Olanda a mutat zeci de tone de aur din Statele Unite și Canada. Franța și-a repatriat rezerve din SUA. Germania făcuse deja același lucru în anii trecuți. Mișcarea poate părea semnul unei crize iminente, dar explicația este mai nuanțată: băncile centrale europene își distribuie rezervele astfel încât să aibă acces mai rapid la ele într-o lume cu războaie, tensiuni comerciale, inflație și riscuri geopolitice mai mari.
Banca Centrală a Olandei a confirmat săptămâna aceasta că a mutat 86 de tone de aur dintr-un total de aproximativ 313 tone păstrate în Statele Unite și Canada.
Aurul a fost mutat la Londra, la Bank of England, iar motivul invocat este direct: „creșterea tensiunilor geopolitice” și nevoia ca rezervele să fie „disponibile rapid într-o situație de criză”, potrivit unei analize publicate de BBC.
Guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen, a explicat că mutarea nu înseamnă că Olanda se așteaptă la o catastrofă iminentă.
„Ne așteptăm să nu fie nevoie niciodată să le folosim, dar trebuie să ne întărim reziliența și gradul de pregătire”, a spus el, citat de BBC.
De ce Londra și nu Amsterdam
Aurul nu este mutat întotdeauna „mai aproape de casă” în sens geografic. În cazul Olandei, o parte din rezerve a fost dusă la Bank of England, nu în Olanda.
Motivul este lichiditatea. Londra este unul dintre cele mai mari centre mondiale pentru tranzacționarea aurului. Dacă o bancă centrală trebuie să vândă rapid aur, să îl transforme în lichiditate sau să îl folosească într-o operațiune financiară, Londra este unul dintre cele mai eficiente locuri pentru asta.
Bank of England este și unul dintre cei mai mari custozi de aur din lume. Potrivit BBC, în seifurile sale se află aproximativ 400.000 de lingouri, cu o valoare totală de peste 200 de miliarde de lire sterline.
Așadar, mutarea nu este doar despre siguranță fizică, ci și despre acces rapid la piață.
Olanda nu este un caz izolat. Franța a anunțat în acest an că și-a adus acasă o parte din rezervele de aur aflate în Statele Unite. Germania a făcut o mișcare similară în urmă cu câțiva ani. Bundesbank a transferat, într-un proces încheiat în 2016, 216 tone de aur din locații externe: 111 tone din New York și 105 tone din Paris.
Acest tip de repoziționare nu este nou. Analiștii Goldman Sachs Lina Thomas și Daan Struyven amintesc că, în timpul Războiului Rece, unele bănci centrale europene au mutat aur în New York tocmai pentru a-l proteja în eventualitatea unui conflict în Europa.
Acum, unele dintre aceleași bănci fac mișcarea inversă sau își diversifică locațiile.
Nu e „sfârșitul lumii”
Joseph Cavatoni, senior market strategist la World Gold Council, a declarat pentru BBC că războaiele și tensiunile comerciale influențează deciziile băncilor centrale, dar nu sunt singurul și nici neapărat principalul motiv. Inflația, dobânzile și nevoia de a avea aurul într-un loc în care poate fi tranzacționat rapid sunt la fel de importante.
„Nu am impresia că există sentimentul unei catastrofe iminente”, a spus Cavatoni.
În schimb, spune el, băncile centrale au devenit mai atente la modul în care își gestionează rezervele, unde le păstrează și cât de repede le pot folosi. Mesajul nu este „vine o criză sigur”, ci „dacă vine una, vrem să fim mai bine pregătiți”.
Cum muți, de fapt, zeci de tone de aur
Nu tot aurul este mutat fizic cu avioane sau convoaie blindate. Olanda, de exemplu, a mutat o parte din rezerve printr-o operațiune financiară: a vândut aproximativ 59 de tone de aur în New York și a cumpărat în același timp aur în Londra. Astfel, metalul nu a trebuit transportat peste Atlantic.
Alte aproximativ 27 de tone au fost mutate fizic din Statele Unite și Canada în orașul olandez Zeist, iar o cantitate similară a fost apoi trimisă din Zeist spre Londra.
Companiile care fac astfel de transporturi oferă foarte puține detalii despre proceduri, din motive evidente de securitate.
Brink's Global Services, una dintre companiile specializate în astfel de operațiuni, a declarat pentru BBC că observă o creștere a cererii din partea băncilor centrale. Nader Antar, vicepreședinte executiv al companiei, a explicat că incertitudinea geopolitică și economică și rolul tot mai important al aurului ca activ strategic contribuie la această tendință.
Băncile centrale cumpără din nou aur masiv
Relocarea rezervelor devine importantă și pentru că băncile centrale dețin tot mai mult aur. Potrivit World Gold Council, în ultimii patru ani băncile centrale au cumpărat în medie aproximativ 1.000 de tone de aur pe an.
În deceniul anterior, media era de aproximativ 500 de tone anual. Tendința s-a accelerat după criza financiară globală și s-a intensificat ulterior, pe fondul inflației, războaielor și tensiunilor geopolitice.
Prețul aurului a crescut puternic în ultimii ani și a atins o serie de maxime istorice, depășind 5.000 de dolari uncia în ianuarie. Motivul principal este rolul său tradițional de „safe haven”, activ considerat relativ sigur în perioade de instabilitate financiară și geopolitică.
Aurul este preferat și pentru că este rar, are o valoare recunoscută de mii de ani și este perceput drept o protecție împotriva inflației.
Banca de investiții Charles Schwab notează că, în ultimele cinci decenii, prețul aurului a crescut mult mai rapid decât indicele prețurilor de consum. Iar Goldman Sachs estimează că prețul aurului ar putea ajunge la aproximativ 4.900 de dolari uncia până la sfârșitul lui 2026, cu aproximativ 300 de dolari peste nivelul din august, potrivit datelor citate de BBC.
Cererea venită chiar din partea băncilor centrale este unul dintre factorii care susțin prețul.
De ce nu țin toate țările aurul acasă
Pentru o bancă centrală, depozitarea aurului în propria țară nu este neapărat cea mai bună soluție. Sunt necesare infrastructură de securitate, audit, asigurări și facilități speciale. Analiștii Goldman Sachs citați de BBC spun că aceste costuri pot fi disproporționat de mari pentru băncile centrale mai mici.
În plus, aurul depozitat într-un centru financiar important poate fi folosit mai rapid în tranzacții. De aceea, multe state preferă să împartă rezervele între mai multe locații. Nu este doar o problemă de securitate. Este și una de lichiditate, acces și diversificare a riscului.
Ce spune mutarea aurului despre Europa
Nu există un semnal că băncile centrale europene se pregătesc pentru o criză precisă și iminentă. Dar există un semnal clar că își schimbă comportamentul într-o lume percepută drept mai riscantă. Războiul din Ucraina, conflictele din Orientul Mijlociu, tensiunile comerciale și incertitudinea privind relațiile transatlantice au făcut ca problema locației rezervelor să devină mai importantă.
BBC rezumă această schimbare printr-o idee simplă: băncile centrale nu vor doar să dețină aur, ci vor să știe că îl pot folosi rapid dacă apare o criză. Iar faptul că aurul este cumpărat în cantități tot mai mari și mutat între continente arată că, pentru state, metalul prețios nu mai este doar o relicvă a vechiului sistem financiar. A redevenit un instrument strategic.
