Atâta poate aviaţia rusă
La început a fost atacul asupra aeroportului Hostomel, care s-a soldat cu un eşec. Au urmat apoi atacurile asupra Kievului şi Harkovului, amândouă soldate cu pierderi masive pentru armata rusă, iar aceasta s-a retras din jurul capitalei Ucrainei, deoarece a fost decimată uman şi a suferit pierderi foarte mari de tehnică militară.
Regrupată în Rusia, armata lui Putin s-a lansat într-o „ofensivă” în sudul şi estul Ucrainei, dar, de două săptămâni, ruşii bat pasul pe loc. Mai mult, asistă la curgerea unui flux de arme americane şi europene, care curge către armata ucraineană, pe care nu pare să-l poată opri.
De ce nu bombardează armata rusă căile ferate ucrainene, ca să întrerupă fluxul de armament, care a echilibrat situaţia pe front?
Nu e vorba aici de „prudenţa” lui Putin, de „grija” lui de a nu intra în conflict cu NATO. Orice atac asupra infrastructurii ucrainene nu va primi un răspuns militar de la NATO, asta e limpede.
Singura explicaţie raţională este că armata rusă nu mai controlează cerul Ucrainei, ca să poată executa lovituri chirurgicale de aviaţie, iar bombele aruncate de la sute de km nu sunt destul de precise.
Apoi, transportul de arme şi muniţie se face şi pe autostrăzi, în convoaie mici, care se deplasează la adăpostul întunericului şi ca atare sunt foarte greu de lovit. De aceea, tactica rusă este să identifice depozitele de muniţie şi de tehnică militară şi să le bombardeze.
Se vede treaba că generalii ruşi nu au luat în calcul o astfel de situaţie de război şi nu s-au pregătit logistic pentru ea.
Mai mult ar însemna pentru ruşi să câştige mai puţin
De ce nu atacă Putin Ucraina decât cu, vorba unor comentatori, jumatate de fortă? Păi dacă şi-ar folosi toate resursele, cu ce s-ar mai apăra dacă ar fi atacat de NATO? Cu fermele de troli şi cu propaganda televizată? Armata păstrată la rezervă este în viziunea rusă garanţia că ţara nu va fi atacată la o adică de NATO.
Mai mult, cred că ruşii au priceput ca înaintarea masivă pe teritoriul ucrainean este contraproductivă militar. Că Ucraina este prea mare şi prea decisă să lupte ca să poată fi ocupată în totalitate, aşa cum au crezut la început. Dacă vor înainta mai mult, scăderea densităţii armatei va permite ucrainenilor să intre în spatele frontului şi să atace, le va permite folosirea de tactici de gherilă, cum au făcut până acum.
O linie a frontului clară şi un control rus al spaţiului ocupat sunt deziderate normale şi realizabile. Logica militară cere să te regrupezi pe teritoriul cucerit şi să-ţi consolidezi situaţia acolo. Altfel, mai mult teritoriu ar putea însemna pentru Rusia riscul de a avea la final mai puţin.
Noua Rusie este conturată, este ocupată, în ciuda loviturilor primite de armata rusă, iar acum este momentul ca ruşii să consolideze militar teritoriilor cucerite. De asta pare azi Rusia atât de pasivă, pentru că nu are alte soluţii mlitare decât cantonarea în ţinuturile cucerite şi purtarea unei lupte de uzură pe lunga linie a frontului.
În rezumat, ruşii nu atacă liniile de aprovizionare ale ucrainenilor, pentru că nu pot şi se aşază pe teritoriul ocupat, pentru că nu pot ocupa toată ţara. Restul ideilor despre această situaţie nu sunt decât scenarii pentru talk show-urile promovate de înfricoşatele şi frumos îmbrăcatele moderatoare de pe la televiziunile comerciale.
Războiul se va sfârşi după ce Europa va renunţa total la gazul rus
Lucrul de care mă tem este că se poate ajunge în curând la un soi de echilibru militar pe frontul de est şi sud. Că armata ucraineană nu va fi în stare de o ofensivă masivă, care să spargă frontul, iar armata rusă nu va putea înainta în teritoriul adversarului.
Adică se va ajunge la situaţia care a existat în Donbas din 2014 până la începutul razboiului, dar pe o linie de demarcaţie foarte lungă.
Ambii combatanţi au nevoie de un răgaz, de un respiro. Ucrainenii trebuie să pună la punct un modus vivendi economic, altfel ţara va intra în faliment, iar Rusia are nevoie de vreme pentru a-şi reface resursele armatei.
Ambele tabere îşi vor vedea însă eforturile materiale şi umane măcinate de lupta surdă şi echilibrată de pe linia frontului. Cine va ceda prima, economia rusă lovită de sancţiuni sau coagularea europeano-americană, rămâne de văzut.
Situaţia asta este defavorabilă ucrainenilor, pentru că astfel la eventuale negocieri de pace ruşii vor avea avantaj.
Cum Zelenski a tot spus că Ucraina nu va face pace atâta vreme cât teritorii ale sale sunt în gheara invadatorului, mă tem că negocierile de pace, chiar de vor avea loc, se vor bloca din motiv că poziţiile combatanţilor sunt ireconciliabile.
Pe de altă parte, sancţiunile occidentale au nevoie de timp pentru a se materializa şi a-şi produce efectele. Europa are nevoie de timp pentru a putea renunţa la gazul rusesc, iar până în clipa în care UE se va deconecta de la gaz războiul nu se va încheia.
Ca atare trebuie să ne aşteptăm la un război de uzură, la un război de durată, iar durata lui va depinde de rapiditatea cu care UE va găsi resurse alternative la gazul rus. Din clipa în care nu va mai putea exporta gaz, Rusia va fi condamnată. Problema este ca Ucraina să reziste până atunci.