Tehnologia ne-a fost vândută, la început, ca o promisiune de eliberare: telefoanele, internetul și aplicațiile urmau să ne scape de sarcinile mărunte și să ne lase mai mult timp pentru lucrurile care contează cu adevărat – relații, creativitate, întrebări mari despre viață, liniște, sens.
Doar că, între timp, oamenii au ajuns să folosească dispozitivele nu doar ca instrumente, ci ca scurtături pentru aproape orice formă de disconfort. Iar acest lucru îi poate îndepărta de o viață cu mai mult sens, explică Arthur Brooks, profesor la Harvard Kennedy School și Harvard Business School, într-un interviu pentru CNN.
Brooks, autorul volumului „The Meaning of Your Life: Finding Purpose in an Age of Emptiness”, spune că problema nu este telefonul în sine, ci felul în care îl folosim.
„Răspunsul nu este să-ți arunci telefonul. Sigur, dacă vrei, îl poți arunca în ocean și te poți duce la mănăstire, dar cei mai mulți dintre noi nu vom face asta”, spune el. „Avem nevoie de telefoane, dar ele ar trebui să fie instrumente.”
Diferența esențială, spune Brooks, este între tehnologia care completează viața și tehnologia care o înlocuiește. Dacă telefonul ne ajută să rezolvăm lucruri concrete, ne poate fi util. Dacă devine substitut pentru relații, reflecție, iubire, credință, conversații reale sau timp petrecut cu noi înșine, atunci ne face viața mai săracă.
Pentru a înțelege mai bine problema, Brooks face distincția între probleme complicate și probleme complexe.
Problemele complicate sunt greu de rezolvat, dar au o soluție. Construirea unui zgârie-nori, de exemplu, cere cunoștințe, precizie, planificare și multe etape, dar la final există un rezultat clar. În astfel de cazuri, tehnologia, inclusiv inteligența artificială, poate fi extrem de utilă.
Problemele complexe, în schimb, sunt ușor de înțeles, dar imposibil de rezolvat definitiv. Cum construiești o relație de iubire care să reziste? Ce înseamnă să fii un prieten bun? Cum îți găsești sensul vieții? Acestea nu sunt probleme cu răspuns final, ci întrebări cu care omul trebuie să stea, să se confrunte, să revină la ele și să învețe din ele.
Aici tehnologia poate deveni periculoasă: pare că oferă scurtături, dar nu poate rezolva ceea ce ține de experiența profund umană.
Un exemplu este social media. A promis să reducă singurătatea, conectând oamenii. Dar, potrivit lui Brooks, cercetările arată că mai mult timp petrecut online poate agrava izolarea.
CNN notează că un studiu publicat în mai a sugerat că folosirea rețelelor sociale nu întărește neapărat legăturile dintre oameni și îi poate face să se simtă mai singuri.
„Singurătatea s-a agravat”, spune Brooks, „pentru că soluția complicată nu rezolvă niciodată problema complexă.”
Aceeași întrebare apare acum în cazul inteligenței artificiale. Este AI un instrument puternic sau un fel de suzetă digitală care pretinde că răspunde nevoilor umane, dar lasă omul la fel de gol?
Brooks spune că AI poate fi extraordinar pentru probleme complicate: poate economisi timp, poate rezolva sarcini, poate elimina o parte din munca tehnică. Întrebarea importantă este ce facem cu timpul câștigat.
Dacă folosim acel timp pentru relații, reflecție, iubire, credință, mister, conversații și lucrurile care dau sens, câștigăm. Dar dacă folosim AI pentru a ne rezolva problemele complexe - făcând din el prieten, iubit, terapeut sau refugiu emoțional - riscăm să ne facem viața mai rea, avertizează Brooks.
Experiențele digitale nu sunt experiențe reale. Ele nu pot reproduce toate nuanțele prezenței, ale relațiilor și ale vieții umane.
Un alt lucru pe care telefonul îl elimină aproape complet este plictiseala. Iar plictiseala, spune Brooks, este esențială pentru o viață mai profundă.
