Școlile din România își vor deschide porțile pentru elevi și profesori în data de 14 septembrie, la o lună după cele din Suedia și în plină pandemie de Covid-19, iar experiența suedeză demonstrează cât de important este ca toată lumea să colaboreze: școlile, părinții și copiii. ”Toți suntem parte din soluție”, spune Laura Ghibu, medic român stabilit la Malmo, în Suedia.
”Dacă nu există colaborare, va fi catastrofă. (…) Fiecare trebuie să își suflece mânecile, să se ducă la școală și să spună: ’Ce putem face? Nu mă interesează că nu avem nu știu ce și nici a cui e vina, mă interesează ce putem face, toți, împreună”, spune Laura Ghibu într-un interviu acordat pentru cititorii SpotMedia.ro, în care povestește despre condițiile în care a început noul an școlar în Suedia și cum au fost pregătiți copiii, explicând totodată de ce autoritățile suedeze nu au închis nici școlile, nici restaurantele, și nici nu au obligat pe nimeni să poarte mască în public.
Laura Ghibu are o poveste de viață impresionantă (pe care o puteți citi AICI) . Este strănepoata marelui Onisifor Ghibu, a studiat Biomedicina la Uppsala University și Medicina dentară la Lund University, locuiește în Malmo (Suedia) și este unul dintre cei mai activi membri ai Diasporei românești. Anul trecut a devenit și membru al ICDE România.
Spune-ne mai întâi cu cât timp înainte ați fost informați voi, părinții, în ce condiții va începe acest nou an școlar, cu totul și cu totul special din cauza Covid-19?
Părinții au fost informați cu o săptămână înainte, printr-o scrisoare trimisă pe email, în care ni se spunea ceva de genul ”Bine ați venit în noul an școlar!” și ”Vă rugăm să nu veniți la începerea cursurilor. Noi vom lua toate măsurile de prevenție prevăzute de lege și sperăm să avem un an școlar foarte frumos”. Scrisoarea a fost trimisă pe 13 august, iar școala a început pe 19 august.
Deci, practic, ne-au spus că ei sunt responsabili și că au luat toate măsurile necesare. Și ne-au rugat să nu mergem în prima zi de școală.
Ne-au mai rugat și să nu intrăm cu copiii ÎN școală (copilașii mai mici erau duși până în clasă, dar nu mai e permis, ei trebuie lăsați în fața școlii, să se descurce).
O problemă intens dezbătută la noi este ”Cine asigură măștile elevilor și profesorilor, statul sau fiecare e pe cont propriu?”. La voi cum e?
Copiii nu vin cu măști la școală. Aici la noi autoritățile au decis că nu e nevoie de măști, doar să asigurăm distanțarea fizică.
În Suedia avem o răspândire comunitară foarte mică, la noi practic se termină primul val.
Sursa: AICI
Ceea ce am făcut noi aici este să luăm primul val în piept, dar cu o organizare foarte bună a sistemului sanitar, în așa fel încât toată lumea care are nevoie să poată să beneficieze de ajutor.
Noi am avut foarte multe cazuri în aprilie, în mai, apoi numărul a început să descrească și acum suntem jos, fără să purtăm măști.
Însă am avut tot timpul interdicția de a ne întâlni (cel mult 50 de persoane), cluburi/discoteci nu, spectacole nu au existat...
Restaurantele au fost închise sau deschise la voi?
Restaurantele au fost deschise, dar nu puteai să stai la bar, nu puteai să stai în picioare, nu aveai voie să te plimbi prin restaurant. Trebuia să stai la masă și să nu te miști de acolo.
Un alt lucru interesant: nu existau meniuri la restaurant. Și-au făcut aproape toți aplicații și comandai numai prin Internet. La fel, plăteai totul prin Internet. Dacă nu aveai aplicația sau nu aveai telefonul la tine, nu puteai mânca.
Nu se schimbau bani între persoane, nu se punea mâna pe hărtii etc.
Să ne întoarcem la subiectul de la care am pornit – redeschiderea școlilor. Vi s-au cerut vouă, părinților, bani pentru dotarea claselor, pentru dezinfectanți, cabine de plastic în jurul băncilor etc sau cheltuielile au fost suportate de către autorități?
Noi nu avem cabine în jurul băncilor, pentru că nu există bănci. Sunt niște mese foarte simple, Ikea (râde - n.red), care se așază în tot felul de poziții. Copiii nu stau unul în fața celuilalt și poți să le distanțezi cum vrei.
Nu vă temeți de transmiterea virusului de la un copil la altul?
Se consideră că nu există acum o răspândire comunitară și că nu e chiar așa de periculos ca ei să stea unul lângă celălalt.
În plus, atunci când a fost cel mai grav nivel al pandemiei în Suedia (martie, aprilie, începutul lui mai) școlile au fost deschise fără să se ia măsuri mai importante, doar cele pe care le-am descris înainte: fără mască, doar igienă, distanțare și fără adulți în școală.
