În curând începe sezonul sparanghelului în Germania. Mulţi dintre sezonierii implicaţi în recoltă sunt români. Actuala pandemie îngreunează în plus munca acestora.
Încă domneşte liniştea pe ogoarele cu culturi de sparanghel şi căpşuni ale fermei Hensgens din localitatea germană Selfkant, situată nu departe de frontiera cu Olanda.
Câteva persoane lucrează totuşi pe câmp. "Suntem 15 în momentul de faţă", ne spune fermierul Chris Hensgens, care conduce ferma împreună cu tatăl şi fratele lui. "În perioadele de vârf avem însă 150 de lucrători concomitent".
În funcţie de evoluţia vremii, recolta de sparanghel începe deja la finele lunii martie sau la început de aprilie. Urmează căpşunile, afinele, ceapa, cartofii, sfecla de zahăr, grâul şi porumbul.
De teamă, mulţi s-au întors în România
Fermierii sunt confruntaţi cu un al doilea an de pandemie.
Chiar dacă de data asta sunt mai bine pregătiţi decât anul trecut, au totuşi emoţii cu privire la noul sezon. "Anul acesta ştim ceva mai bine ce ne aşteaptă", explică Chris Hensgens, în vârstă de 32 de ani. "Anul trecut în martie nu ştiam încă nimic".
Selfkant se află în districtul administrativ Heinsberg, care avea să devină primul mare hotspot de infectări cu coronavirus din Germania. Când a izbucnit epidemia, trei din cei zece sezonieri care se aflau deja la ferma noastră s-au urcat brusc în maşină, de teamă, şi au plecat spre România.
În primul lockdown din Germania, n-a avut voie, iniţial, să mai vină niciun sezonier din Europa de Est. Ulterior, fermierilor germani li s-a permis să aducă, suportând singuri costurile de zbor, sezonieri străini.
Hensgens a cumpărat bilete de avion în valoare de 10.000 de euro. "Câteva bilete au expirat pentru că unii sezonieri nu s-au descurcat cu zborul, cu drumul spre aeroport. În mod normal, lucrătorii sunt aduşi direct de la casele lor cu microbuze până la noi, în Germania ", aflăm de la Chris Hensgens.
Studenţii, ca în excursie cu şcoala
Ferma de sparanghel Hensgens este a doua ca mărime din regiune. Fără muncitori sezonieri, întreprinderea de familie nu are cum lucra cele 250 de hectare de pământ.
Cei mai mulţi sezonieri vin din România, iar pe timp de vară, din iulie şi până în septembrie, li se mai alătură şi studenţi ucraineni, cu vârste între 18 şi 25 de ani, care speră ca în timpul liber să poată cunoaşte mai bine Germania.
"În perioada dinaintea pandemiei, studenţii vizitau la sfârşit de săptămână diferite oraşe din apropiere, cum ar fi Aachen, Köln sau Amsterdam", spune Chris Hensgens, adăugând că, între timp, situaţia este alta alta:
"Nu-i putem închide în casă, dar îi vom ruga insistent să rămână la fermă şi să păstreze distanţa de protecţie". Să respecte regulile de igienă şi protecţie anti-Covid nu-i deloc aşa de simplu, uneori, mai aflăm din discuţia purtată cu tânărul fermier german.
"Câteodată, după terminarea orelor de lucru, studenţii se comportă de parcă ar fi în excursie cu şcoala. După ce beau o bere-două, respectarea regulilor poate deveni o problemă."
Bucătarul restaurantului fermei va pregăti mâncarea pentru sezonieri
Respectarea normelor stricte de igienă este pentru toate persoanele angajate la fermă un imperativ, dar şi o problemă logistică, deloc uşor de soluţionat.
În spaţiile de locuit, prevăzute cu camere pentru patru persoane, cu bucătării mari, băi şi sufragerii comune, nu va mai putea fi cazată decât o parte din sezonieri.
Ceilalţi vor locui în containere special amenajate cu spaţii sanitare suplimentare. Va exista o femei de serviciu care va asigura în permanenţă curăţenia încăperilor, dezinfectând periodic aceste spaţii.
