Frumos machiate şi îmbrăcate în haine de firmă, moderatoarele sperie lumea în direct cu invazia Moldovei
Dacă te cheamă Putin şi eziţi să bombardezi liniile de aprovizionare ucrainene, s-ar putea întâmpla să-ţi fie teamă că loveşti NATO şi te trezeşti în război cu el. Dacă e adevărată această aserţiune, înseamnă că Kremlinul se teme de o confruntare cu NATO ca Dracul de tămâie. Ceea ce înseamnă, prin consecinţă, că toate declaraţiile belicoase la adresa NATO şi SUA sunt propagandă curată.
Prin extindere, şi atacarea Moldovei se poate încadra deocamdată la acest capitol, cel al ameninţărilor care ar trebui să producă haosul de care armata rusă are nevoie ca de aer.
Dar armata rusă abia are cu ce completa pierderile umane şi de echipament militar de prin Donbas. Cum va produce din neant suficiente trupe ca să încropească în Transnistria o armata care să ocupe Modova şi să atace mai apoi Ucraina ţine mai degrabă de filmele cu Harry Potter decât de realitate.
Dacă este aşa, de ce sperie televiziunile de ştiri lumea cu iminenta invazie a Moldovei, doar din dorinţa de a face audienţă? Ştiu că este plictisitor să tot spui că atacurile ruse se soldează cu eşecuri şi că armata lui Putin continuă victorioasă războiul cu blocurile ucrainene, dar asta nu justifică emiterea pe sticlă de scenarii demne de minţi reportericeşti aidoma de bolnave ca ale lui Putin.
Dar dacă aveam un minister al adevărului, ce făcea acesta, amenda modic televiziunile sau le închidea din cauză de minciună care serveşte propagandei proruse?
Noroc cu generalii care explică elegant şi neobosiţi ce şi cum cu invadarea Moldovei, spre nemulţumirea moderatoarelor care dau frumos pe sticlă cu machiajul şi hainele de firmă din dotarea televiziunilor, mai ales fiind ele înfricoşate de viitorul ţărişoarei de peste Prut.
Singurul merit în victoria la prezidenţiale a domnului Macron este că a participat, cam asta a vrut să-i spună Putin privind siguranţa alimenatră a lumii
Trebuie să te cheme Macron şi să ai în dotare fie o doză imensă de naivitate, fie o mai imensă cantitate de oportunism făţarnic, ca să-l asculţi pe Putin vorbind despre cum merge operaţiunea speciala împotriva nazismului ucrainean şi despre crimele de război comise de ucraineni, culmea, pe teritoriul propriei ţări. Ca la final să discuţi problema siguranţei alimentare a omenirii cu tiranul de la Kremlin.
Să atragi atenţia călăului despre posibilitatea ca parte din omenire să facă foamea din cauza lui este ca şi când i-ai valida acţiunile. Să porţi discuţia asta după ce prin Franţa ta lumea a ieşit în stradă pentru că s-a scumpit benzina şi gazul, iar masa la restaurant costă mai mulţi euro, e mai mult decât penibil.
Domnul Macron, aidoma multor domni progresişti, arde de nerăbdare de a discuta marile probleme ale omenirii. Dacă la nivel teoretic domnii aceştia au dreptate, atunci când discursul coboară la firul ierbii, atunci când trebuie identificate căi de soluţionare şi puse în practică cu la fel de corecte măsuri, vorbirea le devine brusc găunoasă, bâlbâită şi lipsită complet de relevanţă.
Când siguranţa alimentară a lumii – problema generală – ţine de cursul razboiului, să pui pe masă - ca măsură - o discuţie cu cel ce a provocat dezastrul este cel puţin artificial şi neproductiv. Să-i ceri crocodilului să plângă pentru victimele sale este complet iraţional.
Dacă acasă, la alegerile prezidenţiale, l-ai identificat pe Putin ca fiind răul aflat la baza deteriorării nivelului de trai în Franţa, cum să mai vii într-un act ce se vrea de politică externă cu discuţii pe teme aiurite când anterior ai trimis armament Ucrainei?
Poate că domnul Macron, îmbătat de victoria la prezidenţile – victorie la care singurul său merit este că a participat în competiţie – crede ca statura sa de om politic a crescut exponenţial şi că vorbele sale au greutate şi vor fi luate în seama de tiranul de la Mosdcova. Ei bine, dacă avea nevoie de un duş rece, domnul Macron l-a găsit rapid.
Cred că, prin comparaţie, Victor Orban, cu politica sa pro-rusă făţişă, este mult mai cinstit decât preşedintele Franţei, mult mai predictibil. Cu Victor Orban ştim cum stăm, ştim cum va reacţiona, ştim cum să ne comportăm. Cu Macron, din cauza voltelor sale politice imature şi aiuritoare, nu vom şti niciodată ce şi cum, în afara faptului că se face de râs periodic când vine vorba de politica externă.
Parafrază la legile lui Murphy: dacă izgoneşti din Mariupol nişte nazişti ucraineni, nu-i vei mai găsi niciodată, pentru că s-au răspândit deja prin lumea civilizată
Să mai spună cineva că ruşii nu ştiu ce este ăla nazism şi că nu sunt al naibii de selectivi cu naziştii ucraineni.
Să analizăm puţin cum stau lucrurile. Primarul Mariupolului susţine că rușii au deportat din oras aproape 40.000 de persoane în Donețk sau în Rusia. Să presupunem că din raţiuni umanitare ruşii au scos aceşti oameni din oraş, ca să nu fie bombardaţi şi i-au pus la adăpost de naziştii ucraineni. Singurul motiv raţional ar fi că aceştia nu sunt nazişti şi că merită să trăiască în autoproclamata republică Doneţk sau chiar la sânul maicii Rusii.
Mai mult, mai ieri au permis ca 200 de persoane să plece din buncărele Azovstal spre Zaporojie, lucru ce mă duce cu gândul că nici aceştia nu sunt nazişti.
Concluzia este că nazişti sunt doar combatanţii batalionului Azov şi partea de populaţie care a apucat să fugă din Mariupol. Pe fasciştii din batalionul Azov îi bombardează cam inutil armata rusă, iar pe fugari îi caută cu tancurile şi cu bombele prin Ucraina fără să-i găsească. Asta a obţinut cu măreaţa operaţiune specială preşedintele Putin, încercuirea unui batalion de nazişti, pentru care a trebuit să distrugă un oraş.
Altă concluzie este că operaţiunea specială faza pe Donbas nu se va încheia niciodată, pentru că nici Dracu', cât o fi el de rus, nu-i va găsi pe toţi naziştii ucraineni fugari fiind ei prin Europa, America şi Canada.
Lucrul acesta explică şi de ce forţele ruse au bombardat toate clădirile din oraş, ca să nu se mai întoarcă să-şi spele piciorele în Azovul lor naziştii ăia. Să însemne asta că armata rusă ştie că se va retrage şi de aia a distrus oraşul?