Ploaia torențială care a inundat mare parte din București, în noaptea de marți spre miercuri, a fost atât de intensă încât, statistic, apare doar o dată la aproximativ 40 de ani, chiar și potrivit celor mai noi criterii de evaluare a precipitațiilor, adaptate schimbărilor climatice.
Dar cantitatea uriașă de apă căzută într-un timp foarte scurt explică doar o parte din ceea ce s-a întâmplat.
Cealaltă parte ține de felul în care este construit sistemul de canalizare al Capitalei și de transformările prin care a trecut orașul în ultimele decenii. Tot mai multe suprafețe sunt acoperite cu asfalt și beton, ceea ce înseamnă că apa de ploaie nu mai este absorbită de sol, ci ajunge aproape integral în canalizare.
Iar atunci când debitul depășește capacitatea rețelei de a transporta apa, conductele intră în presiune, gurile de canal refulează, iar străzile se transformă, temporar, în lacuri.
Directorul general adjunct al Apa Nova, Alexandru Moldovan, a explicat pentru SpotMedia.ro cum funcționează sistemul de canalizare al Capitalei, de ce unele zone se inundă constant și ce investiții ar putea reduce riscul unor astfel de episoade.
Cum funcționează canalizarea Bucureștiului
Rețeaua de canalizare a Capitalei însumează peste 2.300 de kilometri de conducte și canale colectoare.
Prin ea sunt transportate atât apele uzate provenite din locuințe, cât și, în cea mai mare parte a orașului, apa de ploaie colectată prin gurile stradale de scurgere.
Toate aceste ape ajung într-un canal subteran de mari dimensiuni, numit caseta colectoare, o construcție lungă de aproximativ 18 kilometri, lată de aproape patru metri și adâncă, în unele zone, de până la 3,5 metri. Pe anumite porțiuni, traseul acesteia trece pe sub albia Dâmboviței.
Mai jos puteți vedea, cu roz, traseul casetei colectoare:
Din caseta colectoare, apa este transportată către stația de epurare de la Glina, unde este tratată înainte de a fi deversată în Dâmbovița.
În condiții normale, sistemul funcționează fără probleme.
Dificultățile apar atunci când, într-un interval foarte scurt, cade o cantitate excepțional de mare de precipitații.
„În astfel de situații, conductele intră în presiune”, explică Alexandru Moldovan.
Cu alte cuvinte, ele nu mai transportă apa doar pe fundul conductei, ci se umplu complet, iar apa este împinsă înainte cu forță.
Dacă, pe traseu, debitul nu mai poate fi evacuat suficient de repede, presiunea crește, iar apa caută cea mai apropiată ieșire: gurile de canal încep să refuleze, iar străzile se inundă.
Acumulările dispar abia după ce rețeaua reușește să evacueze apa acumulată.
Uneori durează câteva minute.
Alteori, câteva ore.
O ploaie pe care statistic o vedem o dată la 40 de ani
Potrivit directorului general adjunct al Apa Nova, intensitatea precipitațiilor din noaptea de marți spre miercuri depășește cu mult ceea ce este proiectată să preia rețeaua în regim normal.
„În primul rând, contează cât și cum plouă.
Pe lângă pluviometrele pe care le au stațiile meteo, avem și noi pluviometrele noastre, la punctele de preluare (unde sunt stații de pompare a apelor uzate, numite de ingineri SPAU, și stații de ridicare a presiunii, numite SRP).
Haideți să ne uităm la valorile înregistrate noaptea trecută, la ora 00.15. Puteți vedea, spre exemplu, la Știrbei Vodă, în mijlocul Bucureștiului. Au căzut 120,8 litri de apă pe metru pătrat într-un sfert de oră. Media orară a ajuns la 73 de litri.
Duce rețeaua de canalizare 120 de litri? Da. Dar nu atunci când cad deodată. Atunci se formează acumulările de apă, până reușește rețeaua să le preia.”
Tocmai de aceea, spune Alexandru Moldovan, ploaia din noaptea de marți spre miercuri poate fi încadrată, potrivit criteriilor actuale de proiectare, în categoria evenimentelor care apar statistic aproximativ o dată la 40 de ani.
L-am întrebat pe directorul adjunct al Apa Nova și când anume au fost create criteriile pentru a aprecia cât de intensă este o astfel de ploaie.
„Curbele intensitate – durată – frecvență (IDF) erau de prin anii 1970 și ceva. Am solicitat Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) să refacă acele curbe. Și au făcut asta în 2018-2019. Deci aceste curbe sunt actuale”, a declarat Alexandru Moldovan.
De ce se inundă mereu aceleași zone din București
Nu toate cartierele Capitalei sunt expuse în aceeași măsură.
Potrivit directorului general adjunct al Apa Nova, cele mai mari acumulări de apă apar, de regulă, în zonele joase ale orașului, unde apa se adună natural înainte ca rețeaua de canalizare să reușească să o evacueze.
