Problemele educației sunt cunoscute, datele există, iar multe dintre soluții sunt pe masă de ani de zile. Și totuși, școala românească se degradează. Mircea Miclea spune că explicația trebuie căutată în felul în care este exercitată puterea în România: țara nu este condusă de „elite rezolutive”, interesate să repare sistemele, ci de „elite extractive”, care folosesc funcțiile pentru a obține bani publici, posturi și prestigiu pentru ele și pentru partide.
Profesor universitar la Departamentul de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai și fost ministru al Educației, Mircea Miclea face, într-un interviu pentru Spotmedia, un rechizitoriu dur clasei politice pe care o consideră responsabilă pentru degradarea educației.
Mircea Miclea, în dialog cu Adriana Nedelea:
„Din păcate, țara nu este condusă de elite rezolutive. Adică oamenii care vin la putere nu sunt preocupați de a rezolva problemele sistemului. Mai degrabă este condusă de elite extractive.”
Ce înseamnă „elite extractive”?
„Oamenii care vin la putere sunt interesați de a extrage, prin intermediul poziției de putere pe care o au, de a extrage resurse pentru ei și pentru partidul căruia îi aparțin. Resurse înseamnă bani publici, resurse înseamnă posturi, resurse înseamnă prestigiu.”
Concluzia: „Am avut la conducere oameni care, din păcate, au făcut parte din grupuri extractive, nu din grupuri rezolutive. Nu au fost dispuși să rezolve problemele, au fost dispuși să extragă resurse.”
Problemele se văd de la clasa a II-a. Și tot nu se intervine
Unul dintre cele mai grave exemple este decalajul dintre copiii care învață în școli bune și cei din școli dezavantajate.
Miclea arată că problemele nu sunt descoperite abia la PISA sau la Evaluarea Națională. Ele apar în date încă din clasele mici. Diferența de performanță dintre copiii din mediul rural și cei din mediul urban se vede deja în clasa a II-a, apoi crește în clasa a IV-a și în clasa a VI-a și devine și mai mare până la Evaluarea Națională.
Așadar, spune el, statul știe de ani de zile unde sunt copiii care rămân în urmă.
„Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât rezultatele sunt mai bune. Nu trebuie să aștepți până la Evaluarea Națională sau până vine testul PISA ca să faci ceva.”
Dar informația nu a fost urmată de acțiune.
„Aceste lucruri s-au știut. Dar nu au fost luate în seamă. De ce? Din nou. Pentru că problema nu a fost să rezolvăm problemele din sistem, ci să extragem resurse.”
„Politicienii se comportă ca sepia. Secretă retorică”
Mircea Miclea nu crede nici că actualele rezultate dramatice ale educației vor determina automat o schimbare de comportament politic.
„Pericolul este uriaș. Și nici acum nu ne trezim.”
În opinia sa, politicienii au capacitatea de a evita marile probleme mutând atenția publică spre altele mai mici.
„Și politicienii pot să bage capul în nisip, să se ascundă sub retorică și să nu vadă această problemă ca fiind o problemă esențială. (...) Politicienii se comportă ca sepia, secretă cerneală ca să se ascundă. Ei secretă retorică, pentru ca în spatele retoricii să ascundă adevăratele probleme.”
Metoda este simplă, explică el: în locul unei probleme majore sunt împinse în spațiul public teme minore, suficient de zgomotoase încât să ocupe atenția oamenilor.
Politica vede doar până la următoarele alegeri
Există și o cauză structurală. Educația produce rezultate în ani, nu în câteva luni. Un pod reparat sau o investiție vizibilă poate fi prezentată imediat alegătorilor. Efectele unei politici educaționale serioase pot apărea după patru, cinci sau zece ani. Adică după încheierea unui ciclu electoral.
De aceea, spune Miclea, educația nu devine o prioritate reală, indiferent cât de des politicienii declară contrariul. El descrie un leadership incapabil să privească dincolo de următoarele alegeri.
„Calitatea leadership-ului este atât de slabă încât ei nu pot gândi decât miop. Gândesc până la următoarele alegeri și cum să ajungă la putere la următoarele alegeri. Nu gândesc mai departe de următoarele alegeri și nu se gândesc la cum să rezolve problemele, ci cum să extragă resursele.”
