au ajuns comparabile sau chiar mai mari decât în țările din jur, ceea ce ne reduce competitivitatea și ne face mai puțin atractivi pentru turiști.

Cum poate România să își ajute mai bine companiile să se internaționalizeze și ce rol poate juca diaspora în accesul companiilor romanesti la capital, know-how și piețe externe?

În privința accesului la capital, lucrurile sunt ceva mai complicate. Companiile românești nu se pot finanța ușor din exterior decât dacă își deschid filiale în alte țări și accesează finanțare prin acestea. Din acest punct de vedere, există anumite limite.

În schimb, diaspora poate contribui enorm în alte moduri. În primul rând, prin investiții. Românii din afara țării investesc deja foarte mult în România și, de fapt, diaspora este unul dintre cei mai importanți investitori ai economiei românești. În fiecare an intră miliarde de euro în țară prin românii care lucrează în străinătate, iar acest potențial poate fi valorificat și mai bine.

La fel de important este însă know-how-ul. Avem foarte mulți români care ocupă poziții importante în companii internaționale sau sunt specialiști în domeniile lor. Experiența lor poate fi pusă în slujba companiilor românești, chiar și de la distanță, prin consultanță, mentorat sau colaborări punctuale.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește accesul pe piețele externe. Diaspora poate deveni o punte între companiile românești și piețele din țările în care românii trăiesc și lucrează.

Deja am sprijinit personal câteva companii românești să facă primii pași pe piața franceză și cred că acesta este un model care poate fi extins.

În fond, nu este vorba doar despre investiții financiare, ci despre conectarea oamenilor, a experienței și a oportunităților. Iar diaspora poate juca un rol esențial în acest proces.

Ați rămas activ în proiecte care conectează antreprenorii români din diaspora cu România. Ce v-a făcut să păstrați această legătură și ce vă doriți să construiți prin ea?

În primul rând, pentru că sunt român. Nu pot fi indiferent la ceea ce se întâmplă în țara din care am plecat.

În toți acești ani am acumulat experiență, cunoștințe și relații profesionale și mi se pare firesc să le pun și în slujba României. Tocmai din acest motiv, încă din anul 2000 am înființat prima companie și în România. Am vrut ca, la nivelul meu, să contribui la dezvoltarea economiei și să creez valoare și aici.

Cred că fiecare dintre noi are o responsabilitate față de locul din care a plecat. Nu mi s-a părut niciodată firesc să pleci dintr-o țară, să îți construiești o carieră în altă parte și apoi să rupi complet legătura cu originile tale.

Poate că unii aleg acest drum. Eu nu.

După peste 30 de ani în Franța, cum priviți astăzi România și ce credeți că ar trebui să facă țara pentru a transforma diaspora antreprenorială într-o resursă reală de dezvoltare?

Sunt deja câțiva pași în direcția bună, inclusiv din punct de vedere legislativ. Cred că statul ar trebui să continue să faciliteze dezvoltarea companiilor create de românii din diaspora și să încurajeze investițiile acestora în România.

Un exemplu este programul Diaspora Investește Acasă, lansat recent de Guvernul României. Într-un fel, este o continuare a conceptului Startup Nation, dar dedicată românilor din diaspora.

Cred că astfel de inițiative sunt importante, pentru că îi încurajează pe românii plecați să revină, să investească în România și să contribuie la dezvoltarea companiilor românești.

Ce a însemnat România pentru dumneavoastră în anii în care v-ați construit viața și cariera în afara țării?

România a însemnat întotdeauna acasă.

La câțiva ani după ce am început să dezvolt companii atât în Franța, cât și în România, am realizat că nu mai simțeam că trăiesc între două lumi. Mă simțeam acasă în ambele locuri.

Distanța dintre Paris și București, sau dintre Paris și Oradea ori Timișoara, este astăzi de doar două ore și jumătate cu avionul. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Granițele au devenit mai puțin importante, iar deplasarea între cele două țări a devenit firească.

Deși locuiesc oficial în Franța împreună cu familia, România a rămas întotdeauna acasă.

Care este lucrul pe care l-ați înțeles despre România abia după ce ați plecat?

Cred că primul lucru pe care l-am înțeles după ce am plecat a fost diferența de mentalitate.