„Acumulări de apă – în astfel de condiții – apar mai frecvent în zonele depresionare ale orașului, cum ar fi Tineretului – Văcărești, unde este nevoie de un bazin de retenție pe care l-am început deja”, a declarat Alexandru Moldovan.
Un bazin de retenție funcționează, practic, ca un rezervor temporar: în timpul ploilor torențiale preia surplusul de apă, iar după ce debitul din canalizare scade, îl evacuează treptat în rețea.
Prin astfel de investiții pot fi reduse semnificativ acumulările de apă, chiar dacă ele nu pot elimina complet riscul de inundații în cazul unor precipitații extreme.
De ce a rămas pasajul de la Poligrafiei sub apă până la prânz
Cea mai spectaculoasă imagine a nopții de marți spre miercuri a fost, probabil, cea din pasajul de la Poligrafiei.
Apa a depășit un metru înălțime, mai multe autoturisme au rămas blocate, iar pompierii au intervenit pentru a verifica dacă există persoane captive.
La prima vedere, situația părea să indice că sistemul de evacuare a cedat.
În realitate, susține Apa Nova, problema a fost provocată de o pană de alimentare cu energie electrică.
„Acolo avem o stație de pompare care a fost reabilitată anul trecut. N-ar trebui să avem nicio problemă cu ea.
Doar că aseară a intervenit o fluctuație de tensiune. S-au oprit pompele pentru câteva minute. La ora 1.30 au văzut colegii mei pe SCADA că sunt probleme cu pompele.
Ce se întâmplase? Acele câteva minute în care n-au mers pompele, la cât de tare ploua, au fost suficiente să se umple camera tehnică cu apă. Și a inundat tabloul electric.
La acel moment, nu mai puteam reporni pompele.
A fost nevoie să scoatem apa cu pompele mecanice, să înlocuim tabloul electric. Și abia atunci am putut reporni pompele.
Și s-a rezolvat. Dar a durat mult. Am terminat de evacuat toată apa și aluviunile în jurul orei 12.00.”
Cu alte cuvinte, susține operatorul, nu capacitatea stației de pompare a fost problema, ci faptul că întreruperea alimentării cu energie a dus la inundarea instalației electrice, ceea ce a făcut imposibilă repornirea pompelor până la înlocuirea echipamentelor afectate.
Este canalizarea Capitalei depășită?
Depinde mult la ce ne așteptăm.
Alexandru Moldovan spune că rețeaua de canalizare nu este proiectată astfel încât să împiedice orice acumulare de apă, indiferent cât de puternică este ploaia.
Dimpotrivă, încă din faza de proiectare se stabilește cât de des este acceptabil ca anumite porțiuni ale rețelei să fie depășite.
„Sistemul de canalizare nu este proiectat pentru a preveni absolut orice acumulare de apă.
Rețeaua are trei capacități:
- mare parte din traseu este proiectată pe principiul 1/1. Acceptăm ca o dată pe an să avem acumulări de apă pe șosele;
- colectoarele – unde includem și caseta colectoare – sunt proiectate pe principiul 1/3. Deci o dată la trei ani acceptăm acumulările de apă pe stradă;
- o serie de legături dintre caseta colectoare și marile colectoare sunt proiectate pe principiul 1/5.
Dar între timp legislația s-a schimbat. Așa că acum proiectăm redimensionările și extinderile de rețea pe principiul 1/10. Deci mai acceptăm o acumulare de apă pe șosea o dată la zece ani.”
Asta nu înseamnă, însă, că întreaga rețea va fi adusă rapid la acest standard.
Directorul general adjunct al Apa Nova spune că o astfel de transformare presupune investiții foarte mari, iar acestea sunt finanțate exclusiv din tariful plătit de consumatori.
În aceste condiții, spune el, nici dimensionarea întregii rețele pentru ploi excepționale nu ar fi justificată din punct de vedere economic.
Se pot evita complet astfel de inundații?
Răspunsul scurt este nu.
Potrivit directorului general adjunct al Apa Nova, singura soluție care ar elimina aproape complet acumulările de apă ar fi construirea unei rețele separate dedicate exclusiv apelor pluviale.
În prezent, în cea mai mare parte a Bucureștiului, aceeași rețea transportă atât apa uzată, cât și apa de ploaie.
Separarea celor două sisteme ar însemna, practic, construirea unei a doua rețele de canalizare pe aproape întreg teritoriul Capitalei.
Doar rețeaua existentă însumează peste 2.300 de kilometri de conducte și colectoare.
Costurile unei astfel de investiții ar fi uriașe, iar șantierele s-ar întinde, cel mai probabil, pe foarte mulți ani.
În prezent, doar câteva zone din apropierea salbei de lacuri Colentina beneficiază de un sistem separat pentru apele pluviale.