De atunci ni s-a spus să nu socializăm foarte mult între noi, între familii, adică să ținem totul în familie și în școală. Copilul întâlnea doar familia nucleu și copiii din școală.
S-a descoperit că în Finlanda (care are o populație similară dar a fost în lockdown total) s-a înregistrat același număr de îmbolnăviri în rândul copiilor și al profesorilor ca în Suedia.
Asta a dus la concluzii precum:
1. Copiii nu transmit profesorilor.
2. Copiii sunt destul de greu de molipsit de către adulți
3. Copiii nu transmit între ei.
Află mai multe despre INACO: Cum s-au redeschis școlile în lume?
Pe de altă parte, există un studiu francez care arată că virulența în cazul infecțiilor la copii este mai mare la copii decât la adulții care sunt spitalizați, dar acești copii nu prezintă simptome.
În mod normal, o virulență mare înseamnă o infecțiozitate mare, dar acest virus nu are nimic normal. Trebuie să încercăm să nu mai mergem cu idei preconcepute despre cum se răspândește acest virus, bazându-ne pe virusul gripal. Nu există nicio corelație.
Spune-ne câte ceva și despre condițiile de igienă din școlile suedeze, cele din România fiind binecunoscute.
Nu este fantastic. Sunt toalete, poți să te speli, să bei apă, dar copiii sunt tot copii....Însă există apă curentă, săpun, hârtie igienică și hârtie de unică folosință.(...)
Vezi AICI cum arată o grădiniță din Suedia organizată în aer liber.
Știu că în România nu sunt aceleași condiții, dar mesajul meu pentru părinții din România este acesta: Suntem în criză, trebuie să ne ajutăm reciproc. Nu avem săpun? Cumpărăm (cine poate, cine nu poate nu poate...). Trebuie să ne ajutăm, să fim ca un mănunchi, fiindcă altfel nu ieșim la capăt.
Toată lumea așteaptă (de la guvern, de la minister, de la...), dar banii aceia tot ai noștri sunt. Retorica în România este atât de ciudată! Toți așteaptă de la stat fără să își dea seama că statul suntem noi toți.
Posibilitățile de a se redeschide o școală le cunosc cel mai bine părinții și școala. Dacă nu există colaborare, va fi catastrofă. Trebuie neapărat ca părinții să conștientizeze acest lucru, să nu spună ”Eu nu știu, nu mi-a spus nimeni!” și să se dea vina unul pe celalalt.
Fiecare trebuie să își suflece mânecile, să se ducă la școală și să spună: ”Ce putem face? Nu mă interesează că nu avem nu știu ce și nici a cui e vina, mă interesează ce putem face, toți, împreună”.
La noi, părinții s-au întâlnit cu 4 zile înainte de deschiderea școlii ca să curețe, să vopsească, să amenajeze și să pregătească școala pentru copii. Am făcut chetă.
Vezi aici imagini de la pregătirea deschiderii școlii în Malmo:
Mi se pare foarte important să se dea acest mesaj, care nu se dă:
Toți suntem parte din soluție!
Și trebuie să înțelegem: copilul acela mic este și el o parte din soluție. Am văzut pe Facebook un cântecel făcut special pentru copii, ar trebui luat ca exemplu și în România:
Tu cum crezi că își poate pregăti un părinte copilul cel mai bine pentru începerea școlii? Ce să îi spună ca să îl responsabilizeze fără să îl înfricoșeze?
Copiilor trebuie să li se spună adevărul.
În primul rând, eu, dacă aș fi în România, i-aș fabrica fetiței mele o mască de pânză, pentru că măștile acestea medicale sunt diferite din punct de vedere al calității produsului.
Eu le folosesc în fiecare zi, dar acum, când e penurie, am avut niște măști groaznice, nu puteam respira, îmi ardeau fața. Și având în vedere că se vor cumpăra tone de măști, probabil că se vor cumpăra unele de proastă calitate, pentru că doar acelea se vând la tonă, pe cele de calitate de-abia le găsești.
Deci eu i-aș confecționa o mască de pânză copilului. Sunt tot felul de video-uri pe Internet care arată cum se procedează. Și i-aș face-o cu un anumit desen: Spiderman, Zorro sau mai știu eu ce. Aș merge pe ideea asta: ”Acum, tu și cu mine trebuie să luptăm cu virusul. El e inamicul nostru și ca să nu te vadă, trebuie să te maschezi”. Cred că ar funcționa foarte bine la cei mici.
Iar copilului mai mare (8-9-10 ani) trebuie să i se explice foarte clar că este o parte a societății foarte importantă. ”Tu ești baza societății, copilul meu! Tu trebuie să mă ajuți pe mine, și pe bunica, pe toată lumea”. Când un copil este responsabilizat în acest fel, se simte și important, și chiar face ceea ce trebuie să facă.
La vârstele mai mari, e mai greu...
Ce părere ai despre învățământul online? La noi sunt mulți părinți care se tem să își trimită copilul la școală și preferă ca el să învețe de acasă, atât cât se poate și cu toate consecințele, care nu sunt greu de ghicit.
