Antreprenoriatul în agricultură e o provocare: cât de mult va ploua anul acesta? Își vor mai permite oamenii să cumpere pepeni? Ce a mers anul trecut merge și anul acesta?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care îi macină pe producătorii locali, iar Ionel Cârstoiu, fondatorul Cooperativei Agricole Gheorghe Doja din Ialomița, vorbește deschis despre aceste provocări. Un singur lucru le poate oferi predictibilitate: un partener care să aibă puterea de a duce marfa românească la export, povestește antreprenorul pentru spotmedia.ro.
Ionel Cârstoiu a intrat în lumea agriculturii în 2013 și de atunci a investit constant, aducând astăzi cooperativa la o suprafață de 360 de hectare de teren, având planuri de a construi propria fabrică de murături și o cifră de afaceri ce tinde spre 35 de milioane de lei în 2026.
„Cinci tineri ne-am adunat și am decis să înființăm o cooperativă, pentru a putea vinde producția noastră de pepeni către rețelele de retail. La momentul acela aveam doar pepeni. Era din ce în ce mai greu să îi vindem pe piața liberă, așa că am fost nevoiți să ne asociem și să încercăm să intrăm în retail”, își amintește Ionel Cârstoiu.
„În prezent suntem 10 membri și lucrăm aproximativ 360 de hectare de teren, dintre care circa 200 de hectare sunt cultivate cu legume. Anul acesta avem aproximativ 160 de hectare de pepeni și 30–40 de hectare de legume. În plus, avem și culturi de câmp, care ne ajută la rotația culturilor”, mai spune el.
De profesie economist, și-a lăsat jobul stabil, într-o fabrică de ulei din zonă, pentru a se dedica fermei sale și nu regretă asta, ba din contră: „Cred că acest lucru ne-a ajutat ca o rampă de lansare, pentru că am învățat cum să lucrăm cu supermarketurile (…) am intrat în retail chiar din 2013, de la înființare”, povestește Ionel Cârstoiu pentru spotmedia.ro.
Foto: Facebook/Cooperativa Agricolă Gherghe Doja
Ați început cu pepeni și v-ați dezvoltat și cu legume. A fost o strategie?
A fost o strategie prin care am vrut să avem continuitate pe tot parcursul anului și să putem asigura un cashflow constant. Vă dați seama că, la aceste suprafețe, lucrăm cu destui salariați permanenți, la care se adaugă și zilierii, iar oamenii trebuie plătiți tot anul.
Pepenele este un produs sezonier, așa că aveam nevoie de această diversificare pentru a putea susține activitatea pe termen lung.
Cum vă descurcați în prezent cu forța de muncă?
Teoretic stăm bine. În perioada recoltării pepenilor avem nevoie de o forță de muncă mult mai mare, așa că suntem nevoiți să apelăm și la muncitori extracomunitari, dar și la un număr mai mare de zilieri.
În restul anului, în afara perioadei de recoltare, ne descurcăm. Problema principală apare, așadar, sezonier.
Ați pornit pe exporturi încă de la început sau v-ați orientat către exporturi pe parcurs?
În 2016 am început să lucrăm cu Lidl România, iar după aproximativ doi ani, în 2017–2018, am început să facem și export, tot prin Lidl România, către Lidl Cehia – export de pepeni. Până în prezent, am exportat doar pepene.
A existat și o pauză de un an, din cauza unor probleme de producție la nivel național, când abia am reușit să acoperim nevoile din țară. Ulterior, începând de anul trecut, am crescut suprafețele și am reluat exportul. Anul trecut am livrat către Slovacia și am fost bucuroși să aflăm că produsul a fost bine primit.
Ca urmare, am încheiat deja o înțelegere pentru anul acesta, pentru aproximativ 2.000 de tone. Vom livra și ne dorim să dezvoltăm această zonă de export, deoarece piața din România s-a aglomerat destul de mult din punct de vedere al producătorilor care au reușit să intre în retail și să își adapteze business-ul la cerințele hipermarketurilor.