Am plecat în 1994, la puțin timp după Revoluție, iar diferența dintre noi și occidentali era foarte vizibilă. Ulterior mi-am dat seama că nu era vorba doar despre România, ci despre întregul fost bloc comunist. Veneam dintr-un sistem care formase o mentalitate diferită față de cea din Vest. Aveam, desigur, și calitățile noastre, dar și multe dintre reflexele specifice acelei perioade.

Unul dintre lucrurile care m-au marcat cel mai mult a fost respectul pentru lucrul bine făcut.

În România eram obișnuiți cu ideea că „merge și așa”. Dacă apărea o problemă într-un proiect, de multe ori era trecută cu vederea și lucrurile mergeau înainte. În Franța am descoperit o altă cultură: aceea în care un proiect trebuie dus până la capăt și făcut corect. Nu exista ideea de a lăsa ceva neterminat sau defect doar pentru că încă funcționează.

Cred că aceasta a fost una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat.

În același timp, am descoperit și un lucru care m-a făcut mândru de România. Din punct de vedere al pregătirii teoretice, sistemul nostru de învățământ era foarte solid.

Am continuat studiile în Franța, atât într-o facultate de business, cât și într-una de IT, și am putut compara nivelul colegilor mei cu cel pe care îl aveam noi. Nu spun că ei erau slab pregătiți, însă am constatat că pregătirea teoretică a studenților români era, în medie, peste cea a colegilor francezi. Acesta a fost unul dintre lucrurile care mi-au confirmat valoarea educației pe care am primit-o în România.

Care este lucrul pe care l-ați înțeles despre dumneavoastră abia după ce ați trăit în afara țării?

Cred că am înțeles că sunt capabil să particip la proiecte de orice anvergură.

Experiența de a trăi și de a lucra în afara țării mi-a dat încrederea că mă pot adapta unor proiecte foarte complexe și unor provocări pe care, înainte, nici nu mi le imaginam.

Bineînțeles, în limitele posibilului și ale normalului. Dar am descoperit despre mine că am o capacitate de adaptare mult mai mare decât credeam.

Acesta este, probabil, cel mai important lucru pe care l-am învățat despre mine după ce am plecat din România.

Ce v-ați dori să înțeleagă România despre diaspora, dincolo de clișee?

Cred că diaspora este, de fapt, o prelungire a României. Oamenii trăiesc la o altă adresă, dincolo de granițe, dar rămân români. Locul în care locuiești nu schimbă ceea ce simți.

Diaspora face parte integrantă din România. Iar acest lucru este valabil și pentru copiii românilor născuți în străinătate. Chiar dacă nu s-au născut pe teritoriul României, foarte mulți dintre ei se simt români.

Cred că acest lucru se datorează și felului în care noi, românii, ne creștem copiii. Punem mult preț pe familie, pe tradiții și pe rădăcini și le transmitem aceste valori mai departe.

Văd acest lucru inclusiv la fetele mele și la copiii prietenilor noștri. De multe ori, chiar spre surprinderea noastră, se simt foarte atașați de România, deși nu au trăit aici.

Dacă ar fi să dați un sfat unui tânăr care vrea să plece din țară, care ar fi aceea?

În primul rând, să aibă curaj. Să aibă curajul să încerce, să testeze și să profite de oportunitățile care îi apar în cale.

În al doilea rând, să nu uite niciodată de unde a plecat. Faptul că alegi să trăiești în altă țară nu înseamnă că rupi legătura cu România sau că pleci definitiv.

Cred că poți să îți construiești o viață oriunde în lume și, în același timp, să rămâi conectat la locul din care ai plecat. Aceste două lucruri nu se exclud.

Cum credeți sau sperați că va arăta România peste 10 ani?

Cred că, peste 10 ani, România va fi în rândul țărilor dezvoltate și active ale Uniunii Europene.

Nu putem privi România separat de restul Europei, pentru că Uniunea Europeană evoluează ca un bloc. Odată cu aderarea, am beneficiat de mecanismele europene, iar acest lucru ne-a ajutat enorm.

Avem ambiție, avem domenii economice puternice și avem această dorință de a munci și de a construi. De aceea sunt convins că vom continua să avansăm și că România poate ajunge printre primele țări din Uniunea Europeană, cel puțin din punct de vedere economic.