Incidentele atribuite Rusiei în Europa devin tot mai îndrăznețe: de la atacuri asupra infrastructurii și drone intrate în spațiul aerian al NATO până la confruntări pe mare. Guvernele europene vorbesc mai deschis despre responsabilitatea Moscovei și își întăresc apărarea. Rămâne însă întrebarea cea mai grea: ce răspuns ar putea determina Kremlinul să se oprească?
O analiză publicată de Kiev Independent arată că Europa se descurcă mai bine să limiteze efectele acestor incidente, dar nu a găsit încă o metodă de descurajare. În plus, statele aliate nu au stabilit public ce atac ar reprezenta o linie roșie și ce ar urma după depășirea ei.
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Interferențele în alegeri, atacurile cibernetice, bruiajul GPS și campaniile de dezinformare erau deja cunoscute în statele NATO înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei. De atunci, operațiunile atribuite Rusiei s-au intensificat. Un studiu citat de publicația ucraineană a înregistrat 151 de incidente în Europa între începutul invaziei și martie 2026.
Printre cazurile recente se numără descoperirea unor drone încărcate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus complot de sabotaj susținut de Moscova. Articolul amintește și incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al unor țări NATO, precum și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare spre un elicopter militar danez.
Pentru prima dată, autoritățile germane au acuzat oficial Rusia că a organizat un atac fizic asupra infrastructurii din Germania, în cazul de la Leipzig. Șeful serviciilor de informații din Estonia, Kaupo Rosin, consideră că expresia „război hibrid” îndulcește realitatea și le-a cerut liderilor europeni să vorbească despre „terorism sponsorizat de stat”. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a spus la rândul ei că această campanie poartă „toate semnele terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Atacurile urmăresc să provoace teamă, să perturbe sprijinul pentru Ucraina și să testeze cât de departe poate merge Moscova fără un răspuns puternic, spun oficialii și experții citați de publicație.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, vorbește despre un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa are măsuri pentru a răspunde incidentelor și, la celălalt capăt al spectrului, posibilitatea unei reacții militare, dar nu are un răspuns suficient de clar între cele două. Reacția lentă și slabă a statelor europene îi permite Rusiei să încerce în continuare să afle „cât de departe poate merge”, spune el.
O dificultate este stabilirea responsabilității. Moscova folosește adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, explică Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Ea spune însă că statele folosesc uneori timpul necesar investigațiilor și pentru a amâna măsuri costisitoare ori pentru a evita panica.
NATO a precizat încă din 2016 că un atac hibrid poate duce la activarea articolului 5, clauza de apărare colectivă. Nu există însă o definiție exactă a atacului care ar trece acest prag. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni știu ei înșiși unde se află linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Apărarea împotriva dronelor se consolidează la frontierele NATO, marinele europene protejează mai atent infrastructura de pe mare, iar unele state opresc nave suspectate că aparțin flotei-fantomă a Rusiei. Problema rămâne prevenirea următorului atac.
După ce a acuzat Rusia pentru cazul de la Leipzig, Germania a anunțat închiderea unui consulat rus, înăsprirea accesului la vize pentru cetățenii ruși și sprijin suplimentar pentru Ucraina. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că astfel de măsuri ar fi trebuit luate cu mult mai devreme, după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Moscova, dar propun căi diferite. Pawlak susține stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia face un anumit lucru, statele europene anunță dinainte ce măsură vor lua, de pildă un nou transport de arme pentru Ucraina.
Lucas propune un răspuns mai greu de anticipat, prin măsuri luate în mai multe țări. Un sabotaj ar putea fi urmat, de exemplu, de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. În opinia sa, o astfel de reacție ar arăta Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Există însă o condiție, avertizează Lucas: statele europene trebuie să fie pregătite să își ducă răspunsul până la capăt, inclusiv dacă Rusia amenință cu escaladarea. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi opus celui urmărit.
Exemplele trecute arată cât de greu este pentru statele aflate în prima linie să acționeze singure. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul către Kaliningrad al unor bunuri sancționate de UE, dar îngrijorarea provocată de amenințările Rusiei a dus la presiuni pentru o relaxare a măsurii. Mai târziu, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat că încălca sancțiunile, însă apariția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
De aici și propunerea lui Lucas privind un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Astfel, țara vizată direct nu ar suporta singură riscul confruntării cu Moscova.