Astfel, competiția pe piața internă este destul de mare. De aceea, următorul pas pentru noi este să încercăm să dezvoltăm cât mai multe canale de livrare către exterior. Practic, vorbim de livrări intracomunitare, nu neapărat de export în sensul clasic.
Foto: Facebook/Cooperativa Agricolă Gherghe Doja
Cum se reflectă recordul de exporturi la Lidl – 78 de milioane de euro și o creștere de 24% pentru furnizorii români în 2025 – în activitatea cooperativei dumneavoastră?
Cu siguranță ne dorim să creștem partea de export, pentru că vorbim de o piață diferită, unde poți să produci mai mult, să vinzi mai mult și, implicit, să îți dezvolți business-ul, unde ai oportunitatea de a vinde volume mai mari și, în același timp, de a face produsul cunoscut și pe alte piețe. Din punctul meu de vedere, acesta este un mare avantaj.
Ne dorim să continuăm colaborarea cu Lidl și să creștem cantitățile, dar și destinațiile. Anul acesta, ținând cont că estimăm o producție mai mare – au crescut suprafețele, au crescut producțiile – ne-am dori să vindem și către Cehia, Slovacia, să consolidăm aceste piețe.
Acest lucru ne-ar ajuta foarte mult mai ales în perioadele de vârf de producție, despre care vorbeam, pentru a putea gestiona mai bine volumele.
În același timp, colaborarea cu Lidl este foarte importantă pentru noi. Este principalul nostru client și ne oferă predictibilitate. Poți să lucrezi pe estimări și ai o bază pe care te poți sprijini.
Această predictibilitate îți permite să îți organizezi business-ul din timp, să planifici și să anticipezi mai bine. Din punctul meu de vedere, acesta este un avantaj major în business.
Ce pondere din producția Cooperativei a mers în 2025 către export?
După un an în care ne-am concentrat să acoperim necesarul la nivel național, în 2025 am reluat colaborarea pentru exporturi. Am discutat cu ei (Lidl Romania – n.red), dar nu am avut pentru 2025, așa cum avem pentru 2026, o estimare agreată sau o cantitate estimativă stabilită împreună. A fost mai mult o etapă de test.
În acel context, am avut undeva la puțin peste 1.000 de tone livrate către ei. Raportat la totalul nostru – în jur de 10.000 de tone – asta a însemnat o creștere de aproximativ 10%.
Dacă anul acesta ajungem la 20–25%, ar fi ideal pentru noi și sperăm să atingem această creștere.
Cum estimați că va fi producția anul acesta?
Anul acesta sunt, totuși, puțin temător, dar în același timp și încrezător. Venim după doi ani buni la cultura de pepene, iar pentru noi aceasta reprezintă aproximativ 80% din activitate. Cu asta ne-am consacrat, cu asta am început și tot pe această direcție ne-am dezvoltat.
Avem mai multe varietăți de pepene – în jur de 20: fără semințe, cu miez galben, tip pepenoaică, pepene galben, tot felul de variante.
După doi ani buni, în care fermierii au câștigat ceva bani, estimez o creștere a suprafețelor cu aproximativ 10%. Totul depinde, însă, foarte mult de climă.
Contează mult și situația economică din România – dacă oamenii vor mai avea bani pentru astfel de produse sau dacă vor prioritiza alimentele de bază și vor renunța la pepene.
Este greu de anticipat, viitorul este destul de incert.
Din partea noastră, ne dorim să fim rentabili și să livrăm o marfă bună, de calitate, astfel încât consumatorul final să cumpere și prima, și a doua, și a treia oară. Dar, din păcate, nu depinde totul doar de noi.
Foto: Facebook/Cooperativa Agricolă Gherghe Doja
Ce investiții ați făcut în această cooperativă?
Noi investim constant încă de la înființare. Am început cu un depozit de 300 de metri pătrați, pe care ulterior l-am extins la 1.000 de metri pătrați și am construit și niște clădiri de birouri. Apoi, în 2017, am achiziționat un depozit de 1.800 de metri pătrați. Nu ne-am oprit aici.
