PSD nu e doar un cancer politic, ci și unul sindical. Ați auzit ca vreun lider de confederație să fie schimbat, ați auzit de alegeri libere în interiorul acestor structuri total opace? Nu. Cred că atunci când se vor hotărâ din nou să protesteze, angajații din domeniul public trebuie să înceapă prin a le cere socoteală propriilor conducători.
Sindicatele din România sunt organizații ancorate puternic în comunism, care apără privilegiile unor grupări care controlează instituții și companii publice, nu pe cele ale angajaților.
Dacă ar fi fost altfel, acești lideri le-ar fi spus membrilor că, din toamnă, există șanse bune să nu poată fi plătite salariile, în urma dispariției din buget a 770 de milioane de euro, banii asociați legii salarizării din PNRR.
Sindicatele mari din România au fost, după 1990, o armă a PSD, folosită împotriva încercărilor de reformare a țării. De fiecare dată când la Palatul Victoria a fost un prim-ministru social-democrat sau USL, nu au fost proteste, nu au fost greve. Liniște și pace. De fiecare dată când a fost un premier cu vederi liberale, reformatoare, deși s-a întâmplat foarte rar, sindicatele au luat foc.
Legătura dintre PSD și mișcarea sindicală a blocat Legea salarizării unitare. Întrebarea e ce o să se întâmple din septembrie încolo, atunci când vor începe concedierile forțate în lipsa fondurilor bugetare?
Pur și simplu, peste un milion de locuri de muncă din domeniul public sunt jucate la loteria politică pentru ca Sorin Grindeanu să ajungă prim-ministru.
Orbirea sindicatelor
“Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranșe. Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 și s-a opus cu o îndârjire sinucigașă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acționează pentru a fi sigur că S&P (n.a. agenție internațională de rating) ne va coborî în categoria țărilor nerecomandate investițiilor”, a scris Eugen Rădulescu, consilier BNR, într-o postare pe Facebook.
“Întâi a făcut praf legea ANI, iar acum este ferm împotriva legii privind salariile din sectorul public, unde luptă cot la cot cu sindicatele – care vor fi părtașe la îngroparea economiei și a oricărei șanse de mai bine pentru mai bine de un deceniu de acum încolo…”, a mai adăugat Eugen Rădulescu.
Doar cine nu vrea să vadă nu vede că Sorin Grindeanu și PSD nu au decât un singur scop, acela de a controla resursele publice în interes propriu.
Nu există nici cea mai mică preocupare pentru bunăstarea cetățenilor, în general, și nici a salariaților din domeniul public, în special, așa cum s-a tot lăudat în ultima vreme liderul social-democrat.
Dar dacă obiectivul politic al PSD e destul de străveziu și toxic, e de neînțeles orbirea liderilor de sindicat care sacrifică interesele celor pe care-i reprezintă pentru cel al unui partid care are astăzi sub 15% susținere publică.
Ce le vor spune asistenților medicali și profesorilor din septembrie încolo, când nici salariile nu vor mai crește, nici primele și sporurile nu se vor mai acorda, iar prețurile bunurilor și serviciilor vor fi tot mai mari?
“Am încercat, dar n-am reușit” e singurul răspuns posibil, urmat, probabil, de o nouă serie de proteste și greve care nu vor avea alt efect decât că vor aduce și mai multe lipsuri.
A avut Sorin Grindeanu vreun moment de sinceritate în fața nemulțumiților prin care să le spună că PSD a greșit când și-a bătut joc de banii publici? Nu. PNL a făcut-o și, măcar, în al 12-lea ceas a încercat să se reformeze. Încă n-a reușit, dar face eforturi.
Ce va face PSD?
Problema României și a sindicatelor, în special, este aceea că orice reducere a ratingului de țară în care investitorilor li se spune că e periculos să facă afaceri aici va produce un tsunami financiar care va spulbera tot - joburi, firme, guverne, președinte, tot.
Echilibrul economic e atât de fragil, încât garantul României în fața investitorilor locali și străini e Uniunea Europeană, nu activitatea economică internă, productivitatea și calitatea bunurilor și serviciilor realizate în țară, ci faptul că acestea funcționează, fiind finanțate cu bani europeni.
Marea problemă nu e că, în cazul în care nu trece Legea salarizării unitare, se pierd niște “amărâte de milioane de euro”, cum le consideră propaganda pesedistă, ci pierderea lor reprezintă semnalul că economia nu se reformează și devine nesigură, deci nu e recomandat să se investească în ea.
De aceea, România nu trebuie să rateze niciun jalon major din PNRR, pentru că ratarea va veni la pachet cu scăderea ratingului de țară și trecerea în categoria junk.
Peste două luni, atunci când nu vor mai fi bani, când Ilie Bolojan nu va mai fi premier, când nu vom avea buget pentru că va fi imposibil de făcut la dobânzile uriașe de finanțare a activităților publice, când vor începe concedierile, protestele și grevele, ce va face PSD? Va da vina pe Bolojan și Fritz, pe greaua moștenire, aruncând “mortul” în curtea Palatului Cotroceni.