Școala slabă ne face mai săraci și mai ușor de manipulat
Prețul nu îl plătesc însă politicienii, ci întreaga societate. O educație slabă produce o forță de muncă slab calificată, iar o economie bazată pe oameni slab pregătiți nu poate genera suficientă prosperitate.
„Vom fi din ce în ce mai săraci dacă avem un învățământ de slabă calitate sau din ce în ce mai slabă calitate. Nicio firmă nu va veni să investească într-o țară în care forța de muncă are o calitate din ce în ce mai slabă.”
Miclea subliniază că educația nu este, prin urmare, doar o problemă a profesorilor, elevilor și părinților. Este o problemă economică majoră. Dar și una de siguranță națională.
În plus, analfabetismul funcțional produce efecte care depășesc cu mult catalogul și rezultatele la examene.
„Nu poți să înțelegi un contract pe care îl semnezi. Nu poți să înțelegi o știre pe care tu o citești, să vezi dacă ea este corectă sau nu este corectă. Nu poți gândi critic.”
Consecința: „Asta înseamnă că ești din ce în ce mai vulnerabil la manipulare. Adică, vei fi controlat de cei care vor să te controleze.”
La nivelul întregii țări, avertizează Miclea, decalajele educaționale vor produce o societate din ce în ce mai fragmentată, în care grupurile vor gândi radical diferit și va exista tot mai puțină coeziune socială. În același timp, România va deveni mai vulnerabilă în fața războiului hibrid și a manipulării.
„Înseamnă că o să fim foarte vulnerabili la războiul hibrid, la orice manipulare făcută de trolii dintr-o țară anume, nu contează care, dar vom fi extrem de vulnerabili.”
O țară poate cumpăra tehnologie performantă, spune el, dar aceasta nu ajută suficient dacă nu mai are oamenii pregătiți să o folosească.
„Aceasta înseamnă vulnerabilitatea națională și o tragedie pentru țara aceasta.”
Soluțiile există. Ce lipsește este voința de a le aplica
Mircea Miclea propune mai multe măsuri concrete.
- Prima este creșterea calității profesorilor și transformarea profesiei într-una mai atractivă, mai ales în mediul rural, unde deficitul este foarte mare.
- A doua: fiecare elev din România să poată avea acces la lecțiile celor mai buni profesori, printr-o platformă națională de e-learning. „Dacă ai un profesor bun, ai rezultate bune, dacă ai un profesor slab, ai rezultate slabe. Prin urmare, calitatea profesorului este cheia.”
- Miclea susține și creșterea finanțării, dar atrage atenția că nu este suficient să cheltuiești bani: contează unde ajung. O tablă interactivă nu produce automat rezultate mai bune. Pregătirea profesorului, accesul copilului la cărți și resurse de învățare sau intervenția rapidă atunci când un elev rămâne în urmă pot produce o diferență mult mai mare.
- Propune și reintroducerea tezelor unice la nivel național începând din gimnaziu, tocmai pentru ca statul și școlile să afle din timp unde sunt problemele. „Avem date din timp pe baza cărora putem interveni. Nu așteptăm până la Evaluarea Națională, atunci ne mirăm care sunt rezultatele și toată lumea se spală pe mâini.”
Dar, dincolo de fiecare soluție tehnică, spune Mircea Miclea, ajungem mereu în același punct: nimic nu se va schimba dacă puterea continuă să fie exercitată după aceeași logică.
„Câtă vreme se menține această atitudine, oricâte soluții s-ar pune pe masă, oricât de logice și de coerente ar fi ele, nimic nu se va întâmpla.”
Interviul integral cu Mircea Miclea – despre prăbușirea performanțelor elevilor, responsabilitatea politică, profesorii care fac diferența, analfabetismul funcțional, riscurile pentru România și soluțiile concrete pentru educație – poate fi urmărit pe canalul de YouTube SpotMedia.
O ceartă are nevoie și de un viitor
România ar putea primi 66 de miliarde de euro din viitorul buget al UE. Cum vor continua negocierile dacă Siegfried Mureșan ajunge premier
Harry Kane doboară un record vechi de 49 de ani
Trump a promulgat legea care extinde sancțiunile împotriva Rusiei. Sunt vizate energia, industria de apărare și ”flota fantomă” a Moscovei