A fost greu – am avut o perioadă dificilă în 2017 – dar, în urmă cu aproximativ trei ani, am accesat două proiecte europene. Unul a fost pentru dezvoltare, prin care ne-am înnoit parcul de utilaje, iar celălalt pe partea de cereale, unde am construit un siloz cu o capacitate de aproximativ 1.000 de tone.
Ambele proiecte sunt finalizate și ne ajută să avem o continuitate pe parcursul anului, atât în ceea ce privește cashflow-ul, cât și activitatea angajaților.
Al treilea proiect este în prezent în implementare: construim o fabrică de murături, cu o capacitate de aproximativ 2.000–2.500 de tone pe an, pentru varză murată și alte produse.
Vom avea murături asortate, inclusiv pepenași, și încercăm să diversificăm producția. Sperăm să finalizăm proiectul până la finalul anului 2027 și să intrăm atunci în producție.
În momentul de față, însă, investițiile merg destul de greu, în principal din cauza finanțărilor.
Aveți parte de sprijin din partea băncilor?
Până acum, relația cu băncile a fost una bună. Problema principală, în acest moment, o reprezintă costurile – dobânzile și celelalte comisioane. Dar toate acestea vin la pachet cu instabilitatea economică prin care trecem.
Mi-e teamă că perioada următoare va fi puțin mai complicată. Dacă până acum a fost cât de cât bine, există riscul ca de aici înainte lucrurile să devină mai dificile.
Să știți că am reușit cu greu să obținem finanțările pentru proiectele europene. Chiar dacă primele două au avut o intensitate de finanțare de 90%, iar proiectul pentru fabrica de murături are 65%, procesul a fost destul de dificil. Dar, până la urmă, le-am obținut.
Sperăm să putem duce la bun sfârșit și acest proiect și să îl transformăm efectiv într-un business profitabil, așa cum ne dorim.
La ce valoare se ridică toate aceste investiții?
Însumat, vorbim de aproximativ 7 milioane de euro pentru cele trei proiecte, plus un proiect pe energie verde.
Apoi, celelalte două proiecte, pe DR-16, se ridică și ele undeva la aproximativ 4 milioane de euro. Dar, cum spuneam, încă așteptăm eligibilitatea, de aproape un an.
Cum a arătat cifra de afaceri în 2025 și ce estimări aveți pentru 2026?
În 2025 am depășit pragul de 30 de milioane de lei cifră de afaceri la nivelul cooperativei, iar pentru 2026 ne propunem să ajungem la 35 de milioane. Acesta este targetul nostru.
Ce înseamnă să fii fermier în România?
A fi fermier este, fără îndoială, o provocare, dar este și o meserie care îți poate aduce satisfacții reale. Sunt ani în care rezultatele îți confirmă munca și îți dau energie să mergi mai departe, dar sunt și perioade dificile, pentru că în agricultură nu poate fi niciodată bine tot timpul.
Este un domeniu în care depinzi de foarte mulți factori pe care nu îi poți controla, începând cu clima. Costurile sunt diferite, iar pe lângă cheltuielile directe, pe care le cunoști și le planifici, apar frecvent și cheltuieli indirecte care îți pot afecta serios rentabilitatea.
De aceea, agricultura nu se judecă după un singur an. Este nevoie de răbdare și de o perspectivă pe termen mai lung, de câțiva ani, abia atunci poți trage o concluzie corectă.
În final, cred că totul se reduce la câteva lucruri esențiale: trebuie să îți placă ceea ce faci, să ai un psihic puternic și să fii dispus să muncești, cu flexibilitate totală. Pentru că, în agricultură, nu există program – există doar responsabilitate și continuitate.
Nvidia vrea să reinventeze PC-ul cu un cip pentru agenți AI. Ce înseamnă, concret, RTX Spark
Zelenski anunță care e cel mai bun moment pentru discuții de pace cu Rusia
FCSB a primit o ofertă concretă pentru Darius Olaru și a dat răspunsul: "Pot să-l dau"
O nouă încălcare majoră a armistițiului: SUA au lovit ținte din Iran, Kuweitul a fost atacat cu rachete și drone
