Înfrângerea UE, precedentul creat și necesarele demiteri de la București

Înfrângerea UE, precedentul creat și necesarele demiteri de la București

Rezultatul Consiliului JAI este cum nu se poate mai prost pentru toată lumea. România ratează Schengen, dar nu pentru motivele care ar fi justificat rezerve, adică statul de drept și crima organizată, ci pentru un motiv inventat care nu ne e imputabil.

Respingerea pe acest motiv nu forțează niciun progres, dar dă ocazia clasei politice de la București să se victimizeze, după cum vedem, și să-și mascheze imensa vină pentru felul în care a vulnerabilizat țara, a făcut-o copilul repetent și capra râioasă a Europei prin marți negre, OUG 13, asalturi repetate pe justiție, corupție endemică, minciună, incompetență etc.

Dacă Romania avea altă statură de negociere, alt profil european, dacă ar fi contat cu adevărat, precum Croația, nu am fi fost subiectul exercițiului de forță al Austriei. Cancelarul Nehammer și-a permis să toarne vina migrației în capul României, știind că reputația ei este proastă.

Că am ajuns în situația aceasta este exclusiv vina clasei noastre politice, așa cum, dacă am fi intrat, ar fi fost exclusiv rezultatul efortului CE și al celor mai importanți jucători din UE, care s-au opintit să ne suie în remorcă.

Și tocmai de aceea respingerea României este un eșec grav pentru UE, care pune sub semnul întrebării seriozitatea Uniunii. Este miza pe care Germania probabil că a înțeles-o și, de aceea, a turat la maximum motoarele. S-a expus uimitor și a pierdut.

Practic CE, UE și Germania, în special, s-au dovedit ostaticele unui golan politic care și-a jucat interesele electorale proprii la Bruxelles, pe seriozitatea UE.

Iar relația apropiată a lui Nehammer cu Vadimir Putin lasă impresia, falsă sau nu, nici măcar nu mai contează, că Putin a reușit să mai aplice o lovitură Europei.

Olanda a votat pentru România și împotriva Bulgariei, ceea ce tehnic a însemnat un vot împotriva tandemului, care nu a fost separat la opoziția Bulgariei și Austriei, potrivit europarlamentarului Rareș Bogdan.

Dacă, juridic, se putea face separația, dacă Olanda a jucat dublu, e desigur de discutat, dar nu poate fi verificat, cât timp Austria a blocat totul.

UE nu ar fi trebuit să piardă acest meci sub nicio formă. Înfrângerea dovedește, pe de-o parte, superficialitatea diplomației europene, care nu a văzut această criză venind, pe de altă parte, impotența CE, a UE, mai ales a Germaniei, a cărei intervenție directă ar fi trebuit să fie o autentică nucleară în JAI.

Bine nu e nici pentru Austria. Cancelarul ei periclitează UE, uzează de cifre mincinoase, a umilit nu doar România și Bulgaria, ci întreaga UE. Asta are un preț.

Ce se mai poate face anul acesta încă nu e clar.

Există varianta ca tema să fie abordată la Consiliul European din 15 decembrie, la care vor participa liderii europeni, deci inclusiv cancelarul Nehammer și președintele Iohannis.

Teoretic, Consiliul are voie să decidă orice, de la condamnarea Austriei pentru acest vot până la un calendar ferm al aderării. Nu ar fi o decizie executorie, dar concluziile Consiliului trebuie implementate ulterior.

Deci, concret, Consiliul poate decide că România și Bulgaria trebuie să intre în Schengen, cu calendar și condiții. Dar decizia trebuie să fie unanimă.

Nu e o procedură uzuală, motiv pentru care comisarul Ylva Johansson s-a declarat neîncrezătoare că se va întâmpla.

Dacă ar depinde numai de Klaus Iohannis, incompetentul irelevant și provincial, cel care a transformat politica externă a României în deșert populat cu yesmani comozi și neinsiprați, am putea considera că este imposibil.

Rămâne de văzut însă dacă liderii UE, în frunte cu cancelarul Germaniei, înfrântă la JAI, vor vrea să lase lucrurile așa. Dacă se vor face că nu s-a întâmplat ar însemna să admită nu numai o punere sub semnul întrebării a seriozității UE, dar și un precedent.

Oricând un lider european va avea probleme electorale interne va putea să ia ostatică întreaga UE cu încălcarea regulilor și înțelegerilor. Ar fi drumul spre dezastru.

Nu e de neglijat nici valul de euroscepticism și frustrare generat de o decizie incorect motivată, deci cu aer de abuz.

Dacă subiectul va fi pe agenda din 15 decembrie depinde așadar exclusiv de voința și capacitatea liderilor UE de a închide breșa deschisă la JAI. 

Iar în România, în loc de istericalele împotriva firmelor austriece, declanșate ca damage control, ar fi cu mult mai utilă o asumare a eșecului de la cel mai înalt nivel al statului, însoțit de o schimbare de garnitură la ministerele direct implicate – Externe și Interne. 

Deocamdată niciun semn. Premierul și ministrul de Interne s-au victimizat ca niște lebede cu discursuri patetice citite de pe foi. Președintele Iohannis nici măcar bărbăția să iasă în conferință de presă nu a avut-o. Iar ministrul de Externe a ieșit de sub pat doar pentru o crizetă în fața ambasadoarei Austriei.

Atitudinea acestor caricaturi politice, incapacitatea asumării, a gesturilor de onoare înlocuite cu propaganda ieftină explică unde suntem și lasă puține speranțe pentru viitor.  


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