Pe 24 septembrie 1938, pe terenurile de la Forest Hills, New York, Don Budge se afla la un pas de o performanță pe care nimeni nu o mai reușise până atunci în tenis. Avea 23 de ani și câștigase deja în acel an Australian Championships, Roland Garros și Wimbledon. Îi mai trebuia o singură victorie la US Nationals, competiția care avea să devină US Open, pentru a câștiga toate cele patru turnee majore ale anului și pentru a realiza ceea ce astăzi numim „Grand Slam”.
Numai că ultimul său adversar nu era un necunoscut. În fața lui se afla Gene Mako, partenerul său de dublu, colegul său din echipa Statelor Unite de Cupa Davis și unul dintre oamenii care îi fuseseră alături în acel sezon extraordinar. Pentru a intra în istorie, Budge trebuia să-l învingă tocmai pe omul care îi cunoștea cel mai bine jocul.
Un an care devenea istoric
La începutul lui 1938, Budge nu pornise neapărat cu obiectivul de a realiza un Grand Slam. Prioritatea sa era să ajute Statele Unite în Cupa Davis, însă rezultatele au început să se adune. A câștigat în Australia, apoi la Paris și Wimbledon, iar ceea ce părea la început doar o succesiune extraordinară de victorii începea să capete o semnificație istorică. Mai rămăsese un singur obstacol: turneul de la Forest Hills.
Finala nu s-a jucat însă imediat. Vremea, afectată de un uragan care lovise coasta de est a Statelor Unite, a dus la amânarea meciului cu șase zile. Pentru Budge, acele zile au însemnat așteptare și presiune. Era la un singur meci de ceva ce nimeni nu mai făcuse.
Pe 24 septembrie, în cele din urmă, Budge și Mako au intrat pe teren.
Prietenul devenise adversar
Budge a început bine și a câștigat primul set cu 6–3. Totul părea să meargă în direcția pe care și-o dorea. Apoi, în setul al doilea, a ajuns să conducă cu 5–2, fiind foarte aproape să se desprindă decisiv. Mako însă nu a cedat. A revenit spectaculos și a câștigat setul cu 8–6.
Pentru Budge, momentul era important. Era la un pas de istorie, dar adversarul tocmai îi demonstrase că meciul nu era câștigat. În sport, presiunea nu vine întotdeauna de la scor sau de la adversar. Uneori vine din conștientizarea faptului că ești foarte aproape de ceva ce nimeni nu a mai realizat.
Budge a reușit însă să se adune. A câștigat al treilea set cu 6–2 și apoi a dominat decisivul, impunându-se cu 6–1. După patru seturi, victoria era a lui. Don Budge devenise primul jucător din istorie care câștiga toate cele patru turnee majore în același an. Primul Grand Slam masculin fusese realizat, scrie Tennis Majors în povestea sa.
Omul care l-a felicitat era chiar adversarul
Poate că una dintre cele mai frumoase imagini ale acelei zile nu este trofeul și nici scorul final, ci momentul de după meci. Cel care se afla la fileu pentru a-i strânge mâna și a-l felicita era chiar Gene Mako, omul pe care tocmai îl învinsese.
Cei doi erau parteneri de dublu și prieteni apropiați. Mako fusese alături de Budge în timpul acelui sezon și înțelesese probabil mai bine decât aproape oricine cât de importantă era acea victorie. În sport, adversarul este adesea privit ca persoana care trebuie învinsă. Dar uneori adversarul este și omul care te obligă să fii mai bun, să te concentrezi mai mult și să descoperi cât de departe poți ajunge.
Nu a fost un drum perfect
Privind retrospectiv, este ușor să ne imaginăm că performanța lui Budge a fost o succesiune perfectă de victorii. Realitatea a fost însă mai complicată. A avut probleme fizice, momente dificile și situații în care a trebuit să-și regăsească jocul. La Wimbledon, de exemplu, a avut probleme cu una dintre cele mai importante lovituri ale sale și a trebuit să găsească o modalitate de a-și recâștiga încrederea.
Tocmai aici devine povestea lui interesantă. Performanța extraordinară nu a venit dintr-un sezon perfect, lipsit de îndoieli sau dificultăți. A venit din capacitatea de a continua atunci când lucrurile nu mergeau exact așa cum își dorea.
O performanță care a rămas în istorie
După 1938, Budge a trecut la tenisul profesionist, ceea ce însemna că nu mai putea participa la turneele majore rezervate amatorilor. Performanța sa din acel an a rămas însă un reper pentru generațiile următoare. Rod Laver avea să repete Grand Slam-ul în 1962 și apoi, în era Open, în 1969, dar Don Budge a rămas primul bărbat care a reușit această performanță.
Poate că tocmai de aceea povestea lui merită spusă din nou. Nu doar pentru că a câștigat patru turnee într-un singur an, ci pentru că ultimul pas către istorie a fost făcut împotriva unui om care îi era prieten. Budge a trebuit să-și învingă adversarul, dar nu și să-l transforme într-un dușman, se arată în cartea lui Budge, “A Tennis Memoir”.
Uneori, oamenii care ne stau în cale ne ajută să mergem mai departe
Povestea lui Don Budge și a lui Gene Mako spune ceva important despre sport și, poate, despre viață. Nu toți oamenii care ne stau în cale sunt acolo pentru a ne opri. Uneori, tocmai cei care ne provoacă cel mai mult ne ajută să descoperim cât de mult putem crește. Mako a fost, în acea zi, adversarul lui Budge, dar fusese și partenerul lui de drum.
Pe 24 septembrie 1938, unul dintre ei a câștigat un meci, iar celălalt l-a pierdut. Dar la final, când cei doi și-au strâns mâinile, nu mai era vorba doar despre victorie și înfrângere. Era vorba despre doi oameni care știau cât de lung fusese drumul până acolo.
Și poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase lecții pe care ni le oferă sportul: uneori, cel care se află de cealaltă parte a fileului nu este omul care vrea să-ți oprească drumul, ci omul care te ajută să afli cât de departe poți ajunge.
FCSB primește o veste excelentă
Simona Halep, îndrăgostită de noul sport în care e implicată: "Cea mai tare vară"
Xi Jinping a sosit la Washington, după 11 ani. Gest rar al lui Donald Trump: L-a întâmpinat personal, cu mare fast, la aeroport (Video)
România, față în față cu adversarele din Liga Națiunilor: Stăm considerabil mai slab la două capitole