Telefonul este, în esență, un dispozitiv anti-plictiseală. Ori de câte ori apare un moment gol - la coadă, în autobuz, înainte de culcare, dimineața, la masă - reflexul este să îl umplem cu scroll, mesaje, clipuri, notificări. Pare inofensiv, dar această fugă permanentă de plictiseală ne taie accesul la lumea interioară.
Brooks explică faptul că, în momentele de repaus treaz și neconcentrat, creierul intră într-o stare numită „default mode network”, în care mintea rătăcește, asociază idei, visează cu ochii deschiși și poate ajunge la întrebări mai mari despre viață. Multe idei bune apar tocmai în astfel de momente: la duș, într-o plimbare, pe un drum lung, când nu suntem stimulați permanent de ecran.
„Trebuie să devenim mai buni la plictiseală. Trebuie să fim atleți de elită ai plictiselii”, spune Brooks. Abia atunci, adaugă el, viața poate începe să pară mai profundă și mai plină de sens.
Pentru a păstra telefonul în rolul de instrument, nu de înlocuitor al vieții reale, Brooks recomandă trei reguli simple.
Prima: fără telefon în prima oră după trezire. Pentru unii oameni sau pentru anumite profesii, acest lucru nu este complet posibil, admite el. Poate fi nevoie de verificarea unui e-mail sau a programului. Dar, după aceea, telefonul ar trebui pus deoparte.
Prima oră a zilei poate fi folosită pentru lucrurile care chiar contează: o plimbare, citit, mișcare, o conversație cu partenerul, rugăciune, reflecție sau orice activitate care dă tonul zilei într-un mod sănătos.
Și alți experți citați de CNN avertizează că scroll-ul imediat după trezire nu este un început bun de zi. Trecerea directă de la somn la telefon expune creierul la lumină albastră, informații stresante, știri negative, solicitări de serviciu sau conflicte de pe rețelele sociale. În loc să-ți începi ziua cu ceva care îți dă energie, o începi cu zgomot.
A doua regulă: fără telefon la masă. Brooks observă că părinții se plâng adesea că adolescenții stau cu ochii în ecran la cină, dar copiii copiază frecvent comportamentul adulților. Masa este una dintre cele mai simple ocazii de conectare reală, iar telefonul, chiar dacă este cu fața în jos sau în buzunar, rămâne o invitație la evadare.
Creierul știe că poate veni o notificare. Știe că există oricând posibilitatea de a părăsi conversația și de a căuta un clip, un mesaj sau o distragere. Iar aceste momente regulate de conectare cu ceilalți sunt tocmai cele de care avem nevoie.
A treia regulă: fără telefon în ultima oră înainte de culcare. La fel ca dimineața, lumina și conținutul de pe telefon pot perturba organismul, de data aceasta afectând somnul. CNN citează specialiști care explică faptul că rutina de seară ar trebui să ajute creierul să treacă din starea de alertă într-una calmă, pregătită pentru odihnă. Dacă telefonul este lângă pat, tentația de a începe din nou scroll-ul este foarte mare.
Dincolo de somn, ultima oră a zilei este și o șansă de a reveni la oameni, la liniște, la citit, la conversații sau la lucrurile care chiar contează.
„Doar atât - prima oră, mesele, ultima oră - și viața ta se va schimba”, spune Arthur Brooks.
Mesajul său nu este unul anti-tehnologie. Telefonul nu trebuie demonizat, iar AI nu trebuie respinsă. Dar tehnologia trebuie readusă la locul ei: un instrument pentru problemele complicate, nu un surogat pentru întrebările complexe ale vieții.
Pentru că sensul nu poate fi simulat, automatizat sau livrat prin notificări. El apare tocmai în spațiile pe care telefonul tinde să le ocupe primul: tăcere, plictiseală, relații, reflecție și prezență.
UE nu mai are luxul de a fi doar o mașinărie birocratică
O nouă încălcare majoră a armistițiului: SUA au lovit ținte din Iran, Kuweitul a fost atacat cu rachete și drone
Certitudinea pe care o are Luis Enrique după ce a câștigat Liga Campionilor de două ori la rând cu PSG
Pilotul român care a doborât o dronă în Estonia explică de ce la Galați a fost altă situație (Video)
