Tribunalul București explică, în motivarea deciziei luate săptămâna trecută, de ce a respins cererea DIICOT de arestare preventivă a lui Călin Georgescu și a decis ca fostul candidat la alegerile prezidențiale să fie cercetat doar sub control judiciar.
Între timp, decizia a fost contestată de procurori, iar marți Curtea de Apel București a schimbat soluția și a dispus arestarea preventivă a lui Georgescu pentru 30 de zile.
Judecătorul Vlad Andriescu a dat o măsură mai blândă, invocând că faptele sunt vechi, urmărirea penală s-a derulat fără obstacole cu inculpații în libertate, iar impactul social ar fi redus comparativ cu înșelarea unor cetățeni cu venituri modeste, potrivit motivării obținute de publicația Gândul.
Judecătorul a considerat plauzibile acuzațiile procurorilor
Motivarea tribunalului arată că judecătorul a considerat că existau indicii care susțineau acuzațiile formulate de procurori, dar a apreciat că, la momentul respectiv, arestarea nu era necesară. În schimb, instanța a considerat că Georgescu și omul de afaceri Ionel Rusen trebuiau supravegheați și le-a impus control judiciar pentru 60 de zile.
Potrivit motivării, procurorii susțineau că Georgescu, Rusen și Massimiliano Arena ar fi acționat împreună pentru a obține bani de la un om de afaceri, căruia i-ar fi promis acces la o finanțare externă.
În cazul analizat de instanță, Răzvan Leu ar fi fost convins că poate obține un credit de 6 milioane de euro. Pentru această finanțare, el ar fi transferat mai întâi 2.500 de euro și apoi 1 milion de euro, bani prezentați drept garanție. Ulterior, după ce i s-ar fi spus că suma creditului poate fi majorată la 15 milioane de euro, omul de afaceri ar mai fi transferat 100.000 de euro. Finanțarea nu s-ar fi concretizat.
Judecătorul a arătat că declarațiile lui Leu erau susținute de cele ale unui martor, Ion Negoescu, care participase la unele dintre întâlnirile dintre cei implicați. Negoescu a relatat că Rusen i-ar fi spus lui Leu că poate obține un credit internațional și că are relații în lumea bancară din străinătate. Potrivit mărturiei, Georgescu ar fi confirmat că astfel de linii de credit erau folosite în Europa.
Pe baza acestor elemente, judecătorul a apreciat că exista o suspiciune rezonabilă că Georgescu și Rusen ar fi acționat coordonat și că ar fi obținut de la Leu sumele de bani indicate de procurori.
„Suspiciunea” nu însemna că tribunalul îi considera vinovați
În motivare, judecătorul a făcut o distincție între suspiciunile necesare pentru luarea unei măsuri preventive și dovezile care ar fi necesare pentru o condamnare.
Cu alte cuvinte, faptul că tribunalul a considerat acuzațiile suficient de plauzibile pentru a justifica o măsură de supraveghere nu însemna că instanța stabilise că Georgescu și Rusen sunt vinovați. Pentru o condamnare ar fi necesar ca vinovăția să fie demonstrată dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Judecătorul a mai arătat că ancheta trebuia să continue, pentru a fi clarificat rolul fiecărei persoane despre care procurorii susțineau că ar fi făcut parte din grup și modul concret în care acesta ar fi funcționat.
De ce a considerat tribunalul că Georgescu nu trebuie arestat
Un argument important al judecătorului a fost timpul trecut de la presupusele fapte.
Plângerile care au stat la baza dosarului fuseseră formulate în 2022 și 2024, iar în perioada care a urmat anchetatorii au putut audia martori, verifica traseul banilor și face demersuri în străinătate, în timp ce Georgescu și Rusen s-au aflat în libertate.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu mai exista o urgență care să impună arestarea. Judecătorul a remarcat și că nu a rezultat că cei doi ar fi încercat să ascundă probe, să influențeze martori sau să facă presiuni asupra persoanei care a formulat plângerea.
Instanța a ținut cont și de faptul că, deși prejudiciul presupus depășea un milion de euro, acuzația analizată atunci se referea la o singură persoană. Judecătorul a considerat că trebuiau lămurite și împrejurările în care au fost transferați banii și dacă situația reprezenta într-adevăr o infracțiune sau putea avea legătură cu neîndeplinirea unor obligații comerciale.
Toscana, unul dintre motivele pentru care tribunalul a impus totuși control judiciar
Deși a respins arestarea, Tribunalul București nu a considerat că Georgescu și Rusen puteau rămâne fără nicio formă de supraveghere.
În cazul lui Georgescu, judecătorul a luat în calcul posibilitatea ca acesta să părăsească România. În motivare sunt menționate discuții interceptate în care fostul candidat ar fi fost interesat să își cumpere o locuință în Italia, mai exact în Toscana.
Judecătorul a arătat că Georgescu se aflase deja de câteva luni în libertate și că, în lipsa unei măsuri preventive în celelalte dosare, avusese posibilitatea să plece din țară și să se sustragă de la anchetă sau de la judecată. Nici în cazul lui Rusen nu a fost exclusă această posibilitate.
Prin urmare, tribunalul a considerat că era nevoie de o măsură care să permită supravegherea celor doi și să prevină eventuale noi fapte, dar a apreciat că arestarea era prea severă. A decis astfel control judiciar, cu obligațiile aferente.
Curtea de Apel a schimbat între timp decizia
Soluția Tribunalului București nu a rămas definitivă. DIICOT a contestat decizia, iar Curtea de Apel București a analizat marți contestația procurorilor.
Cei doi judecători care au analizat inițial cazul nu au ajuns la aceeași concluzie, astfel că dosarul a fost reluat în fața unui complet de divergență, format din trei magistrați. În cele din urmă, Curtea de Apel a admis contestația și a dispus arestarea preventivă a lui Călin Georgescu și a lui Ionel Rusen pentru 30 de zile. Decizia este definitivă.