Din cauza pandemiei şi, ca atare, a pericolul unei contaminări, sezonierii nu-şi vor procura singuri mâncarea, ci vor mânca preparate gătite de bucătarul restaurantului fermei. Lucrătorii vor mânca, tot din motive de igienă, fiecare în camera lui.
Sezonierii vor fi primiţi doar cu dovada unui test negativ
Şi în acest an, sezonierii vor fi împărţiţi în grupuri fixe, lucrând împreună şi locuind în aceleaşi unităţi. Va exista un plan clar, în baza căruia se va şti care grup lucrează unde exact pe câmp şi între ce ore.
Grupurile nu se vor putea intersecta pe ogoare şi nici pe drumul între ogor şi casă. "Ar fi de ajutor şi dacă oamenii nu se întâlnesc pe coridoare", spune celălalt tânăr fermier, de 25 de ani, Arne Hensgens.
La plecarea în Germania, lucrătorii trebuie oricum să prezinte un test negativ pentru coronavirus. Apoi vor fi testaţi, la câteva zile după sosire, direct la fermă.
Fraţiii Hensgens pornesc de la ideea că vor trebui să mai repete aceste teste pe tot parcursul perioadei de lucru - probabil din propriul buzunar.
Anul trecut nu au făcut testele decât o singură dată, după ce la o fermă din Bavaria au fost despistate cazuri de infectare cu coronavirus. "O lucrătoare de la ferma noastră a fost atunci testată pozitiv", îşi aminteşte Chris Hensgens. Din fericire locuia singură şi a putut intra pentru două săptămâni în carantină.
"Atunci i-am plătit salariul în continuare, iar statul urma să ne returneze banii. Până acum, n-am primit însă nimic", povesteşte fermierul.
Lucrătorii sezonieri nu sunt asiguraţi prin lege
Ce s-ar fi întâmplat dacă femeia s-ar fi îmbolnăvit grav de Covid? "Atunci ar fi ajuns la spital, căci noi am încheiat pentru toţi lucrătorii asigurări private de sănătate", aflăm de la tânărul nostru interlocutor.
Dar aşa ceva nu este de la sine înţeles. În Germania, sezonierii care nu lucrează mai mult de 70 de zile pe an sunt scutiţi de taxe şi impozite. La fel şi angajatorii. Aşadar, nimeni nu plăteşte, în astfel de cazuri, asigurări de boală, şomaj sau pensie.
În 2020, scutirea de taxe a fost garantată pentru o durată de chiar 115 zile pe an, pentru ca sezonierii să nu fie nevoiţi să-şi schimbe prea des locul de muncă.
Mulţi fermieri solicită şi în acest an o astfel de reglementare. Totuşi, Ministerul Muncii, resort deţinut de social-democraţi, respinge ideea, argumentând cu nevoia de protecţie socială pentru lucrători.
Muncă în condiţii precare
Sindicatele din domeniul construcţiilor, agriculturii sau mediului pretind că sezonierii ar trebui să beneficieze de protecţie socială chiar din prima zi de muncă.
Majoritatea celor în jur de 350.000 de sezonieri angajaţi în agricultură în Germania lucrează în condiţii precare. Mai ales sezonierii est-europeni au parte, nu rareori, de condiţii inumane de lucru şi de trai, la salarii mici, pentru până la 13 ore de muncă pe zi.
La ferma de sparanghel Hensgens, o zi de muncă durează opt până la nouă ore şi sezonierii primesc salariul minim, stabilit prin lege, de 9,50 euro pe oră, plus un bonus, în funcţie de cantitatea recoltată.
Din salariu, lucrătorii trebuie să achite 200 de euro pentru transport, dus-întors, şi 9 euro pe zi pentru cazare. "În funcţie de munca prestată, lucrătorii noştri pot câştiga până la 2500 de euro pe lună", spune fermierul.
"Mulţi cred că oricine poate culege căpşuni, dar nu e aşa. Noi avem nevoie de lucrători cu experienţă şi îi şi tratăm corespunzător pentru că vrem să îi şi păstrăm".
Sabine Kinkartz