„Avem doar aceste câteva zone în sistem separativ.
Ceea ce înseamnă că preluăm la canalizare doar apa menajeră. Iar pe cea de ploaie – printr-un sistem de decantoare și deznisipatoare – o descărcăm în lacuri. În special în zonele depresionare din preajma salbei de lacuri Colentina”, a explicat Alexandru Moldovan.
Ce se poate face?
În locul unei reconstrucții complete a canalizării, Apa Nova mizează pe intervenții punctuale în zonele cu cele mai mari probleme.
Printre cele mai importante măsuri se numără:
- redimensionarea conductelor și colectoarelor acolo unde capacitatea actuală este insuficientă;
- construirea unor bazine de retenție care să stocheze temporar apa în timpul ploilor torențiale;
- realizarea unor noi conexiuni între colectoare pentru distribuirea mai eficientă a debitelor;
- crearea unor noi trasee de evacuare către caseta colectoare.
Unele dintre aceste investiții sunt realizate de Apa Nova.
Altele depind de Primăria Capitalei sau de primăriile de sector.
Investiții la Tineretului. Unde se mai intervine și de ce mai e nevoie
Potrivit lui Alexandru Moldovan, operatorul are în derulare un program de investiții în valoare de aproximativ 230 de milioane de euro, planificat pe o perioadă de 11 ani.
„Noi avem un plan de investiții, asumat pentru o perioadă de 11 ani și care se ridică la 230 de milioane de euro (dar nu doar în sistemul de canalizare -n.red.).
După 2 ani de documentații, am început să lucrăm la un bazin în zona Tineretului, depresionară, pentru retenția apei de ploaie.
Există un plan – în zona Văcărești – să putem folosi lacul ca polder. Adică să ducem apa de ploaie direct acolo. Dar este mai complicat, proiectul este încă în faza de documentație.
Apoi, în zona Luncilor, în Sectorul 3, avem deja un bazin de retenție a apei și lucrăm la conectarea lui cu rețeaua de canalizare din zonă.
În zona 1 Decembrie lucrăm la conexiuni între rețelele existente, care vor fi de ajutor.
Iar în zona Pallady lucrăm – și lucrează acolo și Primăria Sectorului 3 – la redimensionări de rețele.
Mai avem un proiect important. Avem un descărcător (canal de mari dimensiuni care aduce apa din sectoarele 1, 2 și 3 spre sud, până aproape de Dâmbovița – n.red.) căruia vrem să-i facem o cale separată către caseta colectoare.
Sunt acolo multe «fire» de apă care se întâlnesc. Și o descărcare separată ar ajuta mult la ușurarea poverii pe rețea, în acea zonă.”
Potrivit directorului general adjunct al Apa Nova, alte două investiții importante ar fi construirea unor bazine de retenție în zona Izvor și în zona Operă – Eroilor (aşa cum vrea şi primarul Ciucu).
În plus, ar fi de mare folos un bazin de retenție în zona Parcului Carol.
Există și soluții complementare. Spre exemplu, asfalt permeabil, dar care e foarte scump. Și structuri tip fagure, care să permită acumularea unor cantități de apă în jurul arborilor, care să fie ulterior absorbite de sol și de arbori.
Ce depinde și de primării
Modernizarea canalizării nu depinde însă doar de operatorul de apă, chiar dacă acesta are serviciul delegat și și-a asumat investiții.
Alexandru Moldovan spune că dezvoltarea orașului trebuie corelată cu dezvoltarea rețelei de canalizare, iar pentru asta este nevoie ca operatorul să știe din timp unde vor apărea cartiere noi sau unde se vor densifica cele existente.
În lipsa unui Plan Urbanistic General actualizat și a unor Planuri Urbanistice Zonale adoptate, planificarea investițiilor e mai dificilă. În sensul că operatorul nu știe dacă într-o anumită zonă se vor construi case sau blocuri și nu poate proiecta din timp o rețea adaptată de canalizare.
În același timp, spune acesta, este important ca proiectele începute de autorități să fie duse până la capăt.
Un exemplu: Pasajul Doamna Ghica.
Proiectul prevedea și construirea unui bazin de retenție pentru apa de ploaie, menit să reducă riscul acumulărilor din zonă.
Pasajul a fost inaugurat.
Bazinul de retenție nu a mai fost construit.
Iar în timpul furtunii din noaptea de marți spre miercuri zona s-a numărat din nou printre cele afectate de acumulările importante de apă.
George Simion susține că AUR începe demersurile pentru suspendarea lui Nicușor Dan
Robert Lewandowski a semnat cu o nouă echipă
Adrian Cioroianu, sancționat penal după ce a dezvăluit investigația la care lucra jurnalista Emilia Șercan
Ce se întâmplă cu microbiomul la ani buni după îndepărtarea unui polip. Descoperirea care intrigă cercetătorii