La noi au fost foarte mulți parinți care s-au revoltat în aprilie-mai, când nu se închideau școlile, deși toată lumea le închidea în jurul nostru. Institutul Național de Sănătate a spus atunci că nu este nevoie să ținem copiii acasă și autoritățile au impus prin lege să fie trimiși copiii la școală.
Dacă nu trimiteai copilul la școală, venea Protecția Copilului și îl lua. Dacă el avea o boală gravă, puteai să îl ții acasă. Dar fără un motiv real, doar din cauză că erai tu speriat, îți luau copilul.
Aici toată lumea se gândește la interesul primordial – al Copilului. Există N-șpe mii de studii care arată că dacă nu trimiți copilul la școală, poți să îi provoci probleme cu care el se va confrunta toată viața – probleme sociale, probleme de adaptare, va fi pe un nivel mai jos decât alți copii.
Online poți să înveți atunci când ești mai mare. Aici s-a optat pentru învățământ online la liceu și la facultate, dar nu mai jos de atât, deoarece se consideră că cei mici nu au această capacitate de autodisciplină și de lucru individual.
Eu nu mi-aș ține copilul acasă, gândindu-mă prin prisma dovezilor știintifice pe care le avem. Ele ne spun că trebuie să ne trimitem copiii la școală. Ne spun că majoritatea copiilor care s-au infectat au avut ca sursă adulții de acasă, nu s-au infectat la școală.
De exemplu: Joi, o școală din Malmo a anunțat că are 6 profesori infectați. Sunt 66 de persoane care lucrează la acea școală și vreo 2-300 de copii. Persoanele infectate au fost izolate, iar copiii nu. Școala este deschisă, se țin cursurile ca de obicei. S-a făcut anchetă epidemiologică, cele 6 persoane s-au infectat în afara școlii.
Va fi foarte interesant să vedem peste două săptămâni cine ”cade” dintre elevi.
Legat de asta și pentru că ai amintit-o puțin mai devreme pe bunica. Am văzut la tine pe Facebook că ați avut Covid-19 chiar voi, în familie. Cum a fost?
Soțul meu și maică-mea au avut, dar la început, când nu se știau prea multe. Eu n-am crezut că e Covid, am crezut că este o pneumonie bacteriană și m-am păzit cum m-aș fi păzit pentru orice fel de infecție. L-am avut în casă pe soțul meu bolnav rău de tot, rău, rău. L-am îngrijit eu: am avut mască, am avut mănuși, am avut dezinfectant.
Iar fiica mea a făcut o hartă a casei: zona verde, zona galbenă și zona roșie.
Iar ideea folosirii culorilor este, în general, foarte, foarte bună, îmi pare rău că e ironizată în România. Din punct de vedere epidemiologic, ceea ce a făcut Guvernul sau ministerul din România cu acele trei scenarii pe culori este foarte ușor de înțeles și de urmărit.
Având această experiență în familie și pregătirea în Biomedicină, ce ne poți spune despre anticorpi, despre imunitate? Medicii fac apel la cei care s-au infectat ca să doneze plasmă pentru a salva alte vieți, dar sunt mulți care se gândesc că dacă dau altora, nu le mai rămâne lor nimic ...
Dacă dai altuia anticorpi nu înseamnă că nu mai ai tu. Asta este foarte important să se știe.
Se presupune că imunitatea durează 6 luni, dar nu este așa. Este o chestiune foarte, foarte personală. Imunitatea poate să dureze de la 2 luni până la 6 luni sau mai mult. Soțul meu după 4 luni nu a mai fost imun. A făcut testul!
Dar anticorpii nu sunt o dovadă a imunității. Am citit un studiu care arată că jumătate dintre cei care au fost infectați nu prea mai prezintă anticorpi, dar prezintă o activitate a celulelor T (celule ale sistemului imunitar care produc anticorpi când este necesar), iar în cazul unei noi infectări cu SARS-CoV-2, fiind activate, ele pot produce foarte ușor anticorpii și infecția nu va mai fi atât de rea.
S-a descoperit un caz în Hong Kong – un bărbat infectat a doua oară, după 4 luni de la prima infectare. Prima a fost rea, la a doua nu a avut simptome, a fost depistat la un control la aeroport.
Sigur, este un singur caz. Evident că nu se pot lua decizii doar după un singur caz, dar este interesant de studiat reacția corpului: A doua oară nu a mai fost atât de rău, ceea ce pentru toată lumea este o veste bună.
Dar nu trebuie în acest moment să căutăm răspunsuri clare despre Covid-19, fiindcă nu există.
Ai un mesaj de final pentru părinții din România?
Se pot face foarte multe dacă se calmează panica și începe lumea să se gândească la ce e de făcut.
Vezi cum a decurs o primă întâlnire între părinți și profesori într-o școală din România:
Citește mai jos o listă de propuneri interesante formulate de expertul în Educație Anca Târcă: