La vest de Roma există o insulă fără drumuri, electricitate sau locuitori permanenți, lipsită chiar și de semnal la telefon – iar tocmai aceste lucruri îi atrag pe puținii turiști care ajung aici.
Formată din stânci vulcanice, fragmentate de peșteri marine și golfuri înguste, Palmarola are o singură plajă, o rețea de poteci spre interior și foarte puține semne de dezvoltare modernă, scrie CNN.
Pentru a ajunge pe insulă din Roma trebuie să iei trenul până în portul Anzio, un feribot până la Ponza, apoi să negociezi cu un pescar sau un proprietar de barcă privată pentru transport dus-întors.
Există un singur restaurant, O’Francese, care servește pește proaspăt și închiriază un număr limitat de camere simple, săpate în vechi grote de pescari de-a lungul stâncilor. Oaspeții rezervă cu luni înainte și stau în regim de pensiune completă, cu prețuri ce pornesc de la 150 de euro pe noapte.
Maria Andreini, o specialistă IT de 44 de ani care lucrează de la distanță și locuiește în Treviso, în nordul Italiei, vizitează Palmarola în fiecare vară împreună cu soțul ei, Mario, director de bancă, și cu fiul lor de 15 ani, Patrizio.
„Sunt atât de multe - și atât de puține - lucruri de făcut. Ne petrecem zilele făcând snorkeling și plajă pe plaja din fața restaurantului, alcătuită din pietricele roz de coral. Noaptea stăm întinși pe plajă și privim stelele, ne plimbăm cu torțe. La răsărit, proprietarii ne trezesc ca să ne ducă într-o drumeție până pe cel mai înalt vârf al insulei, ca să admirăm răsăritul soarelui. Este uimitor”, spune ea.
Potecile care pornesc de la plajă spre interior duc către ruinele unei mănăstiri medievale și rămășițele unei așezări preistorice, iar linia de coastă a insulei poate fi explorată cu o barcă pneumatică.
Singurele animale pe care le pot întâlni pe insulă sunt caprele sălbatice, care se adăpostesc printre palmierii joși ce au dat numele insulei.
O mică capelă albă dedicată Sfântului Silveriu se află pe vârful unei stânci izolate din mare.
„Este o întoarcere în timpurile preistorice, când oamenii cavernelor veneau aici în căutarea prețioasei obsidiane negre, încă vizibilă în dungile negre ale stâncilor, folosită pentru arme și unelte. Foarte puține lucruri s-au schimbat de atunci în peisaj”, spune istoricul local Silverio Capone pentru CNN.
Romanii antici foloseau insula ca punct strategic de observație maritimă în Marea Tireniană pentru flota imperială, dar nu au colonizat-o niciodată, adaugă Capone.
Astăzi, insula este proprietate privată, împărțită între familii din Ponza. Pe stânci, mici peșteri transformate în locuințe simple, unele vopsite alb și albastru, erau folosite odinioară de pescari ca adăposturi și sunt încă păstrate aprovizionate pentru situații de urgență.
C.S.