Alimentația din perioada sarcinii și din primii ani de viață influențează dezvoltarea creierului și poate avea efecte asupra sănătății pe termen lung. Aceasta ar putea influența inclusiv riscul de demență mai târziu în viață, au descoperit oamenii de știință.
Cercetătorii încearcă să înțeleagă dacă expunerea timpurie la anumite componente ale dietei poate modifica riscul de apariție a unor boli neurologice la vârsta adultă. Rezultatele unei analize sugerează că un consum redus de zahăr în sarcină și în primii doi ani de viață a fost asociat cu un risc mai mic de demență la vârsta adultă.
Persoanele care au parte de mai puțin zahăr în aceaste perioade au fost diagnosticate mai rar cu demență și, atunci când boala a apărut, diagnosticul a fost stabilit, în medie, cu aproximativ doi ani și jumătate mai târziu, se arată într-un raport publicat de Neurology.
Cercetătorii de la Hong Kong University of Science and Technology au analizat datele a aproape 65.000 de persoane născute înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial. Studiul a valorificat o situație istorică particulară din Regatul Unit, unde raționalizarea zahărului impusă în timpul și după război a limitat consumul populației până în anul 1953.
După încheierea raționalizării, consumul mediu zilnic de zahăr aproape s-a dublat, crescând de la aproximativ 41 de grame la circa 80 de grame pe zi.
Participanții au fost împărțiți în funcție de perioada în care au fost expuși la restricțiile privind consumul de zahăr. Cercetătorii au analizat separat persoanele expuse înainte de naștere și în primul an de viață, cele expuse înainte de naștere și până la vârsta de doi ani și persoanele născute după eliminarea raționalizării.
Folosind dosarele medicale, echipa de cercetare a monitorizat diagnosticele de demență începând de la vârsta de aproximativ 55 de ani, pe o perioadă de 15 ani.
Analiza a arătat că persoanele care au avut parte de puțin zahăr înainte de naștere și în primul an de viață au avut un risc cu 21% mai mic de a dezvolta demență comparativ cu cele născute după încetarea raționalizării. Reducerea riscului a fost de 23% în cazul celor expuși până la vârsta de doi ani, scrie BBC.
În rândul participanților care au primit totuși diagmnosticul de demență, acesta a fost stabilit, în medie, cu 2,6 ani mai târziu la persoanele care au fost expuse la un consum mai redus de zahăr în primele etape ale vieții.
Autorii au observat, de asemenea, că aceste persoane prezentau indicatori mai favorabili ai sănătății creierului la vârsta adultă.
„Limitarea consumului de zahăr în primele etape ale vieții ar putea avea beneficii de lungă durată pentru sănătatea creierului”, a declarat autorul principal al studiului, Jiazhen Zheng, cercetător la universitatea menționată. Potrivit acesteia, rezultatele sugerează că alimentația din perioada sarcinii și a copilăriei timpurii ar putea influența riscul de demență după mai multe decenii.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele biologice prin care expunerea timpurie la zahăr ar putea influența sănătatea creierului la vârsta adultă. Ei consideră însă că limitarea zaharurilor adăugate în alimentația gravidelor și a copiilor mici ar putea reprezenta o măsură cu beneficii pe termen lung pentru sănătatea populației.
Autorii studiului menționează totuși că rezultatele provin dintr-un studiu observațional. Acest tip de cercetare nu stabilește o relație de cauzalitate și nu demonstrează că reducerea consumului de zahăr previne direct demența.
