Un nou studiu a identificat o asociere între utilizarea unui supliment alimentar frecvent administrat pentru durerile articulare și o probabilitate mai mare de progresie a tulburărilor cognitive către demență. Potrivit cercetătorilor, impactul acestui supliment ar putea fi mai mare la pacienții cu demență deja instalată.
Cercetători de la University of Florida au descoperit o asociere între administrarea glucozaminei, un supliment disponibil fără prescripție medicală și utilizat frecvent pentru sănătatea articulațiilor, și o probabilitate mai mare de progresie de la deficit cognitiv ușor la boala Alzheimer, scrie Eurek Alert.
Rezultatele se bazează pe o amplă analiză a dosarelor medicale ale pacienților, completată de date obținute prin tehnologii avansate de imagistică aplicate pe probe de țesut cerebral uman și pe modele animale.
„În SUA, aproximativ șapte milioane de persoane trăiesc cu boala Alzheimer, iar alte milioane suferă de forme de demență asociate, precum demența cu corpi Lewy sau demența frontotemporală. Multe dintre aceste persoane utilizează activ suplimente disponibile fără prescripție medicală care ar putea accelera evoluția bolii”, a declarat Ramon Sun, director al Center for Advanced Spatial Biomolecule Research și autor principal al studiului, citat într-un comunicat.
Pentru a evalua posibila influență a glucozaminei asupra bolii Alzheimer și a altor tipuri de demență, echipa a analizat, cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), dosare medicale anonimizate din cadrul UF Health, din perioada 2012 – 2024. Au fost incluși pacienți diagnosticați fie cu deficit cognitiv ușor, fie cu demență asociată bolii Alzheimer și altor tulburări neurodegenerative.
Cercetătorii au constatat că 8% dintre pacienții din ambele categorii raportaseră utilizarea glucozaminei, respectiv 1.896 de persoane cu demență și 2.750 cu deficit cognitiv ușor.
După ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă, sex și alte caracteristici demografice, analiza a arătat că utilizarea glucozaminei a fost asociată cu o probabilitate cu 25% mai mare de progresie de la deficit cognitiv ușor la demență.
În plus, la pacienții care aveau deja demență, utilizarea glucozaminei a fost asociată cu o creștere de 25% a probabilității de deces pe parcursul studiului, după cum se arată într-un raport publicat de revista Nature Metabolism.
Acest efect nu a fost observat la persoanele cu deficit cognitiv ușor, ceea ce sugerează că impactul glucozaminei ar putea fi mai important în stadiile avansate ale bolii.
Cercetătorii au identificat și un posibil mecanism metabolic implicat. Ei au observat că o cale biologică prin care anumite proteine primesc grupări de zahăr este excesiv activată în boala Alzheimer. Potrivit autorilor, această cale ar putea reprezenta o nouă țintă pentru intervenții terapeutice.
Pentru a investiga mai în detaliu aceste procese, echipa s-a concentrat asupra glucozaminei, o moleculă înrudită cu zaharurile, care poate traversa bariera hematoencefalică și alimenta căile metabolice implicate în formarea unor structuri complexe de zahăr pe proteine. În suplimentele alimentare, glucozamina provinde de obicei din surse precum cochiliile crustaceelor sau porumbul.
Autorii susțin că efectele glucozaminei ar putea depinde de contextul biologic, creierul afectat de Alzheimer părând mai vulnerabil la activarea acestei căi metabolice decât creierul sănătos.
„Datele provenite din dosarele medicale electronice sunt foarte provocatoare din punct de vedere științific. Deși vorbim despre o asociere și nu despre o dovadă de cauzalitate, rezultatele ridică o întrebare clinică importantă care merită mult mai multă atenție”, a declarat unul dintre autorii studiului, prof. dr. Matt Gentry, cercetător cu doctorat în biologie moleculară, șeful Departamentului de Biochimie și Biologie Moleculară din cadrul Collegiului de Medicină, a Universității din Florida, specializat în metabolism cerebral, glicogen și boli neurodegenerative.
Ce-au arătat testele pe animale
Experimentele efectuate pe șoareci modificați genetic au arătat că glucozamina a crescut semnificativ legarea reziduurilor de zahăr la proteinele celulare. În același timp, animalele tratate cu glucozamină au prezentat o agravare a deficitului de memorie socială, respectiv a capacității de recunoaștere. În schimb, atunci când cercetătorii au inhibat chimic acest proces de legare a zaharurilor, performanțele de memorie ale animalelor s-au îmbunătățit.
Într-o etapă suplimentară a cercetării, echipa a analizat probe de creier provenite din banca de țesuturi și creiere Neuromedicine Brain and Tissue Bank a Universității din Florida. Comparativ cu probele de control, țesuturile provenite de la persoane cu boala Alzheimer au prezentat niveluri semnificativ mai mari ale acestui proces de legare a structurilor de zahăr la proteine.
Pe baza acestor rezultate, autorii consideră că disfuncția metabolică observată nu reprezintă doar o consecință secundară a bolii Alzheimer, ci ar putea contribui la evoluția acesteia.
„Proteinele sunt mecanismele moleculare ale celulei, iar multe dintre ele au nevoie de aceste grupări de zahăr pentru a se plia corect, pentru a ajunge la locul potrivit și pentru a-și îndeplini funcțiile. În boala Alzheimer, sistemul care realizează această modificare pare să fie excesiv activ. Creierul afectat de Alzheimer adaugă prea multe astfel de structuri de zahăr, iar acest lucru pare să contribuie la boală, nu să ofere protecție”, a explicat prof. Gentry.
