Ce maica pravoslavnică rusă căutăm noi în Slavutîci, domnule?
Nici n-au apucat trupele ruse să ocupe Slavutîci şi să fure primarul, că Ministerul Apărării ruşilor de pretutindeni a şi scos pe masă noua tactică militară, aceea a îndeplinirii obiectivelor şi a concentrării pe ,,apărarea” republicilor din Donbas.
Care republici donbasovene se apără de „naziştii” ucraineni bombardând ticălos Mariupolul, dar asta e altă problemă.
Aşa că militarii ruşi au dat drumul primarului şi au plecat din oraş să se adăpostească prin pădurile roşii din jurul Cernobîlului.
Caută să mai înţelegi ceva din războiul ăsta, în care soldatul rus hălăduieşte de capul lui prin Ucraina şi nu ştie dacă e corect sau nu să se bată cu fraţii săi.
Cred că dacă nu erau artileriştii cazaţi departe de linia frontului, care să bombardeze nevrotic oraşele ucrainene, războiul ăsta se termina deoarece, pentru soldatul rus debusolat, ce mi-e Slavutîci, ce mi-e Ucraina, totuna.
Nu mă aştept ca armata rusă să găsească rapid răspunsul la întrebarea moromeţiană ce maica provoslavnică rusă căutăm noi în Ucraina, domnule, dar dacă unii dintre combatanţi şi-o pun prin pădurile roşii de la Cernobîl e şi asta un capăt de început bun.
Abia când Ucraina va fi cum a fost…
Distrugerile din Ucraina sunt uriaşe, au ajuns la peste de patru ori PIB-ul ţării. Suma este enormă şi va fi nevoie de mai mult de un deceniu pentru a se reconstrui bună parte din ce s-a distrus.
Vom asista la o cursă paralelă, reconstrucţia Ucrainei versus reconstrucţia armatei ruse. Biata Ucraină va plăti din greu, iar grija comunităţii internaţionale ar trebui să fie ca Rusia să plătească şi ea un preţ măcar aidoma, asta ca să simtă şi mujicul cu mintea ameţită de votca imperialistă ce înseamnă să ieşi din izba ta cu parul ca să omori capra vecinului, pentru că a lui dă lapte european, iar a ta e cam stearpă, deşi pravoslavnică.
Ca atare ridicarea imediată a sancţiunilor după modelul ministresei de Externe engleze nu mi se pare a fi o chestiune productivă. Apoi, dacă sancţiunile s-ar ridica iute şi oligarhii ar trece iar la afaceri cu Vestul, Germania nu s-ar lepăda de gazul rusesc cum vrea să facă azi, iar domnişorul Macron n-ar mai construi ceva centrale atomoelectrice, care să asigure Franţei independenţa economică.
Ce vreau să spun este că, dacă la Moscova or fi nişte silovicki care vor să salveze Rusia ieşind rapid din război cu preţul căpăţânii lui Putin înainte ca economia rusă să fie pusă pe butuci, Occidentul nu ar trebui să accepte asta decât cu preţul reconstruirii Ucrainei.
Când Ucraina va fi cum a fost şi maica Rusie poate fi la fel ca înainte de invazie, asta este corectitudine politică, nu mâş-maş-urile limbistice cu care ne-a pisat Bruxelles-ul amar de ani.
Davai ceas Audemars Piguet
Băieţii din FSB au jefuit un magazin în care se vindeau ceasuri elveţiene scumpe.
Se comportă bieţii aidoma bandelor de cartier BLM, care de dragul vieţilor celor de culoare jefuiesc magazine la manifestaţii.
Dar băieţii de cartier din Moscova n-au avut în vedere numai „pedepsirea” Elveţiei pentru că a renunţat la neutralitate, ci probabil şi interesul pecuniar personal. De, nu se ştie ce va urma după invazie, un ceas Audemars Piguet e o asigurare pentru zilele de după epurarea FSB pe motiv de niet davai palton ucrainean lui Putin.
Ai noştri cu vopseaua noastră, ai lor cu balega lor
Au şi ruşi faliţii lor, aşa cum şi noi îi avem pe ai noştri. Ai noştri mâzgălesc cruci prin cimitire, iar ai lor cară balegă să o depună pe preşurile celor ce îndrăznesc să vorbească despre „operaţiunea militară specială” din Ucraina ca fiind ce este, o invazie rusă, atât şi nimic mai mult.
Şi, ca să fie în ton cu măreaţa armată rusă care bombardează otova blocuri, şcoli şi spitale, naţionaliştii ruşi vandalizează uşile apartamentelor jurnaliştilor ne-vânduţi lui Putin. Au ruşii ăştia o ură viscerală pe locuinţe şi pe mobilier ceva de speriat.
Aş îndrăzni să propun, la paritate, ca ai noştri şi ai lor să fie aşezaţi între liniile ruse şi ucrainene înarmaţi cu ce au, cu spray-uri sau cu balega din dotare. Asta ca să degere puţin, am aflat de pe Discovery că degerăturile limpezesc minţile tulburi, că de-aia se retrag unii dintre soldaţii ruşi degeraţi de pe front.
Cele şapte atacuri din Donbas care au speriat vestul Ucrainei
Nici nu s-a stins ecoul schimbării de paradigmă glăsuit de Ministerul Apărării ruşilor de pretutindeni că separatiştii s-au şi repezit la atac în Doneţk şi Lugansk. Entuziasmul rus a fost atât de mare că separatiştii au atacat de 7 ori într-o zi.
Atât de mare le-a fost entuziasmul de a pune în practică propaganda otrăvită a Kremlinului că n-a contat că au pierdut 12 tancuri şi vreo 10 vehicule de luptă.
Nu le-a păsat de pierderi pentru că au auzit de la minister că jerpelitele batalioane de la Kiev care-şi ling rănile prin Belarus vor fi relocate în zona lor de luptă, cu tancuri şi autovehicule şi lansatoare de rachete cu tot.
Bieţii separatişti nu mai ştiu să deosebească minciuna de propagandă.
Bombe contra apă în loc de apă contra chinezării
Uite de ce au ocupat ruşii oraşul Herson, ca să umple cu apă canalul Crimeii de Nord, ca să aibă şi fermierii pravoslavnici cu ce iriga culturile la vreme de secetă.
Este o victorie rusă importantă, deşi eu nu înţeleg costul acesteia: cu banii pierduţi în război, ruşii puteau desaliniza apa de mare sau puteau condiţiona fluxul de gaz către Ucraina de fluxul de apă către Crimeea, la paritate.
Dacă nu au ocupat chinezii Crimeea… Acum n-ar mai fi bombardat nimeni blocurile de locuinţe şi şcolile, apartamentele s-ar fi umplut cu chinezării ieftine, iar Sevastopolul ar fi fost staţia terminus al noului drum al mătăsii.
Dar nici acum nu e vremea trecută, la cum arată operaţiunea specială din Ucraina şi economia rusă sancţionată, cred că trenurile chinezeşti vor ajunge curând în gara de la Sevastopol, ca să aducă raţii de orez prefiert soldaţilor armatei roşii.